Un an de la începerea războiului din Ucraina

Şi iată că s-a împlinit un an de la începerea războiului din Ucraina. Bilanţul este tragic, cu mii sau poate sute de mii de morţi şi oraşe întregi rase de pe faţa pământului în zona de est. Singura parte pozitivă este aceea că conflictul nu cuprinde întreg teritoriul Ucrainei, ci câteva provincii din est, acolo unde există tensiuni etnice. Din păcate însă populaţia civilă este puternic afectată de sărăcie şi nu poate părăsi zona. Oamenii nu au bani să plece şi nici locuinţe în altă parte unde să stea. În loc să dea arme ucrainenilor mai bine politicienii escroci ai Occidentului le-ar fi dat case, dintre multele care stau nelocuite. Venitul minim garantat, de care se vorbeşte de câtva timp în cercurile unor intelectuali, este soluţia nu doar pentru stoparea războiului din Ucraina, ci şi a ameliorării neo-sclavagismului , după cum am arătat în cartea la care lucrez acum „Manifestul societăţii automatiste” .

Acelaşi reproş i se poate face şi politicii ruseşti, care justifică invazia pentru protecţia propriilor etnici din Ukraina; în loc să-i „salveze” de extremiştii ucraineni, Putin mai bine îi chema pur şi simplu în Rusia, ţara cu cea mai mică densitate de populaţie de pe glob, şi le dădea acolo case. Altfel, el a intrat cu tancurile în zonele de conflict, care cât de cât se mai domoliseră după tensiunile din 2014, şi le-a distrus şi lor casele, împreună cu cele ale ucrainenilor. Situaţia e copiată în oglindă cu invazia Afganistanului şi Irakului după tragedia de la 11 septembrie 2001, de la World Trade Center; pentru câteva sute de victime (autorităţile zic 4 000, dar nu au cum să fi intrat 4 000 în etajele superioare ale turnurilor, iar cei de dedesubtul impactului au putut fi evacuaţi) , SUA a pierdut peste 10 000 de soldaţi în acele războaie plus aproape 300 000 de civili . Pe lângă asta, Irakul şi întreaga zonă a Orientului Mijlociu au fost transformate în haos, creându-se astfel premisele pentru devastatorul război civil Sirian care durează de 10 ani şi încă nu s-a încheiat.

Lumea asta pare condusă de nişte imbecili, cu rezultate aflate la polul opus decât cel scontat. Dar ei nu sunt deloc imbecili. De fapt interesul lor este cu totul altul decât cel declarat. Imbecili sînt cei care îi cred, deşi mulţi sînt doar tineri naivi fără experienţă politică ce nu ştiu pe ce lume se află. Atunci când politicienii occidentali declară că nu mai pot de durerea est-ucrainenilor, şi ar fi dispuşi să facă orice pentru a-i ajuta să iasă din această ananghie, ei mint cu neobrăzare. Presupusa lor compasiune pentru ucraineni este o cacealma goală. Dacă ei ar avea ar avea respect pentru fiinţa umană atunci ar avea grijă de şomerii din propriile ţări. Există un număr uriaş de persoane fără locuinţă care trăiesc pe străzi în toate ţările occidentale. Cum era de aşteptat, cea mai vehementă ţară în criticarea Rusiei este SUA, cu un număr record de cetăţeni fără adăpost. Această realitate socială este adevărata oglindă a aşanumitei compasiuni dinspre bogaţii occidentali faţă de ucraineni.

De fapt, economia occidentală are nevoie de conflicte în ţările limitrofe şi de refugiaţii ce urmează lor, folosiţi pe post de mână de lucru ieftină . În documentarul meu „Cea mai mare crimă din istorie” am arătat în detaliu mediu modul în care cel de-al doilea război mondial a fost instigat tocmai pentru acest interes de îmbogăţire şi mai mare a marilor bogaţi. Ulterior am arătat acest lucru într-un nivel crescut de detaliu în subcapitolul dedicat dezinformării de masă din cartea mea la care lucrez în prezent „Manifestul societăţii automatiste” linkată mai sus . Toate aceste războaie au fost făcute tocmai din acest interes parşiv al marilor bancheri de a-şi spori averile.

