2.8. Desi evita „semnalizarea”, Garcea legislatorul tot prost ramane

Cu Garcea la luat permisul auto

Acest articol este parte dintr-un text mai amplu

2.8. Desi evita „semnalizarea”, Garcea legislatorul tot prost ramane

art 44 din codul rutier, la alin (4) spune:

„In circulatia pe drumurile publice se interzice detinerea la vedere, montarea si folosirea mijloacelor speciale de avertizare sonora si luminoasa pe si in alte autovehicule decat cele prevazute la art. 32 alin. (2), precum si detinerea, montarea sau folosirea pe autovehicule a sistemelor care perturba buna functionare a dispozitivelor de supraveghere a traficului.”

Cei care au experienta intr-ale sofatului s-au obisnuit cu ideea ca nu ai voie sa montezi in sau pe masina dispozitive de semnalizare sonora si luminoasa specifice art. 32 alin. (2). Ciudat este modul in care Garcea legislatorul se scarpina cu mana la urechea opusa si in loc de cuvantul „semnalizare” il pune pe cel de „avertizare”. Din punct de vedere semantic, cuvantul „avertizare” este mult mai larg decat celalalt. Dupa DEX, a avertiza inseamna:

”A instiinta in prealabil printr-un avertisment; a preveni; a atenționa; a preintampina.”

Pai un mijloc special de avertizare sonora si luminoasa poate fi si vocea si portavocea si telefonul si un costum fluorescent sau niste adidasi luminosi. Toate acestea se incadreaza in mijloace speciale de avertizare. Pentru ca nu sunt tipice semnalizarii, asa cum sunt farurile si claxonul normal. Ei bine, conform literei stricte a legii asa cum a formulat-o Garcea legislatorul, a le folosi poate fi echivalent cu a comite o ilegalitate. Adica a striga din masina la alti participanti la trafic informandu-i despre un anume pericol este interzisa. A folosi portavocea, asa cum se face din masinile care fac reclama ar fi iarasi interzisa (macar de le-ar interzice). A folosi un telefon care reda un mesaj de avertizare, altul decat al semnalizarii normale, ar putea fi interpretat ca ilegal.

Toate astea s-au concretizat in acest stupid text de lege datorita narcisismului de nestapanit al lui Garcea legislatorul. El s-a pus pe sine (impreuna cu vehiculele specifice art. 32 alin (2) cu care se faleste) in centrul aceste prevederi, in loc sa se refere direct la vehiculele soferilor care au tendinta de a-si monta nejustificat astfel de alarme pe masini. Nu aceasta este rolul stilului juridic. El trebuie sa fie scurt si precis. Cuvantul „semnalizare” era foarte bun. O exprimare simpla si precisa ar fi fost „In circulatia pe drumurile publice se interzice semnalizarea specifica vehiculelor prevazute la art. 32 alin…” . Mai mult decat atat, se putea gasi o exprimare si mai concisa prin folosirea acolo a expresiei „alarma rosie” sau „albastra”, ca de exemplu: „In circulatia pe drumurile publice se interzice folosirea neoficiala a alarmei albastre si rosii…”. Si astfel ai devenit de 1000 de ori mai precis decat folosind aceste 3 randuri care bat campii.

Si, desigur, pentru ca tacamul sa fie complet, in stilul caracteristic, Garcea chestionatorul nu se putea lasa mai prejos decat Garcea legislatorul in materie de imbecilitate. El a mai adaugat un mot gogomaniei si astfel a iesit urmatorul chestionar:

Corect ar fi A. Cand am dat de acest chestionar am stat si m-am gandit ceva pana am ales deoarece variantele de raspuns sunt ambigue. Dupa cateva minute bune am ales C singur. Am ales C pentru ca mi s-a parut mai probabil decat A si stiam ca una dintre A si C trebuie sa fie in conditiile in care B era exclusa. Stiam ca e imposibil sa fie toate incorecte datorita regulii acestor chestionare. Nu am ales A pentru ca mi s-a parut insuficient de clara; despre care zgomot e vorba, al propriului vehicul sau al mediului? Nu se precizeaza. E de intuit ca e posibil sa fie de la masina proprie. Insa exista cazuri in care zgomotul extern necesita atentie marita, dupa cum e cazul cu drumurile proxime ale aeroporturilor. Aceasta situatie poate fi obiectul unei variante de raspuns. Indicatorul „aeroport” nu interzice patrunderea pe drumurile in cauza ci doar informeaza soferul si il previne pentru a nu fi luat prin surprindere.

Corect ar fi A. Cand am dat de acest chestionar am stat si m-am gandit ceva pana am ales deoarece variantele de raspuns sunt ambigue. Dupa cateva minute bune am ales C singur. Am ales C pentru ca mi s-a parut mai probabil decat A si stiam ca una dintre A si C trebuie sa fie in conditiile in care B era exclusa. Stiam ca e imposibil sa fie toate incorecte datorita regulii acestor chestionare. Nu am ales A pentru ca mi s-a parut insuficient de clara; despre care zgomot e vorba? Al propriului vehicul sau al mediului? Nu se precizeaza. E de intuit ca e posibil sa fie de la masina proprie. Insa exista cazuri in care zgomotul extern necesita atentie marita, dupa cum e cazul cu drumurile proxime ale aeroporturilor. Aceasta situatie poate fi obiectul unei variante de raspuns. Indicatorul „aeroport” nu interzice patrunderea pe drumurile in cauza ci doar informeaza soferul si il previne pentru a nu fi luat prin surprindere.

Desigur, la momentul rezolvarii testului nu stiam ca exista un sonometru care masoara decibelii produsi de autovehicule. Nu toate echipajele de politie rutiera au asa ceva in dotare, dar el exista si se foloseste. Din punctul acesta de vedere se poate spune ca testul m-a invatat ceva, si si-a atins obiectivul. Dupa rezolvarea lui stiu ca trebuie sa fiu atent la zgomotul pe care il fac. Deci varianta A e normal sa fie una corecta, cu precizarea ca e vorba despre zgomotul propriului autovehicul.

Dar, totusi e nefiresc sa nu fie trecuta ca valida si varianta C daca se spune ca A este corecta. Minutele de care am avut nevoie pentru alegerea intre A si C se datoreaza faptului ca nici la C nu e o varianta clara de raspuns. Inclusiv la C nu se precizeaza cu cine sa fie dispozitivul corespunzator. Corespondenta este un concept corelativ, se refera la doua lucruri intre care exista relatia in cauza: unul este corespunzatorul, care, fireste, corespunde cu ceva, iar celalalt este corespondentul, fata de care se raporteaza corespunzatorul. Si aici nu e vorba doar de calitatea dispozitivului de semnalizare sonora, care poate fi si unul artizanal. Ci este vorba chiar de starea de functionare a acestuia. Adica, un dispozitiv de semnalizare sonora defect se cheama ca este tot … necorespunzator. Am ales C pentru ca stiam ca este interzis circulatia cu autovehicule care „au montate dispozitive de iluminare si de semnalizare, altele decat cele omologate de autoritatea competenta”, dupa cum spune o varianta de raspuns intalnita frecvent in aceste teste. Ori, in acest caz, semnalizarea sonora se inscrie in aceeasi categorie a „dispozitivelor de semnalizare”. Exista chiar o intrebare in acest test cu aceasta tema dupa cum se poate vedea in printscreen-ul de mai jos ...

Iata un alt chestionar in care se regaseste aceeasi problema:

Varianta A şi B e clara. Cu varianta C incep problemele. Ea are defectul ca nu specifica unde sunt montate aceste dispozitive. Pe strada, in casa, in masina? Eu de unde sa-mi dau seama? Ce „autoritate competenta” omologheaza aceste „dispozitive”? Este ea mentionata pe undeva prin codul rutier? Macar Garcea legislatorul a precizat locul de montare, respectiv in sau pe masina. Aici neclaritatea devine dubla pentru ca, pe langa locul montarii, nici vehiculele specifice art. 32 nu sunt mentionate. Si aici se vad carentele de precizare din insusi textul de lege. Un telefon sau un aparat GPS montat pe parbriz, in interior se cheama ca tot montat e. O sonerie montata in casa e si ea montata. In aceste cazuri „autoritatea competenta” nu si-a dat in nici un fel acordul fata ele pentru ca nu are „competenta” de a face acest lucru. Desi, din exprimarile unora, se cam vede ca exista o oarecare nostalgie fata de anumite timpuri, in care militianul putea amenda orice. Conform maniei sale de a da gresite raspunsurile partiale (fata de care am facut o sectiune speciala aici) , de parca ar fi avut mentionat cuvantul „doar”, aceasta varianta ar fi trebuit si ea data ca falsa. Dar, iata cum in acest caz ea este data ca gresita.

Acest articol se continua aici

Gabriel Baldovin

2.7. Garcea legislatorul si suprarealismul in parcare…

Cu Garcea la luat permisul auto

Acest articol este parte dintr-un text mai amplu

2.7. Garcea legislatorul si suprarealismul in parcare…

O alta problema este legata de existenta a doua cuvinte diferite, respectiv „parcare” si „stationare”, pentru aproximativ aceeasi notiune. Cele doua situatii nu sunt perfect identice dar nu exista diferente atat de mari intre ele incat terminologia sa nu fie simplificata. Parcarea se face de obicei in locuri special amenajate si destinate doar pentru asa ceva, in timp ce stationarea este o parcare fara amenajari suplimentare, de cele mai multe ori pe trotuar, pe spatiul carosabil sau in alt loc. Parcarea uneori se plateste iar stationarea este tot timpul gratuita. Din aceasta cauza limitele dintre aceste situatii s-au topit in unele cazuri. Stim foarte bine cum anumite firme mafiote au trasat cateva linii pe spatiile de stationare si au facut din ele spatii de parcare in Bucuresti, recurgand astfel la o ingenioasa metoda de suprataxare a soferilor. Principiul era „lasa-ma sa fur ca impart cu tine profitul!”. Primariile apoi au preluat si ele ideea „capitalista” de rotunjire a bugetului prin desenarea unor parcari. Initial ele s-au „construit” pe spatiile dintre blocuri apoi au ajuns chiar in … parcurile verzi din fata blocului.

Astfel de barbarii urbanistice au din pacate o acoperire in semantica. Intamplarea face ca parcul ca spatiu verde sa aiba o ruda dubioasa, respectiv parcul de masini. Cuvantul parcare a fost introdus in limba de constructorii auto care au trebuit sa aranjeze cumva stocul de masini si sa le depoziteze cat mai eficient. Un astfel de depozit este un parc de masini. Ei au invatat primii ca masinile se pot aranja unele langa altele in paralel sau in serie sau combinate sau pe oblic pentru a se adapta la un spatiu anume.

