Aventuri la scoala de soferi. Episodul 1 - politetea

Fiind un ecologist convins, am ezitat sa conduc masini pana acum. Desi am avut 2 masini in familie, n-am avut curiozitatea sa conduc si nici sa invat. Desigur, nici carnet nu mi-am luat. Nici n-am avut nevoie, Bucurestiul este deja sufocat de trafic. Unul, sau doua concedii pe an le puteam face si cu transportul in comun. Ce-i drept, vizitarea rudelor aflate in locuri diferite e cam frustranta. Timpii morti de asteptare dupa trenuri sau autobuze nu-s pe placul nimanui. Recent insa mi-a cam venit de duca. Asa ca am decis sa-mi incalc un pic principiile ecologiste si sa merg la scoala de soferi, in ideea ca am sa-mi iau eu altadata cumva revansa fata de prezervarea naturii.

Si iata-ma intr-o buna zi sunand pe la diferite scoli de soferi! Ofertele erau atractive in primul moment insa, pe masura ce ceream informatii, se vedea ca sunt pline de minciunele. Pana la urma m-am decis pe una. Unele lucruri facute pentru prima oara sunt de neuitat dar cu soferitul e altceva, cel putin in cazul meu. Pe langa faptul ca imi incalc principiile ecologice, masina e o adevarata arma ce ucide zilnic mii si mii de oameni. Iminenta unui eventual accident chiar la debut ma apasa destul de clar. Apoi, sunt un om emotiv si la stres nu prea pot lucra in echipa. Dincolo de asta, informatiile noi cu privire la semne si reguli cer un anumit efort mintal si maresc stresul unei astfel de experiente. Asadar aveam nevoie de rabdare pentru imblanzirea bestiei cu motor. Am cerut sa asist la o lectie de condus pentru a vedea cum se desfasoara, daca instructorul are rabdare si alte lucruri. Foarte elegant in exprimare si comportament, el mi-a facut o impresie buna asa ca iata-ma decis spre scoala la care era angajat.

Desi debutul a fost cu dreptul, ulterior lucrurile au inceput sa scartaie incet dar sigur. Fiind absolvent de invatamant de arta, e mai greu la mine cu punctualitatea. Asa am fost mereu. Era sa ma si bata odata o fata dupa ce am intarziat la intalnire… Un dead-line presupune un disconfort pentru mine si se regaseste apoi in dispozitie proasta. Am trait cativa ani in stresul unor joburi cu multe dead-line-uri pe zi. Probabil ca reminiscenta lor ma face sa nu fiu in largul meu atunci cand trebuie sa le pun in practica. Asa se face ca la prima intalnire cu instructorul am intarziat vreo 5 minute, desi la telefon imi ceruse sa nu intarzii. Observatia ulterioara primita pentru asta nu mi-a picat bine, dar am inghitit-o cu stoicism. Nu era mult 5 minute dar, asta a fost, am intarziat. Asa ca data viitoare am ajuns cu 5 minute mai devreme. De fapt asa trebuie sa faca oricine se afla in astfel de situatie. Dar surpriza! De data aia instructorul a venit dupa 28 minute. Pam pam. Dorind sa avem lamurite lucrurile clar de la inceput, i-am atras si eu atentia de aceasta data. La care, pe un ton zeflemist mi-a raspuns ca si eu am intarziat data trecuta, ca si-a luat de data asta masuri de precautie si ca n-a intarziat chiar 28 de minute ci doar 20. Hmmmm… Initial am avut tendinta sa ii spun ca oricum, nu se compara cu cele 5 minute ale mele din prima sedinta. Insa ulterior mi-am cenzurat intentia in ideea ca va trebui sa lucram in pace urmatoarea luna si ca mai bine cedez eu. Am sperat totusi ca va intelege ca nu prea e bine sa ma ia de sus, atata timp cat, pana una alta, eu il platesc pe el.