După cum am arătat în acest articol , şi mascarada COVID şi acest război sînt nişte strategii de marketing metapolitic pentru scăderea nivelului de trai a populaţiei şi neonorarea promisiunilor cu care capitalismul în general a ademenit ultimele generaţii de executanţi de ordine. Crizele induse artificial odată la 10 ani au rolul de a schimba generaţiile de tineri naivi entuziaşti pe care capitalismul îi transformă în 10 ani de supunere economică în legume depresive. Prin aceste diversiuni sistemul neo-sclavagist a venit cu o scuză rezonabilă pentru încălcarea lor, după 10-20 de ani de hămăleală într-o ierarhie de comandă.

Pe lângă atragerea de noi naivi spre a fi folosiţi ca mână de lucru ieftină în economia occidentală, acest război a fost şi încă este o supapă perfectă pentru a distrage atenţia de la exagerările şi diversiunea generală a celor 2 ani de închisoare colectivă prilejuită de COVID-19 . Mascarada celor 2 ani de COVID mi s-a părut cea mai proastă diversiune din istorie, însă acest război e de departe cea mai bine făcută, practic imposibil de demantelat la început. Însă, la un an de la începerea războiului şi la 3 ani de la începerea crizei economice mondiale, deja majoritatea s-a convins că toată mascarada celor două evenimente a avut rolul de a ne scădea nivelul de trai şi de a-i îmbogăţi şi mai tare pe bogaţii lumii. Profiturile companiilor de energie au crescut tocmai pentru că preţul energiei a fost plătit de noi. Deşi în ţările occidentală cu tradiţie activistă mascarada a început cu o mită generalizată în forma unor ajutoare pentru „trecere prin pandemie”, ulterior acei bani au fost scoşi şi cu dobândă din buzunarele populaţiei

Cetăţenii au început să simtă că au fost prostiţi să plătească războiul din Ucraina cu propriul buzunar, la fel ca şi „gratuitatea”vaccinului total ineficient din timpul plandemiei. Ambele diversiuni au fost acte complexe de manipulare în masă elaborate ani de zile de o armată de psihologi experimentali ce lucrează pentru spionajul civil . O eventuală revoltă a populaţiei în urma mascaradei COVID era discret întâmpinată de extinderea unui război în toată Europa dinspre Ucraina, şi astfel revoltele erau înecate în sânge sub camuflarea războiului. Această perspectivă i-a convins pe mulţi să „stea în case” înloc să protesteze, aşa cum occidentalii fac constant de când s-a instaurat capitalismul. La fel ca şi în cazul dispariţiei subite a plandemiei, şi războiul care a înlocuit-o poate fi stopat prin aceeaşi subminare ideologică prin care însuşi virusul a dispărut. După cum atunci virusul a fost domolit prin proteste publice, la fel şi acum războiul pare săaibă oroare de aşa ceva, iar semnele arată că şi acest război şi-a răsuflat din forţa de manipulare . Protestele din Paris, Munchen, Madrid şi alte oraşe europene arată că acest război se apropie de sfârşit.

Soluţia pentru sfârşitul războiului este condamnarea extremiştilor de ambele părţi, nu susţinerea unora dintre ei

Războiul din Ucraina a fost creat atât de extremişti ruşi cât şi ucraineni deopotrivă pentru că nu au reuşit de mut timp să se înţeleagă între ei şi au recurs la violenţă unii împotriva altora. Mass-media oficială occidentală vorbeşte doar de crimele ruşilor în Ucraina, dar nu şi despre cele ale extremiştilor ucraineni comise în special atunci în 2014, atât faţă de etnicii ruşi, cât şi faţă de proprii conaţionali cu simpatii ruseşti. Dar şi aceştia au existat şi încă există în acest conflict. Cu ajutorul lor, Putin a reuşit să convingă o bună parte din ruşi înşişi să susţină această invazie. Dar iată că acest suport nu e atât de mare, aşa că Putin nu are tupeul să invadeze întreaga ţară şi să forţeze recrutarea unei armate mai mari! Ruşii înşişi nu sînt dispuşi să moară în acest război, aşa că el e ţinut la foc mic cu propagandă, într-atât cât să nu conducă la o revoltă masivă în Rusia însăşi.