Limba a preluat cuvantul profesionistilor auto desi exista o diferenta neta intre parcarea de tip stoc si parcarea de tip fata blocului. Termenul e cunoscut de toata lumea. In acest moment termenii „parcare” si „stationare” sunt folositi diferit doar pentru precizarea gratuitatii sau platii, chiar daca parcarea gratuita de la hotel este o exceptie de la aceasta regula. Din punct de vedere semantic si fizic, cele doua ipostaze ale masinii sunt total identice. Ambele stationeaza. DEX spune clar ca

”A PARCÁ ~chéz tranz. 1) (vehicule) A plasa intr-un parc de staționare sau intr-un loc special rezervat in acest scop. 2) (materiale, utilaje etc.) A depozita pe un teren anume amenajat. /

Codul Rutier (legea 49/2006) spune la Art. 72, alin (7) ca :

„Este interzisa ocuparea trotuarelor cu vehicule imobilizate, iar cand aceasta este permisa, conform indicatoarelor sau marcajelor, latimea minima a trotuarului lasat la dispozitia pietonilor trebuie sa fie de cel putin un metru.”

De fapt singurele reglementari privind stationarea autovehiculelor pe trotuar sunt, mai intai cele 3 semne de circulatie, respectiv „Parcarea interzisa”, „Stationarea interzisa” si „Oprirea interzisa”. Indicatorul de informare privind existenta unei parcari nu se refera la

Atunci cand se gandesc la parcare in relatie cu stationarea, mafiotii in cauza le vad total diferite. Parcarea presupune o taxa in plus luata de pe soferi. Stationarea, nu. Factorul financiar este fireste unui abstract, artificial. Fenomenul insa este unul si acelasi: depozitarea masinii intr-un spatiu amenajat (de obicei vopsit cu linii) sau nu, cu scopul de a nu incurca circulatia, de a nu deveni un obstacol.
 

Raspunsul corect ar fi varianta B, dupa Garcea chestionatorul.

Garcea chestionatorul spune ca raspunsul corect ar fi doar A.

Este interesant comentariul unui utilizator: „Curtea mea nu e semnalizata prin indicatoare sau marcaje... n-am voie sa parchez acolo ?”

Lipsa de corelare intre cuvant, notiune si realitate existenta in mintea lui Garcea guvernantul cu privire la cele doua cuvinte il face pe Garcea chestionatorul sa vina cu urmatoarea gogomanie, ducand imbecilitatea la paroxism:  

In stilul sau caracteristic, pe langa confuzia legata de termenii „parcare” si „stationare”, el a introdus-o si pe cea legata de sensurile multiple ale cuvantului „piata”. Acest cuvant inseamna atat intersectie cat si „piata de zarzavaturi”. Putem paria ca nefolosirea termenului „intersectie” este menita in acest caz pentru a concepe o intrebare capcana. Dupa cum am spus mai sus http://baldovin.blogspot.ro/2016/04/14-chestionarele-pentru-obtinerea.html, o astfel de optiune este total nepotrivita pentru testele grila. Dar ea este formulata in spiritul interesului lui Garcea de a primi mita http://baldovin.blogspot.ro/2015/10/spaga-din-drumurile-paradite-si-nefacute.html. In acest caz el nu cauta sa vada daca stii legislatie, ci vrea sa te incurce cu orice pret pentru a-ti epuiza rabdarea si de a recurge la mita. La fel si Garcea politistul nu e atat de interesat de buna ta credinta si intentie de a respecta legea, ci iti da amenda pentru a face planul sau a se duce cu ploconul la sefi.

Revenind la intrebarea in cauza, daca se precizeaza sensul cuvantului „piata”, atunci lucrurile devin clare. In sensul giratoriu nu se parcheaza/stationeaza, dupa cum nu se face in nici o intersectie. In acest caz raspunsul corect este doar C. Dar “o piata cu sens giratoriu” poate fi si o piata de zarzavaturi pe langa care exista sens giratoriu. Acest „cu” nu inseamna „in”, ceea ce ar exclude posibilitatea ca intr-o piata de zarzavaturi sa existe si vreo intersectie de sens giratoriu. Acest „cu” reprezinta un atasament; adica sensul giratoriu poate fi in apropierea pietei de zarzavaturi, cum si exista in mod curent. Iar parcarea sau stationarea in cauza nu este nevoie sa se realizeze in intersectia in cauza, ci undeva in respectiva piata de zarzavaturi. Pentru ca, da… am uita sa va spun, primaria a ajuns chiar si acolo cu trasatul de linii si transformarea locurilor de stationare gratuita in parcare cu plata…(!!!).

Dar chiar daca nu ar fi trasat aceste linii, parcarea tot este o stationare dupa cum si stationarea este o parcare. Precizarea cuvantului „parcare” in cerinta nu schimba deloc datele problemei. In acest caz, da, chiar si numai stationarea fara plata se poate face in putinele locuri ramase „nedesenate”. Caci, de cele mai multe ori variantele A si B sunt ale dracului de valabile, conform chiar a sensului restrans dat de Garcea legislatorul cuvantului „parcare”. Da, Garcea, da: s-au facut parcari „paralel cu bordura trotuarului”!!!! Si „si cat mai aproape de aceasta”!!! Si „partial pe trotuar”!!! Si exista riscul ca intregul spatiu carosabil sa devina o parcare daca banii de parcari subterane sau supraterane, autostrazi suspendate in orase si drumuri decente in general sunt cu dibacie furati de catre gasca lui Garcea legislatorul. Si asta se vede foarte bine in buzunarul taxatului. Este exact ceea ce Garcea nu prea ar vrea sa vedem. Caci si el si-a dat acordul ca, in lipsa de imbogatire pe merit, unii sa recurga la furt cu acte in regula, trasand niste linii pe strada in urma carora sa ii colecteze un fel de taxa de protectie. Si nici macar numele nu l-au putut scoate de la ei, furandu-l de la ilustrul suprarealist, dupa modelul mai vechi al chinezilor, care mai schimbau cate o litera in sigla unui brand, ca sa poata sa iasa cu produsele la vanzare pe piata occidentala. Deci nu ne spune tu Garcea cum e cu parcarea, da! 

Acest articol se continua aici

 

Gabriel Baldovin

Delta Dunarii - iulie 2016

Viata mea nu-i nici pe departe una monotona sau resemnata. E chiar vesela. Temele urate pe care le abordez in aceste spatii ma deprima profund insa nu ma tine mult. Sunt atatea lucruri minunate in aceasta lume care ma inveselesc incat pot spune ca duc o viata mult mai frumoasa decat e trista. Nu prea scriu despre temele frumoase pentru ca imi a mult timp sa le traiesc pe viu, cum s-ar spune. Dar o sa incerc sa mai consemnez si articole cu teme optimiste, si sa functionez in doua ipostaze de jucator si spectator. Pentru ca sunt un optimist. Sunt un optimist noncorporatist si nonguvernamentalist. De fapt asta e secretul optimismului sanatos. Daca crezi in visul american si in politicieni, mai devreme sau mai tarziu optimismul tau se va termina. In fine.

In acest post prezint unul dintre cele mai minunate locuri in care am fost. L-am vizitat de mai multe ori si mi se pare de fiecare data la fel de fermecator.

 

 

 

Gabriel Baldovin

2.6. Despre mania lui Garcea legislatorul de a crea artificial termeni tehnici, paraleli cu cei din limba naturala dar inferiori descriptiv acestora

Cu Garcea la luat permisul auto

Acest articol este parte dintr-un text mai amplu

2.6. Despre mania lui Garcea legislatorul de a crea artificial termeni tehnici, paraleli cu cei din limba naturala dar inferiori descriptiv acestora

Stilul juridic trebuie sa fie folosit cu termeni clari, chiar daca acestia sunt insuficient stapaniti si folositi de limbajul comun. Insa, in aceste teste teoretice se pot vedea deseori termeni comuni sau expresii comune insuficient de precise. Ele lasa deseori sa se intrevada o combinatie letala intre stilul juridic cu cel colocvial in exprimarea sa, ceea ce a si facut deliciul aventurilor savuroase ale lui Garcea din scenele celor de la „Vacanta Mare”. Pe de alta parte, atat Garcea chestionatorul cat si Garcea legislatorul au preferat sa evite cuvintele si expresiile comune mai precise in favoarea crearii confuziei. Vorbim aici despre complexul provincialului care face exces de formalism. Ei au ales sa improvizeze termeni stiintifici pe care i-au implementat stupid in exprimare, in stilul caracteristic. Cum inteligenta si stapanirea acestor domenii stiintifice sunt mai precare la Garcea, rezultatul a fost un ghiveci pe care il voi descrie in detaliu in sectiunile viitoare.

Cel mai arzator exemplu mi se pare inlocuirea expresiilor naturale din limba „faza lunga” si „faza scurta” cu „lumini de drum” si „lumini de intalnire”. O astfel de decizie este un exces de zel care mai mult incurca decat sa clarifice, doar din dorinta de a crea un limbaj secret, neinteles „muritorilor” care nu trec pe la scoala de soferi. Daca nu se vine cu precizari, cineva nu poate sa-si dea seama la ce se refera cele doua tipuri de „lumini”. Ambele se folosesc pe drum si ambele se folosesc in situatia de intalnire a ceva de care trebuie sa ne ferim sau fata de care sa marim atentia. Dimpotriva, precizia expresiilor naturale „faza lunga” si „faza scurta” este una mult mai mare. Eu le-am inteles de cand eram copil. In schimb expresiile de acum imi cer un pic de concentrare pentru a le corela, chiar si dupa ce am absolvit scoala de soferi. Ce rost are sa complici limba in mod birocratesc doar pentru faptul ca, vezi Doamne!, ai dori sa devii un pic mai precis?

Un alt exemplu este cel al franei de mana care mai nou a ajuns frana de ajutor/serviciu. In legislatia anglosaxona se foloseste curenta expresia „frana de mana” (hand break) sau frana de picior (pedal break). Uneori astfel de imprecizii sunt chiar binevenite atata timp cat comunica si clarifica. De exemplu fraza:

„montarea la autovehicul, remorca sau tramvai a luminilor de alta culoare sau intensitate, a altor lumini ori dispozitive de avertizare sonora sau accesorii ori modificari neomologate;”

are in ea folosirea metaforica a cuvantului „lumini”. Acestea nu se pot monta. Se monteaza de fapt niste „dispozitive de iluminare a drumului”. Dar daca o astfel de formula este inlocuita cu cuvantul „lumini” asta nu inseamna ca e gresit sau ca imprecizia in cauza afecteaza pe cineva anume. Toata lumea intelege despre ce e vorba si nu e nevoie de alte precizari, cel putin la acest nivel.

