Marathon Bucharest octombrie 2015

Cam asa arata echipamentul pentru cursa de maine.

Daca lucrurile merg bine si nu am vreo problema fizica ma astept sa-mi bat recordul. In primavara am facut 01. 50 si 30. (Am oprit trackerul la 01 50 48 pentru ca am stat sa fac si poze la timpul oficial si sa opresc aplicatiile de pe telefoane. )

Asa ca maine o sa fac o actualizare a acestui articol cu povestile alergarii.

Actualizare 04 10 2015.

Partea buna e ca, intr-adevar mi-am batut recordul asa cum speram. Mi-am imbunatatit timpul cu peste 2 minute. Cea mai putin buna e ca n-am reusit sa cobor statistic sub 5 minute pe km, scotand in medie 5 si 2 secunde. Cel mai mult m-au tras in jos cele 5 pante ale traseului. Pe pante eu nu alerg in general bine. De asemenea, pe la Km 19 a trebuit sa merg la toaleta si am pierdut cam 30-40 secunde. Am zis sa beau mai multa apa ca sa nu mai opresc pe la „boxe” pentru alimentare, dar uite ca apoi am oprit de-a binelea. A fost o strategie proasta. Km 18 l-am facut cu 5.09, cel 19 cu 5.47 iar cel 20 cu 4.58. Un alt kilometru lent a fost cel de-al 17-lea, cu 5. 20. Cel mai rapid a fost kilometrul 2, desigur, odata cu coborarea din jurul Casei Poporului, cu 4. 31.

Dupa timpul oficial (net) am avut 01 48 14 , dupa cum se vede in acest print-screen luat de pe siteul cu timpii fiecaruia:

O alta problema ce m-a incetinit a fost ordinea la start. Pana acum fiecare se aseza unde stia ca-i e locul, cu exceptia incepatorilor care se bagau tacticosi in fata. „Trisorii” erau repede depasiti de toata lumea si pana la urma abandonau dupa cativa kilometri. Apoi ei incurcau pe cei foarte rapizi din fata si probabil ca de aia s-a si schimbat strategia. La aceasta editie au existat voluntari care permiteau accesul intr-un anumit sector al startului doar in functie de numar. Cred ca anul asta s-a facut un top in ordinea inscrierilor. Eu m-am inscris abia vineri asa ca am pornit din spate. A fost incomod. Pana am ajuns la linia de start, se facusera deja 4 minute de la pornirea cronometrului. In primul kilometru am luat o gramada de coate si umeri de la lenti. Pana si in kilometrul 6 a trebuit sa fac slalom printre ei. Am pierdut multa energie ocolindu-i ca la rugby. Sistemul primul venit – primul pozitionat are si el dezavantajul infiltrarii lentilor intr-o pozitie incomoda pentru ceilalti, chiar daca mai reduce numarul lor. Alergatorii de elita, cei care sunt inscrisi la diferite cluburi, au prioritate pentru numere mici si pleaca din fata. Dar cred ca organizatorii ar trebui sa fixeze pozitia la strat si la ceilalti competitori in functie de timpii scosi la competitiile anterioare. Acesti timpi se gasesc online. Eventual, daca treaba asta nu se poate face automat, la inscriere poate veni fiecare cu hartie doveditoare sau cu aplicatia de tracking de pe telefon. Cred ca s-ar reduce si mai mult numarul „trisorilor”.

O alta problema este cea a competitorilor din scaune cu rotile. Am fost impiedicat de unul dintre ei care concura cu un fel de bicicleta pe la jumatatea cursei. Puteam sa cad si sa ma julesc. Era mai rapid decat alergatorii simplii si banuiesc ca a intarziat. Vehiculele lor le permit viteze mai mari decat ale alergatorilor obisnuiti. Din poza asta se vede ca ei pleaca primii, intr-adevar, cu cateva minute inaintea restului de alergatori:

Daca intarzie nu ar mai trebui sa li se permita intrarea in cursa pentru ca ei nu pot vira brusc la depasire asa cum un face un alergator simplu pentru a nu se lovi de ceilalti. Daca pleaca inainte, atunci nu pot incurca plutonul de alergatori, iar cei care ii prind vor avea spatiu sa ii ocoleasca. Eventual masina cu cronometru poate face loc pentru alergatorii cei mai rapizi fara sa fie incomodati.

Eu unul as fi preferat traseul de anii trecuti pentru ca prefer alergarea pe plat. Banuiesc ca organizatorii au dorit sa aduca o schimbare si sa faca un tur al orasului, ceea ce e un lucru bun. Ar fi bine totusi sa existe o distanta mai lunga pana la prima panta. Cand s-a facut dreapta pe langa casa poporului deja alergatorii formasera un zid asemanator cu cel al antilopelor Gnu la traversarea unui rau plin de crocodili. Multi erau deja sufocati de sprint si acum se tarau desi eram abia la kilometrul 1. A trebuit sa trec pe partea cealalta si sa-i ocolesc prin boscheti. Cred ca o iesire inapoi pe bulevardul Unirii si apoi cotire la stanga in Piata Unirii spre Magheru e o solutie mai buna cel putin in privinta latimii strazii.

Si nu in ultimul rand remarc pretul cam mare la inscriere. Cam 40 Ela semimaraton si 80 la full. Inca de la inscriere am fost intrebat daca sunt de acord ca o parte din bani sa mearga la nu stiu ce fundatii. Nu mi se pare in regula. Fac sport, si eu ar trebui sa fiu incurajat sa imi mentin sanatatea si sa ii conving si pe altii sa si-o mentina pe-a lor. Daca fac sport asta nu inseamna ca trebuie sa sustin nu stiu ce fundatii prin pretul marit la inscriere. Dar, ma rog, asa se intampla cand te asociezi cu anumite „branduri” ce, in acest caz, fac parte dintr-o megaescrocherie internationala. Probabil ca in viitor din cauza asta voi inceta sa mai particip la astfel de competitii. Oricum, pe moment m-am multumit cu faptul de a nu le face deloc sa reclama, punandu-mi numarul invers si acoperindu-le sigla de pe tricou.

Per total ramane experienta alergarii, care e un lucru pozitiv. Si ca sa accentuez partea pozitiva remarc un lucru nou si foarte bun fata de editiile anterioare, respectiv aparitia vaselor cu apa rece din care iti puteai arunca rapid pe fata si in cap. Pentru temperaturile neobisnuit de ridicate din aceasta perioada au fost ca o binecuvantare. Ar fi bine sa se repete pe viitor chiar daca temperaturile ar fi mai mici.

Gabriel Baldovin