Pe de altă parte, propaganda occidentală tinde să ascundă rolul extremiştilor ucraineni din acest conflict, ascunzându-i sub cuvinte abstracte precum „popor ucrainean” şi „compasiune faţă de victimele agresiunii”. Dar, la o simplă căutare pe Google vedem că din 2014 încoace de când a izbucnit acest conflict interetnic, aceştia au operat o tentativă de epurare etnică a etnicilor ruşi din acele zone sensibile. Am început să arăt în detaliu mecanismul dezinformaţional de ascundere a acestora din atenţia publică occidentală în capitolul dedicat dezinformării din cartea mea „Manifestul societăţii automatiste” linkată mai sus .

Un prim nivel de a ieşi din această capcană dezinformaţională privind atitudinea faţă de războiul din Ucraina ar trebui să fie condamnarea ambelor tabere de extremişti, indiferent dacă sînt ruşi sau ucraineni. La nivel strict principial nu ar trebui să susţinem deloc niciuna dintre cele două părţi din acest război. Nu mai contează a cui a fost vina mai mare dintre cele două grupuri de extremişti, ci doar faptul că incapacitatea lor de a negocia a dus la acest dezastru umanitar. Pentru că n-au putut sta la masa negocierilor şi să se înţeleagă paşnic, noi ar trebui să-i lăsăm să se măcelărească între ei până nu mai rămâne unul. Dar, din păcate, acţiunea lor afectează populaţia civilă, şi atunci avem datoria morală de a ne opune acestei invazii pentru a-i proteja, chiar dacă asta înseamnă o potenţială apropiere de autorităţile (represive ale) statului (mafiot).

Dimpotrivă, soluţia propusă de autorităţile (represive) este alimentarea cu armament a extremiştilor ucraineni. O astfel de decizie însă are efect invers. Ea e menită să atragă indecişii din rândurile atât a ucrainenilor cât şi ruşilor pentru a inflama un război şi mai mare, care duce la profit şi mai mare pentru marii bancheri, invers proporţional cu distrugerea vieţilor cetăţenilor simpli. Totul e făcut sub falsa justificare a compasiunii faţă de poporul ucrainean. Tema războiului e apoi promovată pe toate canalele media sub toate formele, tocmai pentru a o populariza şi a fi oferită ca scuză pentru scăderea nivelului de trai în lumea civilizată şi întărirea statului poliţienesc ce s-a pregătit încă de acum 3 ani. Scuza este absolut perfectă: iată că ne costă a avea opinii morale naturale şi a condamna invazia rusă în Ucraina, distrugerea oraşelor şi deportarea populaţiei în formă de refugiaţi duce de fapt la întărirea acestor orori.

Din fericire mulţi occidentali au înţeles mascarada. Susţinerea trebuie să fie doar pentru populaţia civilă care suferă din pricina bombardamentelor şi nu pentru războinici. În mare parte noi ca oameni simpli am făcut acest lucru prin ajutorul acordat refugiaţilor şi căldura cu care i-am primit în ţările noastre. Atitudinea de compasiune a omului simplu a coincis temporar cu cea a autorităţilor, care au mimat compasiunea. Însă asta e doar „campanie electorală”. Acum că ingineria războiului şi-a pierdut din forţa de convingere a populaţiei să accepte o dictatură, obiectivul este exploatarea economică cât mai eficientă a refugiaţilor şi schimbarea retoricii din compasiune înspre denigrare, conform cu principiile sclavagismului în general . Deja văd că inclusiv pe posturile TV de dreapta precum Digi 24 şi B1 TV încep să apară ştiri negative despre Ucraina, după cum este scandalul adâncirii canalului Bâstroe. De aici se poate încerca instigarea unui război între România şi Ucraina, după ce traumatizaţii invaziei ruseşti nu au vrut să participe la un război contra Rusiei. Însă probabil că şi această diversiune nu va atrage adepţi pentru extinderea conflictului. Dar cel puţin economia occidentală va fi împrospătată cu mână de lucru ieftină prin denigrarea ucrainenilor se va intensifica. În scurt timp mass-media oficială îşi va arăta adevărata faţă, şi ucrainenii vor fi trataţi ca nişte nerecunoscători pentru că nu „servesc” ţările adoptive conform cu cât s-a investit în ei. Acelaşi lucru s-a spus şi despre est-europeni în anii 2000, după cum se spune de decenii bune despre mexicanii care trec graniţa în SUA. Denigrarea migranţilor conduce la exploatarea lor economică , adică însuşi sensul acestui gen de inginerii sociale oribile. Şi totul se face prin ipocrita politică de stopare a „migraţiei ilegale”