Din fericire, in ciuda pretentiei corupte a lui Garcea legislatorul de creator de limba, soferul foloseste tot vechile formule. Unele dintre aceste expresii sunt justificat fortate sa ia un inteles diferit de cel din limba curenta. Este aici cazul cu oprirea si (ceea ce se cheama in legislatie) „reducerea vitezei”. La oprire viteza este zero km/h. La „reducerea vitezei” viteza este mai mare decat zero km/h.

Aceste notiuni sunt absolut necesare pentru legislatia rutiera. Ele se folosesc in diferite situatii pentru preintampinarea unor evenimente nedorite. Una dintre ele ii vizeaza si pe ceilalti participanti la trafic, pietonii. Daca acestia se afla pe trotuar in apropierea unei zebre fara semafor atunci soferul va incetini, iar daca acestia intentioneaza sa treaca, atunci soferul va opri.

Cele doua etape se desfasoara pe o anumita distanta care uneori poate fi de 30-40 metri. Pe aceasta distanta viteza se micsoreaza constant pana la 0. In legislatie nu se precizeaza diferenta intre ele. S-ar putea ca o astfel de precizare sa le para unora o complicare inutila. Insa ea este foarte importanta la intalnirea a doua dintre cele 4 tipuri diferite de trecere la nivel cu calea ferata. pentru cine nu este familiarizat cu ele si vrea sa le cunoasca, le-am descris aici . Observam ca in primul dintre ele e suficient doar incetinirea, pe cand in celelalte doua este nevoie si de oprire dupa ce in mod invariabil s-a incetinit. Dincolo de aceasta situatie ea este de asemenea foarte importanta in conditii de trafic foarte intens, asa cum a ajuns in marile orase din Romania. Daca opresti atunci cand doar trebuie sa incetinesti si sa sporesti atentia, sau mergi prea incet pe anumite sectoare de drum, atunci risti sa ingreunezi foarte mult circulatia colegilor de drum. Sunt atat de multe cazuri in care legislatia precizeaza in mod inutil lucruri clar deductibile incat de data asta e frustrant ca acest lucru nu se face intr-o situatie necesara.

Problema este ca expresia „reducere a vitezei” are dezavantajul de a fi insuficient de precisa, desi se doreste a fi tehnica. Ea insa nu reuseste sa faca o diferenta mai stricta intre cele doua situatii descrise mai sus deoarece si la oprire exista o reducere a vitezei in prealabil. Masinile noastre de astazi e imposibil sa opreasca imediat. Ele nu sunt nave spatiale din filmele SF. Cu masinile poti opri doar treptat, micsorand decelerant viteza, intr-un timp mai lung sau mai scurt. Asta inseamna ca intre momentul in care s-a folosit frana si momentul in care masina se opreste total trece o anumita perioada de timp. Iata ca fenomenul de „reducere a vitezei” este parte din oprire. Asadar expresia „reducere a vitezei” nu reuseste sa faca diferenta intre incetinirea fara oprire si cea care precede oprirea.

Problema vine de la influentei fizicii clasice in limba. Termenul „viteza” a devenit ambiguu dupa ce fizica i-a dat un sens oarecum abstract. Conform ei, viteza poate fi egala cu 0. Daca cuvantul „viteza” ar fi ramas la acceptiunea empirica a limbii naturale, atunci ar fi fost imposibil ca viteza sa fie 0. Viteza este o caracteristica a miscarii, nu a repaosului. Nu vreau sa insist aici prea tare pe probleme epistemologice. Ele continua probleme vechi din filosofie care nici astazi nu si-au gasit rezolvare. Vreau doar sa subliniez faptul ca acceptiunea abstracta din fizica a termenului „viteza” ne-a facut sa acceptam in limbajul colocvial si aceasta viteza de 0 km/h. Faptul ca bordul masinii arata 0 km/h da chiar o sustinere empirica acestei ciudatenii. Atat Garcea legislatorul cat si Garcea chestionatorul au preluat aceasta confuzie, folosind expresia „reducere a vitezei” doar cu sensul de incetinire fara oprire. In aceeasi maniera oprirea este vazuta de el ca diferita de „reducere a vitezei” desi, dupa cum am spus, orice oprire este precedata de o incetinire. De exemplu, in urmatorul chestionar varianta B este declarata de el falsa.

In acest caz o exprimare exacta ar fi trebuit sa indice reducerea de viteza fara oprire. Iata ca, in ciuda cautarii bezmetice de formule precise, Garcea legislatorul nu a reusit cu aceasta formula sa faca o diferentiere clara intre cele doua manevre de conducere. O sa revin la acest chestionar pentru o analiza mai detaliata intr-o sectiune din capitolul urmator dedicat lui Garcea chestionatorul.

Legislatia de limba engleza are o diferentiere mult mai clara intre cele doua situatii folosind termenii „stop” si „slow down”. Termenul „slow” diferentiaza clar mersul cu o viteza redusa dar mai mare decat zero fata de oprirea propriuzisa unde viteza nu este mai mare de zero. Evident ca si limba romana are un cuvant corespondent cu acel „slow down” din limba engleza, respectiv cel de „incetinire”. In acest caz diferentierea de mai sus se pastreaza intacta si in limba romana. Daca viteza poate fi 0, conform influentei abstracte a fizicii, incetinirea nu poate fi 0 km/h. Fizica nu a deformat si acest termen, asa ca Garcea legislatorul putea sa-l foloseasca cu incredere. Doar ca el l-a evitat din acea ambitie zeloasa de a nu folosi termeni ai limbii curente si de a face exces de stil juridic in exprimare pentru exactitate. Iata totusi ca stiinta (fizica) a adus mai curand confuzie in acest caz.

Codul rutier si legislatia in general ar trebui sa mai renunte la aceasta tendinta de a crea a doua limba, daca vrea sa convinga asupra accesului la reguli si egalitatea tuturor in fata legii. Zelul unui stil juridic cat mai diferit de cel colocvial e o ramasita (ca sa nu zic perpetuare) a mentalitatii medievale in cea moderna. Astfel de apucaturi medievale au origini in mentalitatea antica spartana. Din pacate in Romania gradul de cultura al unora care se ocupa atat de legislatie cat si aceste chestionare este unul medieval, feudal. In cazul de fata paguba nu e asa de mare; un om care studiaza legislatia poate face diferentierea in cauza indiferent de lipsa de precizie a termenilor. Situatia de fata nu este una foarte dificil de judecat in trafic. Insa legislatia rutiera implica si pe pietoni si, de fapt, intreaga comunitate. Asa ca e bine ca mania asta pentru termeni tehnici sa o lase mai moale si sa foloseasca termeni ai limbii naturale daca acestia exista si pot acoperi realitati ale situatiilor date.

Acest articol se continua aici 

Gabriel Baldovin

2.5. Garcea legislatorul, depasit de situatie si la logica si la limba romana

Cu Garcea la luat permisul auto

 Acest articol este parte dintr-un text mai amplu  

2.5. Garcea legislatorul, depasit de situatie si la logica si la limba romana

Conform art. 45, alin. (1) din codul rutier:

„Depasirea este manevra prin care un vehicul trece inaintea altui vehicul ori pe langa un obstacol, aflat pe acelasi sens de circulatie, prin schimbarea directiei de mers si iesirea de pe banda de circulatie sau din sirul de vehicule in care s-a aflat initial.”

O astfel de definitie are mai multe lacune. Mai intai trebuie precizat ca nu toate depasirile au in comun schimbarea sensului de circulatie. O depasire pe autostrada e imposibil sa se faca pe schimbarea sensului de mers. Acolo se schimba doar banda. Iata ca ar fi bine ca acest aliniat din textul de lege sa inlocuiasca sintagma „sens de circulatie” cu „banda de circulatie”. Se intelege apoi ca in cazul depasirii de pe drumurile cu o singura banda pe sens schimbarea temporara a benzii inseamna si schimbarea temporara a sensului de mers.

Apoi putem vedea ca o astfel de definitie nu exclude devansarea, nediferentiind depasirea de aceasta. Lipsa de claritate a lor a condus la informatii contradictorii si ambiguitati care le-au dat multora batai de cap, dupa cum se vede aici sau aici. Inclusiv o armata de Garcea se dau cap in cap incercand sa rezolve acest mister dupa cum se poate vedea aici . Constatam ca mai multi astfel de Garcea exclud posibilitatea depasirii pe autostrada deoarece reduc depasirea la orice manevra de trecere in fata altui vehicul prin intrarea pe sensul de mers opus (ceea ce nu se poate pe autostrada).

Cele doua moduri de relationare activa pe drumurile publice intre cel putin 2 vehicule sunt net diferite; depasirea este una foarte riscanta in timp ce devansarea este mai putin o manevra din partea celui ce o face ci mai mult o realitate a drumurilor cu mai multe benzi pe sens. In acest caz diferenta intre depasire si devansare consta in faptul ca cea din urma este mai ampla si se face pe drumuri cu cel putin doua benzi pe sens. Din aceasta cauza devansarea este mult mai putin riscanta decat depasirea. Practic in cazul devansarii nu trebuie sa faci nici o manevra speciala; pur si simplu esti mai rapid pe banda pe care mergi decat cei ce merg pe benzile inferioare. Din aceasta cauza devansarea nici nu trebuie numita manevra. Dimpotriva, in cazul depasirii trebuie mai intai sa micsorezi viteza, apoi sa te asiguri, apoi sa accelerezi cu o viteza mai mare decat a vehiculului depasit. Pe drumurile cu o singura banda pe sens, de multe ori se intampla ca aceasta accelerare sa fie urmata de o a doua micsorare a vitezei in cazul in care in fata Daca un sofer face acest sir de trei actiuni ( franare – asigurare – accelerare) pentru a trece in fata unuia mai lent atunci manevra sa generala se cheama depasire. Dimpotriva, daca el nu face aceste manevre si trece in fata vehiculelor mai lente de pe benzile inferioare, circuland cu aceeasi viteza, fara a incomoda alti participanti la trafic, atunci o astfel de relationare intre doua sau mai multe vehicule este devansare.

Desigur, manevra depasirii nu se reduce doar la drumurile cu o singura banda pe sens, cu intrarea pe sensul opus. Ea este posibila si pe autostrada sau pe drumurile cu mai mult de o banda pe sens. Riscul depasirii nu este doar coliziunea frontala cu un vehicul ce vine pe sens opus, ci si ce posterioara cu unul ce vine mai rapid pe banda din dreapta.

