Acest articol este o replica al celui scris de Andrei Cornea in Revista 22 . Dupa cum se poate vedea in articolul linkat, dumnealui considera ca principalul motiv al respingerii refugiatilor din Siria de catre tarile estice este un soi de invidie balcanica. Domnul Cornea ofera si o alura psihologica a acestei invidii sintetizand-o prin „frustrarea rudei sarace“.
Din aceasta explicatie se deduce ca esticii s-ar teme de refugiati pe motive de concurenta. Totusi exista cateva puncte slabe in argumentarea domnului Cornea. Unul este acela observat si de dumnealui, si tratat ca paradox, respectiv ca refugiatii insisi nu vor sa ramana in aceste tari si doar sa le tranziteze. Asadar ei nu pot concura cu est-europenii din moment ce refuza din start lupta cu acestia. Apoi, cele mai vehemente voci se aud exact la acei nationalisti care nu au nici un fel de intentie de a parasi tarile de origine pentru a lucra in cele occidentale spre a concura cu refugiatii. Alti sceptici fata de primirea refugiatilor proiecteaza asupra lor dorul fata de rudele plecate peste hotare la lucru. Pe de o parte ei stiu ca acolo au gasit o viata mai buna, dar, pe de alta, experimenteaza la fel de bine risipirea familiilor si pierderea legaturilor de sange. Opozitia vehementa fata de refugiati este o astfel de proiectie de interzicere a acestor membrii sa plece si sa dezmembreze astfel familia. Altii, ca mine asa , sunt sceptici fata de migratia aceasta din motive morale, invocand dezradacinarea acestor oameni. Dimpotriva, punandu-se in locul lor, cei ce lucreaza in Occident sunt mult mai inhibati decat vehementii de „acasa” in a-si varsa naduful pe refugiati. Ei sunt de fapt cei care se tem de acest val de mana potential mai ieftina de lucru care ii pot inlocui. Dar teama asta nu se poate materializa in atitudine vehementa pentru ca ei insisi se afla in aceeasi ipostaza. De aceea argumentul concurentei nu se poate sustine.
De fapt nu se poate spune ca exista tari exclusiv pro sau tari exclusiv contra refugiati/emigranti in privinta reactiei omului simplu fata de ei. Exista in toata Europa la ora actuala dezbateri despre primirea lor. Aplauzele in aeroporturile si garile din Germania sunt izolate. Lumea nu iese cu flori ca nord-coreenii in fata lui Kim Jong-un. As zice ca e mai curand neutra. Argumentele xenofobe si rasiste se vad si prin forumurile sau comentariile de pe retelele de socializare in limba germana. Mai jos este un incident cu externisti atacand taberele de refugiati filmat chiar in Germania :
Aceste reactii sunt mai putine si mai putin virulente decat cele din Europa de Est, e adevarat. Dar totusi exista. Apoi exista tari civilizate din Europa ca Spania Italia sau Franta unde opozitia fata de emigranti/refugiati e la fel de vehementa ca si cea din tarile Europei de Est. Cei care au cunoscuti ce traiesc in aceste tari le pot cere detalii fata de atitudinea nativilor fata de aceasta tema. Desigur, occidentalii de rand stiu ca xenofobia si rasismul nu sunt chiar solutii de progres social. Insa, vazand cum emigrantii trag in jos piata muncii si cum salariile le scad la presiunea imigrantilor care muncesc mai mult si pe mai putini bani, aceste vorbe frumoase ale tolerantei parca nu mai par atat de stralucitoare. Desi nu o spun direct sau au unele rezerve in a o spune in fata microfonului, multi occidentali de rand privesc cu ochi neincrezatori migratia. Iar refugiatii nu au un statut cu mult mai bun, chiar daca ei sunt priviti cu mai multa ingaduinta.
Desigur, Germania are un regim extrapermisiv fata de minoritatile de orice fel intr-un mod oarecum artificial, pentru a contracara povara nationalista din prima jumatate a secolului trecut care a dus la al doilea razboi mondial. Pentru a scapa de acest oprobriu nemtii sunt probabil cei mai toleranti europeni astazi. Dar o simpatie speciala pentru refugiati vine mai mult din tarile nordice decat din Germania. Nu doar ca nordicii sunt de acord cu primirea refugiatilor in tarile lor, dar chiar vor sa ii ia acasa si sa le ofere adapost. Desi drumul e lung pana acolo, probabil ca, in cele din urma in acele zone vor ajunge multi dintre ei. Faptul ca Suedia a primit atatea cereri de azil, desi se afla la o distanta mare fata de Siria, dupa cum se vede in poza de mai jos, explica o astfel de atractie.
Iata ca nu vorbim despre o scindare Vest/Est asa cum sustine Domnul Cornea. Asa am fost noi esticii constant obisnuiti sa gandim de ceva vreme. Cred ca mai curand exista o scindare Nord/Sud in Europa Occidentala, iar explicatia sta in altceva decat anumite particularitati caracteriale. Cred ca principalul criteriu de primire a refugiatilor pentru tarile Europei Occidentale este fie vecinatatea cu zone sursa de refugiati, ca in cazul Spaniei si partial a Italiei, fie migratia din fostele colonii, ca in cazul Frantei. Rasismul si xenofobia in Franta sunt probabil cele mai inalte din Europa occidentala. Toate acestea vin tocmai in urma experientei pe care nativii le-au avut cu imigrantii sau urmasii lor timp de decenii intregi. Dupa aceste experiente nu sunt bineveniti alti imigranti.
In cazul Italiei putem vorbi si despre un alt fenomen important, respectiv angoasele seculare cristalizate in urma relatiilor tensionate cu Imperiul Otoman. Si parerea mea este ca aceasta este cheia pentru intelegerea ostilitatii est-europenilor fata de acesti refugiati. Estul Europei inca este dominat de frica invaziei. De-a lungul ultimului mileniu invaziile imperiilor atat occidentale dar, mai ales, a celor orientale (mongoli, turci, rusi) au lasat amprente traumatice in constiinta acestor oameni. Numai simpla idee de puhoi venind dinspre rasarit face ca parul est-european sa se zbarleasca pe piele. La polul opus, nordicii cei blonzi si toleranti din fire chiar au nevoie de o improspatare genetica cu rasele sudice iar acest moment este unul asteptat ca pe Mos Craciun. Nefiind confruntati cu invazii specifice Europei de Est, ei nu sunt atat de anxiosi fata de acest val migrator.
Dincolo de asta, tarile nordice se confrunta de ceva timp cu un fenomen opus acestuia, destul de ingrijorator pentru ei: migratia tinerilor spre sud. Fie din cauza frigului, fie din cauza influentei culturii consumiste care ii atrag spre un stil de viata mai palpitant, populatia tarilor nordice imbatraneste ca urmare a acestui fapt. Absorbtia imigrantilor sirieni poate contracara acest fenomen. Sper ca astfel de rocada sa fie o solutie mai buna decat cea expusa de mine in articolul meu precedent, linkat mai sus.
