Mi-a fost teamă de ziua asta pentru că de obicei la final de an mă deconectez de politică şi lucrurile urâte ale lumii. Pentru prima dată micile bucurii ale civilizaţiei nu mi-au putut schimba starea de la acest an oribil care a fost 2019. Profesional pentru mine 2019 a fost bun. Însă emoţional a fost o calamitate. A fost anul în care mi-am dat seama că trăim într-un soi de Ev Mediu tehnologizat. N-am putut să socializez cu vechii amici de ruşinea de a nu-i deprima. Când un întreg cap al statului se pune în slujba infractorilor, oricare ar fi ei, sentimentul e de trai într-un ţarc. O fermă de oameni. Asta e lumea în care trăim. O închisoare decorată cu fericire contrafăcută de droguri şi vicii. Aceşti infractori contrafac istoria cu minciuni şi manipulări media.
Aţa că vă doresc „La ani mai buni!” şi în nici un caz „La mulţi ani!”. Să nu riscăm ca Moş Crăciun să interpreteze urarea asta ca o sarcastică dorinţă de viaţă în această lume. Oricum, speranţa de viaţă a românilor s-a prăbuşit… Sau să nu interpreteze că mi-aş dori un an ca 2019… „La mulţi ani!”, pare chiar o miştocărie.