In al treilea rand e absurda precizarea „sirului de vehicule in care s-a aflat initial”. Nu pot intelege de ce a mai fost facuta. Nu toate depasirile se intampla in cazurile de sir de mai multe vehicule. Singura explicatie care imi vine in minte pentru aceasta mentionare este faptul ca Garcea legislatorul vrea sa ofere o definitie universala a depasirii care se aplica si in cazul bolizilor de Formula 1. Vrabia malai viseaza. Probabil ca el se simte pedepsit pentru faptul ca sta sa scrie legi in loc sa mearga si sa vada marele premiu. Nu stiu. Dar in acest caz nu conteaza depasirea vitezei luminii si alte fenomene de fizica cuantica la care Garcea legislatorul se gandeste intens (sic!) si de la care este distras si trimis la colt de sefi sa scrie aceste legi. Aici conteaza doar depasirea vehiculelor normale de pe drumurile publice.

Si, cel mai grav, sunt ciudate cele doua variante de disjunctie, respectiv acest sir si banda de circulatie. Disjunctia logica este compusa din doua variante care se exclud reciproc si epuizeaza o posibilitate. De exemplu notiuni mare sau mic, inchis sau deschis se afla in disjunctie exclusiva. Intre sirul de vehicule si banda de circulatie nu exista disjunctie pentru ca ele nu se afla in opozitie ca variante ale unei posibilitati. Sirul de vehicule poate merge pe banda de circulatie si, prin urmare, se afla mai curand in relatie de conjunctie decat de disjunctie cu aceasta.

In al patrulea rand exista o situatie in care „schimbarea directiei de mers, a unui obstacol aflat pe sensul dvs. de circulatie, urmata de revenirea pe acelasi sens” nu constituie depasire. Sa luam situatia in care se iese de pe drum pe un altul, eventual ocolitor, si apoi se ajunge apoi in fata vehiculelor aflate in fata la momentul parasirii drumului. Asa ceva se intampla constant in cazul drumurilor aglomerate de pe langa autostrazi. Unii soferi prefera sa faca aceasta manevra si ajung astfel mai repede la destinatie. De obicei revenirea nu se mai produce pe „acelasi sens”, deoarece autostrada conduce direct la un oras iar acolo se termina si drumul paralel cu autostrada de pe care s-a plecat initial. Dar poate exista situatia in care, dintr-un motiv sau altul, dupa cativa km sau zeci de km, soferul decide sa iasa de pe autostrada si sa revina pe drumul initial. De asemenea exista si situatii in care o astfel de decizie se face si pe un drum lateral, in cazul in care drumul initial este unul foarte rau, cand viteza de circulatie trebuie redusa foarte mult pentru a nu strica masina. In aceste doua cazuri, daca revenirea pe acelasi sens se face inaintea vehiculelor ce erau initial in fata, dupa ce s-a mers cativa km sau zeci de km pe un drum laturalnic, nu poate fi numita depasire. Cel putin nu o depasire tipica asa cum o stim din viata de zi cu zi. Sunt elemente asemanatoare; de exemplu asigurarea ca manevra poate fi facuta in conditii de siguranta. Dar sunt si deosebiri. Una dintre ele este faptul ca in cazul unei astfel de ocoliri nu te intereseaza si nu te afecteaza ce fac vehiculele aflate pe sensul opus de fata de vehiculele de langa care te-ai desprins pe alt drum. In cazul depasirii propriuzise este imperios necesar sa nu incomodezi pe cei ce vin din sens opus.

In sfarsit, in al cincilea rand, formula „schimbarea directiei de mers” este nepotrivita pentru ca cuvantul directie are doua sensuri destul de diferite. Am dedicat o intreaga sectiune analizei acestui cuvant, prin urmare nu insist acum pe el.

Am vazut ca Garcea legislatorul sta cam rau cu logica. Dar el trebuie sa-si aduca aminte de la logica, cea facuta in clasa a IX-a, faptul ca definitia este o prescurtare, un rezumat minim al unui domeniu sau a unei teorii. Nu este nevoie de introducere de detalii in definitie decat pentru a crea o diferenta specifica de alt domeniu. In cazul de fata definitia de mai sus pe de o parte trebuie sa devina mai exacta facand precizari in plus. Dar in acelasi timp ea trebuie si sa elimine alte detalii care se subinteleg sau sunt inutile. Precizarile in plus fata de cea oferita in codul rutier vizeaza pastrarea aceluiasi drum la iesirea de pe banda comuna. Daca se paraseste drumul atunci se exclude depasirea, deci regulile sunt altele. In cazul acestei ocoliri prin iesirea de pe drum pe un altul laturalnic imi pare ca este suficienta asigurarea si urmarea semnificatiei indicatoarelor plasate la iesirea si intrarea (de) pe un astfel de drum. Pe de alta parte nu este necesar sa se mai sublinieze ca se ajunge pe alta banda sau pe alt sens de mers pentru ca acest lucru se intelege din faptul ca se schimba banda. Daca se iese de pe banda proprie nu exista decat posibilitatea de a ajunge tot pe o alta banda. Prin porumb, in afara restului benzilor nu se pot depasi vehiculele aflate pe carosabil nici cu o masina de Formula 1. Poate doar cu tancul. Dar in acest caz cred ca regulile de circulatie n-ar mai conta. Prin urmare eu propun urmatoarea definitie:

„Depasirea este manevra prin care un vehicul iese de pe o banda de circulatie cu intentia de a trece inaintea unuia sau mai multe vehicule aflate la mica distanta in fata lui, dar pastrand acelasi drum.”

Datorita acestor imprecizii ale definitiei depasirii facute de Garcea legislatorul in codul rutier, Garcea chestionatorul a venit si el cu propria nebuloasa:

http://e-drpciv.ro/intrebare/1453/manevra_de_evitare_prin_schimbarea_directiei_de_mers_a_unui_obstacol_aflat_pe_sensul_dvs_de_circulatie_urmata_de_revenirea_pe_acelasi_sens_constituie

http://www.scoalarutiera.ro/intrebari-posibile-drpciv-categoria-b/1738/manevra-de-evitare-prin-schimbarea-directiei-de-mers-a-unui-obstacol-aflat-pe-sensul-dvs-de-circulatie-urmata-de-revenirea-pe-acelasi-sens-constituie

Dupa Garcea chestionatorul auto raspunsul corect ar fi B. Doar ca lucrurile sunt ceva mai complicate. Conform DEX:

„DEPAȘÍ, depașesc, vb. IV. Tranz. 1. A intrece pe cineva sau ceva care merge in același sens; a lasa in urma. 2. A trece peste o anumita limita, a intrece o anumita masura, un anumit nivel. ♦ A intrece puterile sau competența cuiva. Aceasta problema ma depașește. – Din fr. dépasser (dupa pași).”

Vedem din definitia DEX ca sensul cuvantului „depasire” e unul literal pentru 1 si altul oarecum metaforic pentru 2. In acest din urma caz el se refera la atingerea si trecerea peste o limita. In acest caz viteza poate fi sau poate nu fi implicata. De exemplu viteza este implicata atunci cand depasim o limita de viteza. Dar nu este implicata atunci cand depasim spatiul locului de parcare, sa zicem. Cuvantul „depasire” se foloseste corect in ambele situatii. Dar acest al doilea sens nu intereseaza legislatia rutiera. Dimpotriva, sensul 1 ne intereseaza pentru ca el se refera la viteza. Retinem in acest moment faptul ca sensul 1 implica o intrecere, ca ambele vehicule merg cu o viteza asemanatoare, chiar daca neaparat nu identica.

Pe de alta parte DEX precizeaza urmatoarele sensuri pentru ocolire:

„OCOLÍ, ocolesc, vb. IV. T r a n z. 1. A strabate o distanța facind un inconjur; a merge de jur imprejur, a inconjura. Mic, cit un fir de linte, mișca piciorușele fragede și ocolea, pe de margini, frunzișoara care-l adapostise. GIRLEANU, L. 22. Pentru ochi ca murile, Ocolii padurile. ȘEZ. VI 125. ◊ Intranz. Ocolira pe la biserica. CAMILAR, N. I 68. Ocolea așa, de bunavoie, umblind dupa turmele ciobanilor. SADOVEANU, B. 67. Ocolește in virful picioarelor casa... mai sint cițiva pași... A ajuns. BRATESCU-VOINEȘTI, I. L. 1. ♦ A evita sa atingi sau sa lovești pe cineva, ferindu-te intr-o parte, facind un mic ocol. Cind sa iasa din Badeni, in lumina farurilor, le aparu o caruța pe care Bunea o ocoli cu indeminare la numai o palma de roți. MIHALE, O. 524. La fiecare pas ocolim lucrari, eșafodagii, canale desfundate. BART, S. M. 42. ◊ Intranz. Fig. A ieși din subiect, a divaga. Moșul ocolea cu povestirea. La TDRG.
2. A evita sa intilnești (pe cineva sau ceva) sau sa vorbești (despre cineva sau ceva). Oricit o insista el, ocolește deocamdata chestia nunții. CAMIL PETRESCU, T. 1148. Ca pentru dinsul, ca-l iubesc, Parinții-n drum ma ocolesc Și m-au gonit din casa lor. COȘBUC, P. I 283. Oamenii sint ca pasarile: pe cit un arbore este inflorit, ele il viziteaza, iar cind frunza și floarea se usuca, ele zboara și-l ocolesc. BOLINTINEANU, O. 380.
3. (Rar) A pune gard imprejurul unui loc; a inconjura, a imprejmui, a ingradi. Gindeai ca toate curțile sint ocolite cu sori, așa lumina arunca. RETEGANUL, P. II 16. Ion-voda ocoli cu șanțuri platoul muntelui. HASDEU, I. V. 159. Au ocolit locul acela de lacuința. DRAGHICI, R. 52. ♦ F i g. (Invechit) A apara, a proteja, a ocroti. Fieșcare dupa a sa avere și agoniseala raspunde...; iar nu cel mare și bogat nimic, caci il ocolește puterea., și cel mic și sarac sa dea tot. GOLESCU, I. 44. De toata neputința Cea pagubi­toare...le ocolește. TEODORESCU, P. P. 394. ♦ (Invechit) A incercui din toate parțile, a inconjura, a impresura, a asedia. Deodata navali O ceata numeroasa, pe rege-l ocoli. MACEDONSKI, O. II 249. Țara era ocolita de vrajmași. BALCESCU, O. II 275.”

