Moartea in dialog cu Vadim

Probabil simtindu-si sfarsitul, Vadim a scris o poezie cu alura premonitorie, ce poate fi citita aici.

Pentru cei care n-au chef sa acceseze acel link, voi face o scurta povestire a ei, cam ca pe un film. Asadar Vadim o invita politicos pe moarte la o cafea. In discutia ce urmeaza se intelege ca Vadim o vede pe moarte "in doliu" , " in criza de bani" , "grabita" si cu diferite caracteristici dintre cele mai umane. Parca tipic lui, dorind sa-i dovedeasca superioritatea, Vadim o otraveste cu viclenie punandu-i "soricioaica-n cafea". Cum deja stim ca moartea n-a murit, si Vadim n-a scris si de replicile ei , prezint mai jos si raspunsul acesteia:

"Mersi de invitatie, Vadime!
Inedit sa te vad manierat.
Desi, dupa cate-ti voi spune,
O sa-ti doresti sa nu ma fi chemat.

Am tot primit invitatii de la tine
Semnate de „altcineva”...
Vreau sa-ti spun ca proverbul, Vadime,
Cu groapa, se cam intampla asa.

Sa stii ca ador sa discut jovial,
Desi la asta n-am prea bun renume.
Eu insa, probabil, o sa rad la final
Iar tu s-ar putea sa faci spume...

De ce crezi ca eu suspin si oftez?
Poate crezi ca cumva m-ai sedus?
Ciudat moment sa te crezi amorez...
Hm! Ai fost si vei muri tot confuz.

Deci nu fa pe-nteleptul cu mine
Cat timp un lucru simplu nu stii!
Eu sunt moartea eterna, Vadime!
Tu esti temporar printre vii.

Sunt moartea cu parul valvoi.
Neantul imi curge prin vine.
Nu port doliu dupa nimeni ca voi.
Ci voi va-‘mbracati ca si mine.

Prea tarziu pentru o stea, Cornele draga?
Ai primit una. Dar tu ai ratat-o.
Intre timp s-a facut o gaura neagra
Odata ce-ai vrut sa devii cam «al dracu’ ».

Sau vrei Steaua lu’ Gigi Becali
Si-ai vrea sa faci vreo rocada cu el?
Degeaba Vadime. N-am probleme cu banii.
Ma uit doar la client , nu la portofel.

Si nici prea grabita nu sunt, mai Vadime.
Caci dac’-as fi fost, de mult erai dus.
Dupa cum vezi, am tot timpul din lume.
Din pacate al tau s-a cam scurs.

De data asta-i pe bune, Vadime.
Fa-ti pentru ultima data bagajul!
Apoi o sa tot radem la glume,
Da’napoi nu vei mai sari gardul.

Sa nu crezi ca-ti port pica, Vadime!
Toti o s-ajunga odata’n mormant.
Caci, in afara de sfinti si de mine,
Nu-i nimeni etern pe pamant.

De fapt tu te-ai ucis. Trebuia
Sa nu mai clocotesti precum lava!
Stiam ca-mi vei pune soricioaica -’n cafea
Dar n-ai stiut ca eu intorc tava...

.

In final, postez un stencil facut prin 2004, al carei tema este insusi Vadim Tudor.

Odihneasca-se in pace!