Ezitarea mea de a continua discutia intr-o disputa nu cred ca a fost de bun augur totusi pentru ca imediat a inceput sa ma tutuiasca. Mi-am dat seama ca s-a atacat odata cu primirea observatiei, si pe moment am zis sa-l las, desi oferta actuala nu mai semana cu cea din lectia demonstrativa. Eu am continuat sa folosesc pronumele de politete, dandu-i clar de inteles ca asa vreau sa comunicam pe mai departe. Pana la urma am facut si a doua lectie de legislatie rutiera urmand ca intr-a treia sa incepem practica.

Si aici s-au acutizat angoasele mele.Tinand cont de stresul intalnirii cu covrigul ce imi seamana a gara neagra, i-am cerut instructorului sa se comporte „cat mai aproape de lectia demonstrativa” initiala. Desi nu parea batut in cap, tot n-a vrut sa priceapa aluzia cu tutuiala. Se cam vedea treaba ca incapatanarea si ranchiuna lui erau inca active de data trecuta. Ghinionul lui a fost ca si eu le am destul de intense. Desi partea cu ranchiuna mi-am mai domolit-o in ultimul timp, de data asta eram decis sa iau taurul de volan. Vazand ca nu se conformeaza, i-am spus direct of-ul meu cu privire la folosirea pronumelui de politete. Initial s-a facut ca nu intelege ce vreau, asa ca i-am explicat. Dupa care tipul a intrat treptat intr-o criza de furie inhibata, cu alura naduf. Eram deja in masina si a inceput sa faca manevre riscante scotand-o din parcare. Dupa o tacere apasatoare dialogul a urmat in felul urmator:

– Vreau sa stii ca io sunt inginer si ca sunt instructor auto doar asa provizoriu. - mi-a spus pe un ton vizibil iritat, dar inca straduitor de decenta.
– Sa stiti ca si io cand merg la piata le vorbesc taranilor cu dvs. - am replicat eu.
– Da, da’ tu n-ai anii mei. - a continuat.
– Politetea intr-un dialog dintre doi adulti nu are legatura cu varsta. - am raspuns si eu.
– Am 62 de ani pustiule, ar trebui sa-mi arati un pic de respect! - a continuat el si mai iritat vazand ca ii raspund.
– Tocmai faptul ca va vorbesc cu dvs. arata ca …
– Ba’ baiatule io am avut elevi profesori universitari.. - a continuat el pe un ton deja rastit si fara sa mai astepte si raspunsul meu.  

Mai departe s-a dezlantuit cu urlete dispuse in fuga de idei, facand deja pe pilotul de Formula 1 in trafic:

– Generatia asta a voastra de nesimtiti care nu mai stiu ce e respectul …

Era clar ca nu puteam continua in felul acesta si i-am atras ferm atentia:

– Va rog frumos sa va stapaniti comportamentul si limbajul, altfel voi intrerupe...
– Ce sa intrerupi ba, nu vezi ca io conduc!?, mi-a raspuns.
– Ok. Opriti masina, eu cobor! - am reactionat si eu deja iritat.
– Nu-i nevoie, te duc eu inapoi.
– Opriti masina!
– Nu!
– Domn’e asta e deja sechestrare. Sun la politie! - am strigat eu scotandu-mi telefonul.

Cand a auzit de politie s-a mai potolit si am putut cobori la urmatoare intersectie. Am iesit ca din pusca lasandu-l ingaimand zeflemist: „Asa, coboara la semafor!…”. M-am intors la sediul scolii si am discutat cu patronul care fusese deja informat de incident. I-a tinut partea, manifestandu-se ca si cum eu as cere ceva exagerat. Dar, fara sa fie nevoie sa pun eu piciorul in prag, mi-a dat alt instructor. I-am spus despre povestea cu emotiile si cu angoasa fata de „arma mobila”, asa ca a ramas pe data viitoare. Eram deja prea iritat sa ma pot concentra cum trebuie. La final ex-instructorul era inca in sediul scolii, la plecare. L-am salutat de ramas bun, cu aroma de adio. Patronul mi-a sugerat inainte ca ar fi bine sa-mi cer scuze, si sa continuam, pe motiv ca nu mai are alt specialist in legislatie si ca va trebui sa ma descurc singur. Am refuzat. Descarcasem deja cateva materiale de pe internet asa ca am decis sa le folosesc si sa invat auto-didact (sic!). De fapt cele mai importante lucruri pe carele stiu despre lume sunt invatate ca autodidact. Asa ca nu am avut vreo problema cu asta.