Nu ne intereseaza sensurile 2 si 3 oferite de specialistii lingvisti care au elaborat DEX. Daca suntem atenti la nuante vedem ca DEX precizeaza ca depasirea inseamna intrecere, adica obiectul depasit este mobil iar ocolirea se refera la un obiect imobil sau mult mai lent, dupa cum DEX ofera exemplul cu caruta ocolita. Cele doua notiuni sunt in mare parte identice. De aceea ca manevra, ocolirea este aproape identica cu depasirea. Se verifica posibilitatea de efectuare a manevrei in conditii de siguranta si fara incomodarea celor ce vin din sens opus, se semnalizeaza intentia, se iese de pe banda si eventual se reintra dupa ce se trece de obstacol. Principala diferenta consta in faptul ca „obstacolul” e de cele mai multe ori imobil, iar uneori este foarte lent. De fapt conceptul de „obstacol” avut de Garcea legislatorul in minte se refera la un astfel de obiect imobil aflat pe carosabil. In general depasirea se realizeaza pentru ca vehiculul lent are rol de obstacol pentru cel rapid. Este clar ca orice vehicul lent pe care vrem sa-l depasim este in acelasi timp si un obstacol, un obstacol al fericirii noastre de a ajunge mai repede, nu stiu … Oricum, se poate spune ca depasirea este un fel de ocolire a unui obstacol mobil in timp ce ocolirea este un fel de depasire a unui obstacol imobil sau foarte lent.

Diferenta dintre obstacolul mobil si cel imobil implica alte cateva diferente ulterioare. Una este ca aceasta presupusa „depasire” a unui obstacol imobil se desfasoara pe o distanta mult mai mica decat depasirea propriuzisa a unui vehicul mai rapid. Alta este aceea ca, uneori, nu doar ca se reduce viteza, dar se si opreste la nevoie pentru a nu incomoda pe cei ce vin din sens opus, in cazul in care drumul are o singura banda pe sens.

Obstacolele imobile pe carosabil sunt mult mai rare decat depasirile. E firesc ca si accidentele datorate lor sa fie mai rare. Dar, daca in urma lor se produc accidente dese atunci codul rutier trebuie sa introduca o astfel de distinctie si sa precizeze diferenta de abordare intre cele doua tipuri de obstacole pentru evitarea acestor accidente. Ea ar fi in masura sa sporeasca atentia conducatorilor auto in cazul acestor obstacole imobile. Eu nu cunosc statistica acestui tip de accidente si nu ma pot pronunta. Oricum, pentru ambele cazuri raspunsul lui Garcea la chestionarul de mai sus este gresit. Daca nu este nevoie de introducerea manevrei de ocolire, atunci si varianta A este corecta, pe langa varianta B data de le corecta. Pentru ca, in acest caz, depasirea este si ocolire dupa cum orice depasire este o ocolire mai mare sau mai mica. Daca, dimpotriva, este nevoie de introducerea manevrei distincte de ocolire, ca o depasire a unui obstacol imobil pe distanta mica, eventual cu oprire, atunci varianta corecta este doar A.

Acest semn se numeste „Baliza directionala care indica ocolirea obstacolului prin stanga”

, dar si acesta „Ocolire” arata ca se poate de fapt ocoli un astfel de obstacol, altfel el s-ar fi numit „Baliza directionala care indica depasirea obstacolului prin stanga” sau „depasire”


Asadar mi se pare normal ca ocolirea sa fie tratata ca depasire din punctul de vedere al manevrelor de conducere in cazul in care nu se impune o diferentiere data de prevenirea unor evenimente nedorite. Dar in nici un caz ocolirea nu trebuie confundata cu depasirea din punct de vedere semantic. Asadar intrebarea lui Garcea chestionatorul ar fi trebuit sa permita un raspuns care sa precizeze daca e nevoie de manevre suplimentare in cazul celor doua situatii. Aceste sensuri ale celor doua cuvinte din limba naturala trebuie asimilate de Garcea, fie el legislator, fie chestionator si in final, politist. Imi pare rau ca ei au avut ghinionul de a fi educati nu cu cuvintele din limba ci cu cureaua de la pantaloni. Dar nu putem sa ne batem joc de limba. Nu conteaza ca avem arme letale care ne confera putere care ne dau impresia ca ne putem substitui spiritului omenesc. Faptul ca un jurist care a conceput aceste articole nu stapaneste suficient niste termeni de baza ai limbii romane este o mare problema. Poate fi scuzat absolventul din anii 1950-1960 care scria „Stefan Georgiu” in loc de „Stefan Gheorghiu”. Poate ca la editarea acestor articole au fost cooptati niste soferi care mai mult au tras de manete si fiare decat sa citeasca si sa vorbeasca conform cu cele citite. Si e de inteles, nu li se poate reprosa faptul ca nu au vazut aceste nuante. Dar de atunci au trecut vreo 60-70 de ani. La Facultatea de Drept se intra cu un examen foarte riguros la gramatica. Ma nedumereste faptul ca nu s-a gasit nimeni sa vada aceste gogomanii in textul legii.

Acest articol se continua aici

Gabriel Baldovin

De inghetata

Caldura mare azi. M-am oprit la un moment dat in fata unei lazi frigorifice cu inghetata. Era scoasa afara strategic, la agatat. Usa era deschisa si pentru a permite umblatul la inghetata si pentru aerisire. Magazinul n-avea aer conditionat. In continuarea usii era o vitrina impodobita cu de-ale rontaielii. Din afara nu se vedea bine inauntru, dar dinauntru afara da. Tocmai imi luasem binemeritata masa din pauza de pranz asa ca nu ma grabeam. Pot spune ca mai curand motaiam in picioare. Cum am vazut inghetata cum putinii mei neuroni activi au inceput sa chiuie in hipotalamus. Am bagat capul sa vad daca cineva e dispus sa vina sa-mi dea bunatatea. Inauntru mai erau vreo 3 clienti la coada. M-am asezat relaxat in fata lazii. Cei trei au iesit in scurt timp. Dar vanzatoarea nu. Am mai bagat si eu odata capul pe usa deschisa, incercand sa-i sugerez ca s-ar putea sa vreau ceva. Nu intru, eram cuprins de amorteala si faceam gesturi minimale. Vanzatoarea era preocupata cu ceva si nu mi-a dat atentie.

Dupa un alt minut sau doua in care nu se intampla nimic mai vine un client si cere ceva. Apoi iese. Eu mai bag odata capul la fel de apatic. Ea la fel de preocupata. Parca incep sa simt cum imi curgea plictiseala afara din corp devenind din ce in ce mai agitat. Mai trece ceva vreme si vine alt client. Nu-l las sa intre bine ca, in sfarsit, imi supraincalzesc gura cu ceva de genul „Aici mai vine cineva?”. Usa fiind deschisa, s-a auzit inauntru. In geamul vitrinei mozaicata cu pungi apar subit doi ochi si-o gura de deasupra si dedesubtul unui pachet de biscuiti. Ale vanzatoarei, desigur. Murate. Acrituri. Raspunde in doi peri ceva de genul „Pai daca nu ziceti nimic noi de unde sa stim…” . Nu stiu ce-a mai spus ca mi-am si luat talpasita usor iritat. Acesta-i raspuns absurd. Nu vreau sa fac vanzare unei vanzatoare care nu foloseste mintea. Pai din moment ce te intreb daca vinde cineva afara, mai cucoana, asta e echivalent cu a zice ceva. Nu? Un pic de logica se poate? Iau de la urmatorul magazin, mi-am zis in gand. Poate-s mai destepti.

Pe masura ce mergeam si sufeream de pofta inghetata incercam sa deslusesc situatia. Care v’a sa zica, de fapt, ea m-a vazut ca astept. Altfel de ce-ar mai fi zis ca nu zic eu nimic. Aha! Deci n-a vrut sa ma serveasca. E lenesa. Bun. Nu-i nimic. Merg la urmatorul. Nu-i placuse de fata mea, si, ca orice om, deja ma simteam si eu ofensat. Ma gandeam la lenea gandirii ei din absurditatea raspunsului: din momentul intrebarii mele nu mai era valabil raspunsul ei. La ce bun sa-l mai dai in forma asta? Nu ma grabeam cand am venit. Dar acum m-a apucat subit graba. Vreau sa topesc inghetata aia ca-s gelos pe temperatura ei, ok? Nu ma intereseaza ce-am facut si ce-ai facut pana nu te-am intrebat. Dar daca tu iti justifici actiunea din trecut in loc sa rezolvi prezentul si viitorul, inseamna ca nu esti eficienta. Poti sa spui direct ca n-ai chef, imi ziceam eu aproape inconstient in mintea mea inca eidetica.

Raspunsul ei a fost mai curand o justificare a refuzului ei de a se urni afara sa ma serveasca: eu puteam sa astept avionul acolo, nu? Intrebarea mea i-a parut mai curand o acuzatie si asta atesta ca ma vazuse prin vitrina. E normal sa traga cu ochiul la ce se intampla prin magazin, altfel vin hotii si-o fura. Pai hotii, normal. Ca un cavaler pe cal alb, ma indoiesc. Nu? Si seful acopera gaura din banii ei… Dar, cum eu n-am zis nimic, nici ea nu s-a miscat. Asa ca, in loc sa vina sa ma serveasca, ea a gasit o scuza buna. Daca o vedea seful, o si penaliza. Pe termen lung, lentoarea ei i-ar putea aduce consecinte mai serioase decat disconfortul unei simple deplasari de cativa metri pe canicula. Deja in mintea mea pe jumatate adormita incepusera sa incolteasca ganduri razbunatoare. Ma gandeam s-o parasc la sef despre cum nu are ea talent de antreprenor sa stie ce vrea clientul. Poate o sa-i taie din salariu sa se’nvete minte.

Pe masura ce ma trezeam din amorteala, precum ontogeneza care repeta filogeneza, am trecut la un alt nivel al evolutiei mele spirituale, de la filosofie la psihologie. Ba da’ oare o avea salariu? Ce antreprenoriat sa vrei de la o biata vanzatoare? Daca era antreprenoare acum era in alta parte nu sa-mi vanda mie inghetata. Dar eu am dreptul sa-i cer sa imi execute un ordin? E clar ca nu i-a placut neclaritatea mea. Ar fi vrut o abordare clara „Vreau o inghetata, va rog!” si asta spunea ceva despre modul ei de a fi. Nu ia initiativa, evita sa o faca, incearca sa-si conserve cat mai mult energia. Poate sigur seful n-o plateste destul. Poate are vreun sot care o cearta si n-o ajuta si sta tolanit in fata TV-ului si-l injura pe Cristiano Ronaldo – zic si eu care-mi place de el si care, iarasi zic, ca n-as face asa ceva. Bai dar oare ce-i mai cere sotul ala? Sau seful, buticarul, care face evaziune fiscala si vinde marfa expirata? Poate ca ii ia din salariu si ii da impresia ca vrea favoruri deocheate… Sau poate e amanta vreunui smenar care nici n-o ia nici n-o lasa; vazandu-ma pe mine cum ma cocostarcesc poate ca l-a vazut in mine pe nea du-te-vino. Ce cavaler pe un cal frumos ca o avea unul cu cei „sasa cai frumooosi”, ca din filmul de mai jos. Inactiva cum e, poate o fi fost data afara de vreo cateva ori de la alte magazine pentru ca nu zambeste destul de parsiv. Vazandu-ma ca plec val-vartej poate a cuprins-o teama de vreo scadere de salariu. Cati clienti s-or fi plans de lentoarea ei? N-a ca i-am dat motiv de o grija in plus!