Îmi aduc aminte de gargara occidentală cu sancţiuni împotriva Serbiei, dar la nivelul frontierei se făcea un trafic cu carburanţi nu doar cunoscut dar şi sprijinit de filialele zonale ale CIA. Interesul lor era să instige un război cât mai mare în acea ţară aşa că au susţinut această „contrabandă” cu carburanţi la fel cum spionul CIA (via BND) Christoph von Bezold, deghizat în funcţie de observator al UE în Zagreb a fost prins la 27 martie 1994 introducând ilegal muniţie (la Bihac) în cutii de lapte praf pentru Bosnia cu care Croaţia era în război. Rolul lui şi a grupului de observatori europeni era acela de menţinere a păcii, însă în spatele cortinei aceştia instigau un război cât mai mare acolo.

Câinii dinastiei Rockefeller din CIA i-au sprijinit din umbră şi pe unii şi pe alţii în acest nou război, la fel cum a făcut cu minoritatea de extremişti sârbi, croaţi, bosniaci şi albanezi pentru instigarea războaielor din frumoasa şi prospera Iugoslavie. Cele mai clare exemple sînt cazurile marilor agenţi de spionaj controlaţi de CIA, precum sârbii Jovica Stanisic şi Franko Simatovic. Aceştia au creat grupuri paramilitare ce au comis crime în masă atât printre minorităţi cât şi printre sârbii înşişi, conaţionali de-ai lor, pentru a instiga un conflict interetnic cât mai mare. Ei au manipulat din umbră inclusiv pe preşedintele Milosevic pentru instigarea acelor războaie oribile ce au dus ulterior la destrămarea Iugoslaviei. Cei doi au fost găsiţi vinovaţi şi condamnaţi de Tribunalul Penal pentru fosta Iugoslavie, dar scăpaţi direct de CIA, că – na! – n-o să-şi lase ei angajaţii să intre la puşcărie… Văd că procesul lor s-a reluat exact după ce am relatat eu despre ei în documentarul meu „Sadismul în politica internaţională” ( la minutul 61.09), la peste 20 de ani de la acele sângeroase evenimente, parcă să-mi contrazică argumentul.

Sînt convins că şi cu extremiştii ruşi şi ucraineni s-a întâmplat exact acelaşi lucru ca atunci, doar că de data asta planul s-a făcut mult mai atent. De data asta, până acum, nu au mai scăpat publicului genul de date care au dus la condamnarea celor 2 agenţi CIA din Serbia menţionaţi mai sus. De asemenea, de data asta n-au mai existat greşeli precum demonstrarea de către sârbi a bombardării civililor albanezi de NATO în Kosovo, la minutul 62:41 (timp 01:02:41) din documentarul meu „Cea mai mare crimă din istorie” , sau doborârea acelei drone americane USAF RQ-1 Predator, care împuşca instigator ambele tabere, după cum am arătat şa minutul 64: 53 (timp 1:04:53). Rămâne acum ca însăşi principala ţintă a acestui război, populaţia occidentală să se trezească din acea mistificare dezinformaţională, şi războiul se va termina. Însă, atâta timp cât va funcţiona ca argument pentru pierderea libertăţilor cetăţeneşti, el va continua.