O astfel de experienta mi-a confirmat dubiile fata de caracterul nostru balcanic. Mai intai vorbim despre nerespectarea unei promisiuni. Prapastia dintre eleganta din lectia demonstrativa si haosul ulterior, e expresia acestei cutume din care advertising-ul a facut o regula, dupa cum am aratat aici:  . Apoi, asa ceva a confirmat viziunea medievala despre relatiile dintre oameni. Eu sunt mai batran sau ma aflu pe o treapta superioara intr-o ierarhie si ii tratez pe ceilalti ca pe sclavi. Noi romanii inca nu putem sa intelegem ca in civilizatia are specific relatii de parteneriat si nu de dominare sclavagista prin forta. Ce-i drept asta nu se intelege foarte bine nici in multe tari occidentale, dar parca la noi atinge apogeul. In urma cu putin timp iesea la iveala o astfel de mentalitate de supunere vasala a unui sef de la politie fata de seful cel mare de la minister. Merita revazuta aici. Mai lipseste si Vlad Tepes, cel atat de dorit de majoritatea poporului. Din pacate, ne vom intoarce la Evul Mediu cu astfel de atitudini medievale promovate direct de institutia care a decis soarta acestei tari timp de 50 de ani. Si, cu asta cred ca e clar de unde vine dorul de duca si dorinta de a vrea sa conduc o masina…

Din pacate problemele la scoala de soferi nu s-au terminat aici. Click aici pentru urmatoarea aventura! Le recomand celor care se decid sa faca o scoala de soferi sa isi aleaga instructorul de aici http://www.topinstructoriauto.ro/ . Exista un calificativ al lor care spune cate ceva despre ei din punct de vedere profesional. Dupa cum am aratat in articolul linkat mai sus, unii doar par mai ieftini decat altii, insa interesul lor este sa mai scoata niste bani ulterior dupa cursanti. Astfel ca, desi par ca practica preturi rezonabile, ei sunt de multe ori mult mai scumpi decat altii, relativ la costurile totale. Un procent mic de admisi la examenul practic de obtinere a permisului de condus este un semn ca respectivul instructor nu este cel mai indicat. Dar, mare atentie aici: instructorii cu cel mai mare procentaj sunt pentru alte categorii decat B, cea pentru masini mici. Aceia sunt pentru camioane autobuze, tramvaie etc. In acel site este specificata categoria pentru care lucreaza fiecare.

Apoi, din pacate numarul de telefon din dreptul fiecaruia nu este al lor propriuzis ci al scolii de soferi. Numerele personale se gasesc mai bine aici https://www.pdc.ro sau si aici http://www.instructori-autorizati.ro/ . Exista unii instructori care nu sunt catalogati in acest ultim site. In cazul asta recomand mergerea la sediul scolii de soferi si discutarea directa cu instructorul in cauza. Unii dintre ei au propria scoala de soferi cu preturi mai mici si colaboreaza si cu o alta cu preturi mai mari. Deci e bine sa contactati direct instructorul inainte de a merge la secretariatul scolii. Apoi, pentru a nu trece prin experienta mea, puneti-l pe instructor la test! Propuneti-i un lucru absurd! (Desigur, nu atat de absurd incat sa va creada ciutat si sava refuze) Vedeti cat e dispus sa explice! Vedeti cata rabdare are. Pe parcursul orelor de condus veti avea momente de ezitare. Nu va doriti sa tipe la dvs. cel pe care de fapt il platiti sa fie calm si rabdator. Apoi, evitati traseele lungi si plicticoase! Cereti-i sa faceti cat mai multe parcari si plecari de pe loc in rampa. Sunt cele mai importante. Cam asta e din ce pot recomanda eu.

Gabriel Baldovin