Bravo Baldovin! Te dai mare ca vrei sa faci lumina in societate, ca binele etern, ca Platon, ca (Immanuel, nu altceva) Kant, ca articolul 25 din drepturile omului pentru toti… Si tu sperii o biata vanzatoare cu concedierea. Ciudat e ca eu ii reprosez ei ca nu face o deductie logica simpla, adica faptul ca eu vreau inghetata, dar eu insumi nu-mi reprosez mie faptul ca nu i-am cerut clar acest lucru! Ai vazut! Eu ma justific simplu: mi-a fost lene sa casc gura si sa dau din corzi. Ok. Dar ea oare n-are dreptul sa-i fie lene sa faca o deductie logica pe caldura asta? Cum ar veni, lenea mea de stapan e mai cu mot decat lenea ei de servitoare. Ce inseamna sclavagismul asta! Cum ne intra el prin cei mai ascunsi pori!

Treptat simt ca m-apuca mila fata de biata femeie si imi vine sa ma intorc sa-i cer scuze. Dar deja facusem cateva sute de metri si era incomod sa ma intorc. Acum, cand scriu, ma gandesc sa-i duc maine o floare in numele si al meu si al sotului si al lui Cristiano Ronaldo. Si s-o rog ceva de genul: „Doamna draga, trecand pe langa apetisanta dvs. vitrina, mi s-a facut o pofta absolut dependenta de inghetata. Daca nu mananc una acum, aici, pentru tot restul vietii, cred ca voi face un soc papilogustativ. Va implor de buna voie si nesilita de nimeni sa-mi cedati una din lada dvs. cea incapatoare si gingasa!”. Sper sa nu primesc o geanta in cap…

Gabriel Baldovin

2.4. Garcea legislatorul la atac asupra limbii 2. Deformarea intentionata a sensului cuvantului „ecologie”

Cu Garcea la luat permisul auto

Acest articol este parte dintr-un text mai amplu

2.4. Garcea legislatorul la atac asupra limbii 2. Deformarea intentionata a sensului cuvantului „ecologie”

Formule precum „eco-safe” „conducere ecologica” nu se regasesc in Codul Rutier insa sunt folosite in alte contexte de Garcea legislatorul si guvernantul la comanda lui Garcea corporatistul. Dupa cum vom vedea, Garcea chestionatorul ii foloseste foarte mult in intrebarile si raspunsurile din aceste chestionare. Asa ca oricand ele pot intra in corpul de lege. De aceea am decis sa introduc aceasta sectiune aici, urmand sa fac o alta cu exemple de deformare a termenului in capitolul dedicat lui Garcea chestionatorul.

Inca din start va trebui sa curatam acest cuvant de mizeriile cu care a fost contaminat de mafiotii care detin controlul institutiilor si semnificatiilor oficiale ale termenilor din toata lumea. Ecologia etimologic inseamna "stiinta studierii habitatului" (ecos - casa si logos - stiinta) . Dupa DEX, si nu numai,

„ECOLOGÍE s. f. = Stiinta care se ocupa cu studiul relatiilor. dintre organisme si ambianta lor, la nivel de individ, populatie sau comunitate”.

Desigur, ecologia nu este doar o stiinta ci si o pozitie politica iar popularitatea termenului vine tocmai de la aceasta aplicare practica a ei. Exista trei mari curente in interiorul ei, mai precis doua, la care se adauga reactia mai mult sau mai putin formala a autoritatilor fata de primele doua, de genul ministerului de care vorbeam. Primul dintre acestea este ecologia radicala care nu accepta nici un fel de influenta chimica sau de alta natura asupra mediului. Dupa acest curent nu ar trebui permisa circulatia de autovehicule in lume pentru ca fumul produs de ele afecteaza intreaga planeta. Al doilea reprezinta ecologia conservationista si accepta compromisul economic insa nu accepta expansiunea comunitatilor umane in cele salbatice. In sfarsit, al treilea curent este cel politicianist, si este influentat direct de interesul lacom al corporatiilor de a face profit. El se ocupa de manipularea opiniei publice sa accepte otravirea sau distrugerea mediului sau unei parti din el sub urmatoarele false motive:

• 1. creeaza noi locuri de munca, daca nu distrugem mediul nu ne putem intretine familiile;
• 2. procesul ar fi totusi „eco-safe”, adica se poate trai si daca la robinet iese gaz de sist pe langa apa.
• 3. distrugerea mediului e doar provizorie, el se va putea recrea dupa ce resursele cautate vor fi fost epuizate si procesul de exploatare va fi fost intrerupt sau terminat.

Nu e cazul acum unei dezbateri teoretice privind cele trei mari curente. Ma rezum doar a arata punctele tari si cele slabe ale fiecaruia. Ecologia radicala, e cea mai pura, sub raportul principiilor ecologiei. Insa ea nu ia in calcul faptul ca fara transporturi si alte substante revarsate in mediu (ca fumul fabricilor de exemplu), economia mondiala s-ar diminua si o buna parte din omenire ar disparea din lipsa de hrana. Nu poti sa supui la foamete o parte din omenire pentru un ideal de puritate naturala. Ecologia conservationista isi mai dilueaza principiile ecologiei in sensul ca accepta compromisul partial cu industria. Insa in plan concret e cam imposibil de tinut piept expansiunii umane, ea devenind astfel un pic cam inactiva. Ecologia politicianista e doar manipulare crasa, creand mai curand institutii si comisii decorative angajate mai curand pe post de avocat pentru a sustine actiunile industriale neecologice asupra mediului.

Asadar, a conduce o masina actuala are prea putina legatura cu ecologia. Dimpotriva, se poate spune ca astfel de comportament este unul eminamente neecologic, prin definitie. Am vazut ca masinile sunt unul dintre principalii factori de poluare. Probabil ca Garcea chestionatorul a ascultat cam multe reclame la masini care, ca orice reclama , au incercat sa contracareze acest mare minus al transportului modern, prezentand produsele lor ca … ecologice.

Aparitia masinilor electrice va schimba in viitor lucrurile. Insa deocamdata distrugerea mediului este un program foarte atent calculat al capitalismului contemporan. Ecologia este asadar o problema foarte spinoasa. In jurul ei se desfasoara o adevarata mascarada la nivel oficial. Folosirea cuvantului „ecologie” se face acolo unde mediul este puternic abuzat. In Romania aparitia „Ministerului mediului si padurilor” a coincis cu marile defrisari si vanzarii masive de masa lemnoasa in strainatate ce a dus la raderea de paduri intregi.

Am vazut cum Ministerul Mediului a aprobat exploatarea aurifera cu cianuri la Rosia Montana. Am vazut si cum Garcea guvernantul se batea cu pumnul in piept cum ca el va bea apa din lacul de decantare… Am vazut cum in lumea intreaga cuvantul ecologie a luat niste sensuri cel putin bizare… E o incercare miseleasca de a sugruma ideologic si terminologic miscarea ecologica internationala, pe fondul globalizarii.

Nu e vina directa a lui Garcea fie el legislator, guvernant sau chestionator pentru deformarea termenului „ecologie”. Ei nu au folosit acest sens al termenului pentru ca asa au vrut. Deformarea hidoasa a acestui termen a venit ca ordin mondial, de la factorul politic international, pe fondul globalizarii. Formula „Eco-safe driving” se foloseste si prin alte parti. Daca Romania ar fi fost tara independenta precum Elvetia, care tine cu dintii la curatenia mediului sau natural si pune tirurile in trenuri pentru a tranzita teritoriul sau si a nu o polua, atunci probabil ca si acuratetea acestui termen ar fi ramas intacta. Fireste ca poate cu un pic mai mult simt comunitar, cei trei Garcea si-ar fi afirmat mai clar independenta fata de intentiile unor oportunisti de e a exploata si devasta mediul natural in scop de profit personal. Dar, stim cum e, csf- ncsf, traim in Romania unde autoritatile isi vand proprii cetateni pe post de sclavi moderni in scopul unei false integrari europene…

Acest articol se continua aici

Gabriel Baldovin

2.4. Garcea legislatorul la atac asupra limbii 1. Deformarea sensurilor cuvintelor din lipsa de informare

Cu Garcea la luat permisul auto

Acest articol este parte dintr-un text mai amplu

2.4. Garcea legislatorul la atac asupra limbii 1. Deformarea sensurilor cuvintelor din lipsa de informare

Sunt mai multe cazuri de deformare a cuvintelor pe parcursul legislatiei auto. Am scris doua sectiuni pe aceasta tema. Prima, aceasta, ofera exemple din deformari din nestiinta sau superficialitate a unor cuvinte. Cea de-a doua, urmatoarea, este dedicata in intregime deformarii tendentioase a termenului „ecologie”. Asadar, o sa incep cu cazurile de deformare a unor sensuri ale cuvintelor din lipsa de informare cu privire la sensul lor. Cel mai strident exemplu mi se pare deformarea sensului termenului „panta”. Conform DEX  :

PÁNTA, pante, s. f. 1. Porțiune de teren cu suprafața inclinata fața de planul orizontal, care formeaza de obicei versantul unei forme de relief; povarniș, coasta. ◊ Loc. adv. și adj. In panta = inclinat, pieziș. ◊ Expr. A cadea (sau a aluneca) pe panta... (sau pe o panta...) = a) a se lasa prins, antrenat de...; b) a se indrepta catre..., a duce catre... 2. Unghi ascuțit format de o dreapta sau de un plan cu dreapta sau cu planul orizontal; tangenta trigonometrica a acestui unghi; inclinare fața de orizontala. – Din fr. pente.