Gabriel Baldovin

La schi în staţiunea Rânca

Am zis că anul ăsta voi publica mai multe postări pozitive, în acord cu însăşi viaţa, care nu înseamnă doar drame şi tragedii, ci şi bucurii. O bucurie pentru mine este schiatul, şi iată-mă la staţiunea Rânca (spus în engleză şi cu traducere în română).





am pus şi pe instagram

View this post on Instagram

A post shared by Gabi Baldovin (@gabi.baldovin)

şi mai jos pe Tik-Tok

@gabriel_baldovin La ski în stațiunea Rânca, Gorj #iarna #winter #zapada #snow #cersenin #bluesky #fy #foryou #munte #mountain #ski #partie #piste #run #path #ranca #libertate #freedom ♬ original sound - Gabriel Baldovin

am pus şi pe facebook video-ul de pe youtube.

Gabriel Baldovin

Bogdan Socol, încă un dizident politic mort în condiţii suspecte

La 3 săptămâni după moartea suspectă a Anei Oroş Daraban , iată că o altă moarte a unui amic m-a străfulgerat recent, cea a cunoscutului comentator sportiv Bogdan Socol. Sînt câteva lucruri care nu se spun despre Socolino, aşa cum îi spuneau colegii apropiaţi. Nimeni din media nu a avut patosul lui în comentarea meciurilor de fotbal. În 2010 a fost desemnat Comentatorul anului la Gala premiilor Fanatik. El a fost Latino-Americanul României, dacă pot spune aşa. Pe unii i-ar fi enervat energia lui şi chiar a primit observaţii ca s-o lase mai moale. Dar cel mai mulţi l-au apreciat, şi eu aşa mi-l aduc aminte înainte de a-l cunoaşte personal. După cum se vede pe site-ul lui, era doxă de cunoştinţe sportive , în special din fotbal. Din punct de vedere profesional Bogdan era impecabil, mult peste media comentatorilor sportivi din mass-media.

Dar, avea un „defect” în care m-am regăsit şi eu: nu accepta să fie călcat pe coadă şi nu suporta şefii nesimţiţi, care iau şi pielea de pe angajaţi. Nu accepta lichelele neosecuriste care au încercat să facă din presă ce au făcut bunicii lor înainte de 1989. Şi, din când în când, mai strecura câte o opinie politică ce deranja în comentariile şi textele sale. Pentru că Bogdan nu avea opinii de politică de jucărie de gen „Jos actualul, sus fostul!”, cu care dictatura capitalistă ne-a prostit o perioadă pe toţi. Bogdan era unul care se trezise din această mistificare. Era unul dintre puţinii oameni de presă care nu credea că turnurile gemene de la WTC ar fi căzut în urma impactului avioanelor în ele şi nu se sfiia să vorbească despre asta dacă era întrebat.

De aici i s-a tras şi lui şi mie şi multor dizidenţi politici care critică sistemul actual în întregime, şi nu doar Puterea (pentru a sprijini apoi „Opoziţia”). Eu l-am cunoscut iniţial ca vedetă de televiziune şi am văzut efectiv cum, de-a lungul timpului, aura de vedetă i s-a stins într-una de victimă, asemenea unei fiinţe îmbătrânite care-şi dă ultima suflare. Din vedeta care fusese, bietul de el nu-şi mai putea găsi un nenorocit de loc de comentator până şi în cel mai amărât site sportiv, deşi profesional era impecabil. De fapt, acesta este modul în care dictatura capitalistă tratează dizidenţii. Asta a păţit idolul copilăriei mele, Michael Jackson, care s-a trezit peste noapte cu presă negativă după ce a început să pună conţinut umanist (în „Man in the mirror”, „Heal the world” şi apoi multe altele). Din multimiliardar, prin diversiuni CIA şi FBI, bietul de el ajunsese să-şi scoată proprietăţile la licitaţie.

Aşa au păţit şi cei mai mulţi dintre cei 2000 de supravieţuitori ai atacului de la Pearl Harbor din 7 decembrie 1941 (prin care opinia publică americană a fost convinsă să intre în război), care au refuzat să creadă minciuna oficială a atacului surpriză din partea japonezilor . Aceştia au trăit pe pielea lor ne-alertarea bazei spre a se autoapăra. deşi avioanele japoneze au fost interceptate prin radar cu 50 de minute înainte atac şi un minisubmarin japonez a fost depistat şi scufundat cu 90 de minute înainte atac. Cine n-a vrut să accepte naraţiunea oficială a atacului surpriză a fost marginalizat în societatea americană şi întreaga lume. În loc să îi decoreze pentru sacrificiul lor, sau să le dea pensii pentru gogomăniile din apărare, statul american (mai mafiot decât cel de la noi) i-a cenzurat într-un mod odios, după cum voi arăta în următoarele articole de pe platforma Concept.