Observam ca panta este o suprafata inclinata fata de planul orizontal. Dar, in urma folosirii argotice de catre soferi cu sensul de suprafata inclinate pe care cobori: A merge „in panta” inseamna a cobori, iar a merge „in rampa” inseamna a urca. Observam aici o bizara reducere a termenului panta in formula „mers in panta”, doar la mersul coborare, desi termenul panta nu se refera la cel care o abordeaza in deplasare, ci doar la raportul planului suprafetei de inclinare fata de un plan orizontal. Pentru a comunica sensul de deplasare pe o astfel de suprafata poti folosi expresia simpla si de inteles pentru toata lumea „in coborare” sau „in urcare”. Limba naturala chiar are doua expresii pe care absolut orice utilizator le intelege, respectiv mersul „la deal” si „la vale”. Se intelege clar de aici ca urci pe o panta sau cobori pe o panta. Dar in angoasa lui de a evita paradoxal termenii „folositi de toti prostii” , la care se adauga mania juristilor de a folosi termeni tehnici si atunci cand exista variante in limba colocviala, s-a ajuns la aceasta situatie. Pentru multi dintre ei folosirea unor astfel de termeni paraleli cu limba naturala inseamna ascunderea originii lor modeste. Ca, na, ca mecanic si sofer nu se poate spune ca te tragi din vreo minoritara familie aristocratica ce-a existat pe aceste meleaguri.

Numai ca, inconstientul le-a luat-o pe dinainte si i-a dat de gol exact in privinta, acestei ascunderi. Unii dintre ei chiar au sau au avut casa in panta, dupa cum spune gluma celor care nu stiu sa inchida usa dupa ei. Si gluma chiar se adevereste in acest caz pentru ca, in general, astfel de case plasate pe o suprafata inclinata, la deal sau la munte, chiar sunt puse pe un plan inclinat. Batranii care le-au construit n-au avut instrumente de masurare a verticalitatii suprafetei, sau au fost prea comozi sa o faca perfect orizontala. Asa ca, in acest caz, usa chiar se inchide de la sine, daca se deschide in interior si e plasata in partea inferioara a planului pe care sta casa, sau zidul este inclinat spre interior.

Stiu, nostalgiile inconstiente ale taranilor dezradacinati prin nationalizarea din anii stalinismului, si trimisi la oras, e mare. Acesti oameni sunt niste victime ale sistemului social; statul le-a confiscat averile si i-a mutat la oras dupa exact acelasi principiu al deportarilor staliniste. Diferenta intre nationalizarea lui Dej si departarile lui Stalin consta in simplul fapt ca cei care au vrut sa-si refaca viata dupa acest furt oficial au trebuit sa-si gaseasca un loc de munca la oras. E de inteles nostalgia fata de casa lor din panta. Dar asta nu inseamna ca experienta lor din copilarie trebuie data ca regula pentru toti, in ciuda etimologiei si a intelesului general din limba a termenului „panta”. Faptul ca cobori sau urci spune destul despre planul suprafetei pe care te deplasezi. Nu poti cobori in timp ce te deplasezi in deal dupa cum nu poti urca daca te deplasezi la vale. Comunistii si, mai nou corporatistii, mai vin cu minciuni de astea. Insa nu e nevoie de sofisticari lingvistice pentru a contracara aceste minciuni.

Acest argou cu pretentie academica este tipic pentru Garcea, celebrul personaj. Asa se face ca el a fost imprumutat de legislatia insasi, sau soferii au ajuns sa faca ei textul de lege. Nu-i nimic nou fata de modul in care s-au inlocuit specialistii „burghezi” cu analfabeti scoliti artificial in timpul perioadei staliniste. Asa se face ca in Codul Rutier (OUG 195/2002) expresiile „in panta” si „in rampa” se intalnesc de mai multe ori cu acest sens. Acest fapt este total anacronic, tinand cont de faptul ca exista termeni ai limbii naturale care acopera exact acest inteles si ca toata lumea urca si coboara pe suprafete inclinate, ceea ce nu face ca aceasta operatiune sa fie vreo specializare a specialistilor, ca sa aiba nevoie de termeni de specialitate. Cu atat mai mult cu cat cei care au deformat aceste cuvinte nu au inteles ca sensul lor oficial se refera la obiectul in sine si nu la modul in care noi ne raportam subiectiv la el. Din pacate lingvistii insisi chiar au acceptat aceasta prostie in ceea ce priveste cuvantul „rampa”, dupa cum se vede in definitia din DEX , la punctul 4.

RÁMPA, rampe, s. f. 1. Platforma (la nivelul pardoselii unor vehicule) care inlesnește incarcarea și descarcarea marfurilor; loc inalțat (langa linia ferata) destinat incarcarii și descarcarii marfurilor. 2. Balustrada de lemn, de fier sau de piatra de-a lungul unei scari sau, rar, unui pod. ♦ Bariera. 3. Partea din fața a unei scene de teatru unde sunt instalate luminile; rivalta; p. gener. scena. ◊ Expr. A chema la rampa = a cere, prin aplauze, ca artiștii sa reapara pe scena. A vedea lumina rampei = (despre piese de teatru) a intra in repertoriul unui teatru, a fi jucat in fața publicului. 4. Porțiune inclinata fața de orizontala a unui drum sau a unei cai ferate, parcursa in sensul urcarii. 5. Lucrare miniera prin care se face legatura intre galeria de transport a unui orizont și un puț de mina sau un plan inclinat. 6. (In sintagma) Rampa de lansare = platforma prevazuta cu dispozitive de orientare și ghidare, folosite pentru lansarea avioanelor catapultate sau a rachetelor. – Din fr. rampe, germ. Rampe.

Un alt exemplu de abuzare a limbii este folosirea cuvantului „uzuri” inventat ad-hoc de Garcea legislatorul, prezent in Art.112 din OUG 195/2002, actualizata 2014. Acest articol suna astfel:

„(1) Certificatul de inmatriculare sau de inregistrare ori dovada inlocuitoare a acestuia se retine de catre politia rutiera in urmatoarele cazuri: ….
g) mecanismul de directie prezinta uzuri peste limitele admise;”

Conform DEX , cuvantul „uzuri” nu exista. Exista doar cuvantul „uzura” pe care DEX il defineste astfel:

„UZÚRA1 s. f. 1. Deteriorare, degradare a unui obiect (prin intrebuințare indelungata); uzaj. ♦ Modificare progresiva a (dimensiunilor) unei piese tehnice, in cursul funcționarii sistemului din care face parte. ♦ Fig. Slabire, oboseala, epuizare. 22. Fig. (Rar) Corupție, desfrau. – Din fr. usure.”

Cuvantul „uzura” nu are plural pentru simplul motiv ca uzura nu este un obiect ci o notiune in care mintea omeneasca deja abstractizeaza defectele concrete ale unui obiect. Nu este nevoie de forma la plural pentru ca singularul deja exprima corect si fara imprecizie si varianta de plural. Se poate vorbi despre grade diferite de uzura, in sensul ca uzura e mai accentuata sau mai putin vizibila. Cuvantul „uzura” nu se poate pune la plural dupa cum nici moartea nu poate fi pusa la plural. „Mortile” ar fi un cuvant la fel de inutil in limba. Iata insa ca Garcea legislatorul l-a creat.

Cuvantul „uzura” nu se foloseste constant in stilul colocvial ci doar stiintific si tehnic. Limba naturala nu se complica cu exprimari pretentioase, generale si imprecise de genul „obiectul prezinta uzura”. Ea foloseste expresii particulare si precise de genul „e uzat” sau „e stricat”. Asa ca nici posibila sustinere de limba colocviala nu sustine mentinerea acestui cuvant in textul de lege. Sa fi luat prea in serios examenul la gramatica pe care l-a dat pentru a fi admis la Facultatea de Drept si acum sa se creada lingvist *? Sau, dimpotriva, a fentat examenul de gramatica? Sau se refera doar la intelesul din varianta figurativa (22) a acestui cuvant?

Mai departe prezint un arhaism cu semantica metaforica in textul de lege. HG 1391/2006 privind circulatia pe drumurile publice spune la Art. 126 :

„ – Se interzice intoarcerea vehiculului:
…
c) in locurile unde soliditatea drumului nu permite;”

conform DEX https://dexonline.ro/definitie/soliditate „SOLIDITÁTE s. f. Stare a corpurilor solide; proprietate a corpurilor solide de a opune rezistența la schimbarea formei și a volumului lor; tarie, duritate, rezistența. ♦ Fig. Temeinicie, seriozitate. – Din fr. solidité, lat. soliditas, -atis.”

Observam un sens stiintific si un sens poetic al termenului „soliditate”. N-am fost bun la fizica, dar imi aduc aminte din scoala generala cum profesorul ne spunea despre cele 4 stari ale corpurilor in natura: „solida, lichida, gazoasa si plasmatica”. Adevarul e ca unele drumuri din Romania par mai curand lichide atunci cand ploua decat solide. Dar, oricum, acolo unde materia este vascoasa, la limita intre solid si lichid, nu se mai poate vorbi de un drum. Chiar daca un astfel de drum are un strat de noroi la suprafata, totusi consistenta solida a drumului il face drum, spre deosebire de mlastina neamenajata care nu poate deveni drum. Iata ca folosirea sensului principal, stiintific al termenului in acest context este nepotrivita pentru ca nu este posibil un altfel de drum decat cel solid.

Apoi, sa ne imaginam o situatie in care un astfel de drum (solid) chiar se termina intr-o mlastina sau o apa oarecare. Se poate intampla si in cazul drumurilor amenajate de autoritatea competenta si celor din natura. De exemplu o alunecare de teren sau o inundatie peste drumul public poate conduce la o astfel de situatie. Ce facem atunci? Mergem inainte ca pionierii in noroi sau mlastina pentru ca legea ne interzice sa intoarcem? Iata ca e nevoie de o mai buna precizare a situatiei la care se refera textul de lege. Iar aceasta situatie foloseste sensul metaforic al cuvantului „soliditate”, care este unul deja arhaic, tinzand sa iasa din limba. In trecut se folosea cuvantul „solid” sau „facut” pentru a caracteriza un tip bataus sau puternic. De aici si sensul sau secundar care exprima rezistenta, trainicia si durabilitatea.

Avand in vedere acest sens multiplu al cuvantului „soliditate” consider mai intai ca el ar trebui schimbat cu unul dintre acesti termeni precisi, conform principiului rigurozitatii stilului juridic. Apoi trebuie precizat ca este vorba despre un drum public care are intr-un anumit loc o gaura sau un defect oarecare, si ca soferul poate continua mersul pana intr-o alta portiune unde poate face intoarcerea in siguranta. Asa ca formularea aceasta din textul de lege ar trebui sa fie inlocuita cu „Pe portiunile de drum avariat”, desi asa ceva n-ar trebui sa fie o realitate a circulatiei rutiere in asa fel incat sa aiba nevoie de o prevedere legale de regularizare. Arhaismul termenului nu ar trebui absolut deloc sa se regaseasca in arhaismul starilor drumurilor din Romania. O astfel de prevedere ar trebui sa dispara intrutotul din legislatie. Si daca tot foloseste termeni cu sensuri metaforice, atunci macar textul de lege sa o spuna clar in fata: „Permisul nu se poate acorda la toti cei care l-ar merita datorita lipsei de drumuri si a solidaritatii (sociale). Si atunci mergem doar pe spaga si stim o treaba.