În România s-a întâmplat la fel cu cei care n-au vrut să creadă minciunile sistemului, care mai de care mai gogonate. Am avut colegi dizidenţi care nu şi-au mai găsit de lucru după ce au văzut seria de documentare „Zeitgeist” a lui Peter Jospeh şi au crezut ce s-a spus acolo. Radu Moraru a fost şi el împins să plece de la B1 TV, după ce a zgâmăit prin secretele mascaradei din 1989 şi a arătat că diversiunea de la Otopeni nu a fost o răzbunare a unui „ofiţer” (aşa cum dezinformarea oficială ne-a minţit ani de zile), ci un plan concertat care s-a repetat şi în cazul USLA dar şi în cel al paraşutiştilor de la Televiziune. Ca drept pedeapsă pentru demistificarea minciunilor noii securităţi guvernate de CIA despre acele evenimente tragice, Radu a fost realmente ruinat. O anumită bancă l-a banat pur şi simplu, încălcând astfel Codul Consumului. Propria televiziune „Naşu TV” i-a fost furată la un moment dat de către un infiltrat cu nume identic ca al lui. A luptat şi şi-a recuperat-o până la urmă, însă a fost aproape adus în faliment după un număr uriaş de amenzi date de CNA, cu ocolirea la comandă a contractelor de publicitate din partea marilor companii, în acord cu audienţa televiziunii sale. Hala libertate de expresie cu care se bate în piept dictatura capitalistă!

Acelaşi lucru mi s-a întâmplat şi mie după ce am făcut agitaţie cu acţiunea mea „Armata e gunoi” , , prin care arătam care e originea crimelor săvârşite în decembrie 1989 (miliţia şi securitatea se includ aici), în timp ce sistemul a lălăit decenii întregi pedepsirea acelor criminali. După această acţiune au început feed-backurile negative în ciuda experienţei mele de până atunci, exact cum i s-a întâmplat şi lui Bogdan. După acea, după 3 ani de experienţă la firma de jocuri video Fun Labs, şeful de departament mi-a sugerat că ar fi mai bine să plec pe bune, după ce în ziua următoare acţiunii patronul firmei mi-a spus în faţa tuturor să scriu întâi o demisie, ca să aibă el spatele asigurat în caz că mă caută cineva „de sus”.

Zicala „(lasă) gura, ca-ti pierzi pâinea!” de pe timpul dictaturii comuniste a fost preluată cu voioşie de dictatura capitalistă. A fost imposibil să-mi mai găsesc job la privat, după aproape 10 ani de experienţă ca grafic designer, şi a trebuit să mă întorc la salariul de mizerie din învăţământ. Am reuşit performanţa să pic un examen de admitere la şcoala doctorală a Universităţii Naţionale de Artă fiind singurul candidat, cu o lucrare care ulterior s-a dovedit a fi revoluţionară în domeniul teoriei imaginii . „Noroc” că CIA le dă doctorate tuturor plagiatorilor în România, pentru a arăta cât de corupţi sîntem… Acum, când văd ce i s-a întâmplat lui Bogdan, îmi vin în minte şi alte astfel de „ghinioane” incredibile ce mi s-au întâmplat de când am avut tupeul să ies cu acea pancartă în Piaţa Revoluţiei. Ăsta e preţul adevărului în dictatura capitalistă, un sistem bazat eminamente pe minciună şi înşelătorie.