O alta problema in legislatie este considerarea tramvaiului sau tractorului ca fiind altceva decat un autovehicul. Dupa codul rutier art. 6.,

„autovehicul – vehiculul prevazut cu un dispozitiv mecanic propriu de propulsie; vehiculele care se deplaseaza pe sine, denumite tramvaie, si ciclomotoarele nu sunt considerate autovehicule”

Insa dupa DEX :

”AUTOVEHÍCUL, autovehicule, s. n. Vehicul terestru, autopropulsat, suspendat pe roti, senile sau talpi de alunecare, care serveste la transportul oamenilor sau al bunurilor. [Pr.: a-u-] – Din fr. autovéhicule.”

Parerea mea este ca terminologia juridica nu trebuie sa intre in contradictie cu limba naturala si cu lingvistii. Ambele categorii folosesc termenul „autovehicul” cu sens extins. Apoi trebuie tinut cont si de argumentul etimologiei care spune ca acest termen este format din alti doi, respectiv „auto” si „vehicul”. Cuvantul „auto” vine din greaca si insemna „de la sine”, „prin el insusi”. Cuvantul „vehicul” vine din latinescul „vehiculum” si inseamna mijloc de transport, adica exact ce se intelege si in romana, cu exceptia desigur a vehiculelor cu motor care nu erau cunoscute pe vremea aceea. Cum este si normal, in limba naturala autovehiculul este acel vehicul care are caracteristica de a fi autopropulsat, de a avea un motor care produce lucru mecanic ce invarte niste roti.

In urmatorul chestionar drpciv tramvaiul este totusi acceptat ca autovehicul:

Raspunsul e clar C.

Explicatia modificarii sensului acestui cuvant ar consta, dupa Garcea legislatorul, in existenta unui alt termen, respectiv „automobil”. In codul rutier se adauga urmatoarele precizari:

„Definitia include si termenul automobil, care reprezinta oricare dintre vehiculele cu motor care servesc in mod normal transportului pe drum al persoanelor sau bunurilor ori la tractarea pe drum a vehiculelor utilizate pentru transportul de persoane sau bunuri.

Acest termen include troleibuzele, adica vehiculele care sunt cuplate la o retea electrica, dar care nu circula pe sine. Acesta nu include vehiculele, cum ar fi tractoarele agricole, a caror utilizare pentru transportul rutier de persoane sau marfuri ori pentru tractarea unor vehicule care transporta persoane sau marfuri nu este decat ocazionala;”

Observam ca termenul „automobil” are acelasi sens de orice vehicul cu motor. Insa chiar daca exista un astfel de termen, asta nu inseamna ca Garcea legislatorul poate sa modifice sensurile cuvintelor doar pentru ca nu gaseste el un altul pentru categoria tramvaielor, troleibuzelor, tractoarelor si altele. Asa ceva mi se pare un atac periculos la adresa limbii. Legislatia este schimbatoare; aceasta categorie de vehicule poate disparea intr-o suta de ani si atunci sensul dat de Garcea legislatorul poate deveni inutil. Limba nu trebuie sa fie afectata in mod abstract de aceste limitari ale judecatii si imaginatiei lui Garcea, chiar daca si ea evolueaza. Limba nu trebuie sa sufere datorita lenei lui intelectuale.

Limba engleza nu are cuvantul „autovehicle” si nici franceza nu mai foloseste pe „autovehicule”. Ambele folosesc cuvintele „vehicle”, respectiv „vehicule”. Asta si din cauza faptului ca pe drumurile lor mai rar exista un vehicul care sa nu fie si autovehicul, iar de obicei bicicletele au propriile piste. Apoi, se intelege de la sine ca prevederile legale se aplica autovehiculelor si diferitelor clase de vehicule tractate conform precizarilor. Logica unei astfel de decizii e simpla: in tarile unde se folosesc aceste limbi fie vehicul cu tractiune animala sau impins de om nu exista, fie asa ceva exista doar in zone de munte unde regulile rutiere sunt inutile. De asemenea, ei au drumuri agricole special destinate utilajelor si nu se ingramadesc toate pe acelasi drum, ca la noi. Iata ca in aceste tari nevoia asta de diferentiere intre vehicule nu este atat de necesara.

In materie de teorie a sistemelor exista 4 mari concepte de baza:

1. piesa subordonata dispozitivului, care este o structura indivizibila si nedemontabila;

2. dispozitivul subordonat sistemului, care este format din mai multe piese (indivizibile) care se imbina organic, adica eliminarea unei piese conduce la stoparea imediata sau in timp a functionarii intregului dispozitiv;

3. sistemul si suprasistemul, care sunt formate din mai multe dispozitive sau subsisteme care de asemenea se imbina organic precum piesele in dispozitiv;

4. dispozitivul sau sistemul adaugat care consta in accesoriile aduse sistemului, din motive de crestere a performantei, protectie sau estetica superioara, dar fara ca functionarea in sine a sistemului sa fie conditionata de existenta lor.

Aceste 4 concepte pot fi foarte bine intelese prin structura unui computer. De exemplu suruburile din hardul computerului (sau alte dispozitive ale sale) este o piesa indivizibila si nedemontabila. El impreuna cu discul imprimat cu date, carcasa, sloturile si restul de piese ale hardului formeaza impreuna dispozitivul in cauza. Daca eliminam una din aceste piese atunci dispozitivul fie nu functioneaza fie nu comunica suficient sau total cu sistemul in care e subordonat, fie la un moment dat se va deteriora. De exemplu daca eliminam suruburile care tin stransa carcasa ce protejeaza discul, atunci corpuri straine il vor deteriora si nu va functiona. Hardul, placa de baza, placa video, procesorul sunt la randul lor dispozitive ale intregului sistem numit computer. Daca eliminam fiecare dintre aceste dispozitive atunci de asemenea sistemul general numit computer nu va functiona. Dar daca pe computerul nostru adaugam lumini care se schimba periodic sau rotite care-l fac usor de transportat din birou in living room pentru a-l conecta la televizor, atunci acest dispozitiv este un accesoriu, ceva adaugat fara de care computerul poate functiona fara vreo problema.

Fiind ocupat cu de-ale lui Garcea legislatorul nu a putut face diferenta intre dispozitiv, sistem si ansamblu de dispozitive. In HG 1391/2006, actualizata 2014, privind circulatia pe drumurile publice are la art. 154 exista urmatoarea formulare

„Cuplarea unui vehicul cu una sau doua remorci, pentru formarea unui ansamblu de vehicule, se poate efectua numai daca:
…..
d) elementele de cuplare ale echipamentelor de franare, de iluminare si semnalizare luminoasa sunt compatibile; „

Dupa DEX ,

„ECHIPAMÉNT, echipamente, s. n. 1. Totalitatea obiectelor de imbracaminte, de incalțaminte și de accesorii cu care este dotat un militar, un sportiv, un excursionist, un scafandru etc. 2. Ansamblul pieselor, dispozitivelor, aparatelor și mașinilor care deservesc un sistem tehnic. ◊ Echipament de bord = ansamblu de aparate, mecanisme și instalații folosite la controlul zborului și conducerii unui avion, precum și pentru asigurarea condițiilor de confort in interiorul acestuia. Echipament de campanie = echipament pe care il poarta soldații pe front sau la instrucție. – Din fr. équipement.”

Observam ca lingvistii care au lucrat la DEX au doua sensuri cuvantului „echipament”, respectiv cel de accesorii si cel de ansamblu de dispozitive, dar nu pe cel de sistem. Avionul este un ansamblu de sisteme si suprasisteme care pot functiona si independent. De exemplu pilotul automat este un accesoriu care usureaza munca pilotilor. Dar de el nu depinde functionarea ansamblului precum computerul depinde de hard, de exemplu. Echipamentul de schi presupune un ansamblu de accesorii cu care o persoana se doteaza pentru a se bucura de schiat. Echipamentul in cauza poate functiona ca sistem format din picior, clapar, legaturi si fanta schiului. Desi el este un sistem, faptul ca este demontabil si remontabil dupa nevoi il face un echipament care poate functiona independent de picior sau persoana schiorului la fel cum si schiorul poate functiona fara echipamentul de schi (chiar daca cei pasionati sustin contrariul). Nu acelasi lucru se poate spune despre aripa avionului care e parte esentiala din sistemul avionului.

In acelasi fel, dispozitivul (sau sistemul) de franare al unei masini sau remorci nu este un echipament, pentru ca este parte decisiva a intregului sistemului (suprasistemului) autovehiculului. Fara franare el se poate dezintegra intr-o coliziune. Demontarea dispozitivului de franare nu poate conduce la functionarea pe mai departe a sistemului automobil la fel cum avionul poate functiona si fara pilotul automat. Putem spune ca remorca ar fi un echipament pentru masina care o trage, chiar daca ea este parte din sistem pentru actiunea de transport pentru care e destinata, la fel cum echipamentul de schi este sistem pentru actiunea de a schia.

Un echipament de franare ar putea fi considerata parasuta navetei Columbia. Aceasta parasuta ajuta la pastrarea mai buna a anvelopelor rotilor si la comoditatea unui spatiu mai mic de oprire. Dar ea nu este dispozitiv integrat in suprasistemul sau, care poate functiona si fara ea. 

Asa ca este necesar pentru precizia exprimarii si dinamica notiunilor ca textul de lege sa schimbe formularea „echipamentelor de franare, de iluminare si semnalizare luminoasa” cu „dispozitivele sau sistemele de franare, de iluminare si semnalizare luminoasa”

Asa ca Garcea legislatorul ar trebui sa renunte pentru o perioada la titlul de academician doctor de renume mondial in lingvistica si sa mai ceara si parerea specialistilor. Ii recomand sa gaseasca o zi in care e bine dispus si amabil si sa mearga la Academia Romana. Acolo va trebui sa bata … Stai asa! Nu sari, Garcea! Va trebui sa bata frumos la usa, sa isi mentina calmul si sa intrebe politicos unde i-ar putea gasi pe lingvisti. Neaparat politicos. Dupa ce-i gaseste trebuie sa ii roage frumos sa il ajute cu o parere in legatura cu gasirea unui termen tehnic de care are nevoie pentru a-l folosi pentru aceasta categorie de vehicule. Iar daca ii este atat de rusine fata de acesti oameni si nu poate sa ii viziteze pentru a le cere parerea, atunci ii recomand lui Garcea legislatorul sa foloseasca termeni precum „autovehicle pe sine”, „autovehicle agricole” si „autovehicle ce pot merge pe autostrada”.

*erau foarte grele examenele in trecut de admitere la drept

Acest articol se continua aici

Gabriel Baldovin