Probabil că în aşteptarea controlului total al presei oficiale, aşa cum s-a văzut în timpul mascaradei COVID, dizidenţii au fost discret lăsaţi pe liber de-a lungul anilor, iar Bogdan a fost unul dintre epuraţi. Trustul Digi a făcut mari presiuni asupra lui şi a trebuit să demisioneze, încălcând flagrant codul muncii. I-am spus de multe ori să-i dea în judecată, gândindu-mă cum la fel păţisem şi eu în trecut la unele companii. Dar la fel ca mine, nici el n-a trecut la fapte în acest sens. Oricum, cu o ju$$tiţie controlată de CIA, era puţin probabil să fi păţit ceva UM Digi… Drama lui Bogdan însă e cu mult mai mare decât a mea. Eu am putut cu uşurinţă să trec de examenele de titularizare, după cum se poate întrevedea din textul linkat mai sus. Aşa că, în ciuda excluderii de la un salariu decent şi o viaţă decentă, totuşi mi-am putut găsi un job care să mă ajute să nu mor de foame. El însă literalmente a fost distrus profesional. Nu ştiu cum a putut supravieţui financiar. Din omul care comentase peste 2000 de meciuri la Digi Sport, canalul lui de Youtube abia dacă reuşea să strângă 2-3 persoane la un comentariu în direct de meci de fotbal. Tocmai din cauza asta a abandonat acest proiect. Astăzi văd că ultimele lui video-uri au ajuns la peste 50 000 de vizualizări odată cu ştirea morţii lui. Dar în general video-urile lui abia dacă făceau 20-30 de vizualizări într-o săptămână. Probabil că Youtube (la comanda CIS) i-a aplicat aceiaşi „algoritmi” după cum mi-a aplicat mie în cazul comentării despre Kermit Tyler şi Pearl Harbor în documentarele oficiale . Omul pur şi simplu a fost distrus.

Odată cu mascarada COVID, Bogdan a fost extrem de virulent pe Facebook împotriva naraţiunilor oficiale. A făcut un vlog virulent la adresa sechestrării lui Djokovic în Australia,



Dar audienţa profilului lui ajunsese mult diminuată şi, dacă ar fi lucrat la Digi sau la o altă televiziune, vocea sa s-ar fi auzit mult mai clar, iar mascarada ar fi ţinut mult mai puţin dacă era angajat încă la Digi. De asta oamenii ca el au fost epuraţi preventiv din presă înainte, şi nu a mai existat nimeni care să pună sub semnul întrebării minciunile oficiale din timpul mascaradei. Partea dramatică e că până şi fărâma de venituri pe care o avea în ultimul timp, de la colaborarea cu un site şi o companie de pariuri sportive, s-a oprit. O astfel de prăbuşire a statutului social poate duce la sinucidere sau infarct. Pe termen lung ea e reţeta cancerului şi a altor boli cu statut psihosomatic.

Povestea cu moartea în urma şocului hipotermic în urma unei băi în apa rece a unui lac este foarte probabil o minciună. Eu ştiu că pe la Galaţi an de an există obiceiul ca nişte bărbaţi să se arunce în Dunăre de Bobotează şi să recupereze o cruce sau ceva asemănător aruncat de un popă. Nu mă pricep la medicină, dar mă gândesc că acest obicei ar fi fost interzis dacă ar fi dus la decese. O astfel de poveste spusă la TV acoperă acest mecanism hidos al marginalizării dizidenţilor politici practicat de dictatura capitalistă care trimite către sinuciderea procurorului Cristian Panait. Dacă dictaturile clasice precum cele fasciste, naziste sau comuniste băgau dizidenţii la puşcărie, cea capitalistă foloseşte ruinarea socială indirectă şi stresul maxim atât pentru inferiorii ierarhici cât şi pentru dizidenţi.

(Editare ulterioară: televiziunile au dat-o la întors, după ce lumea şi-a arătat scepticismul faţă de varianta şocului hipotermic spusă iniţial: acum zic că ar l-ar fi luat apa stătută a lacului Bragadiru şi l-ar fi blogat sub gheaţă, unde a murit înecat. Şi varianta asta mi se pare trasă de păr. Mai verosimil este că pur şi simplu s-a sinucis, după ce pur şi simplu a fost distrus socialmente, pentru opiniile lui politice. Iată diferenţa între dictatura comunistă şi cea capitalistă: prima te omora direct iar ultima te duce cu paşi mărunţi spre moarte!)

Mi se pare o coincidenţă cam ciudată că în mai puţin de o lună îmi mor doi amici dizidenţi, iniţial Ana şi acum Bogdan. Sper să nu fi fost crime. Sper ca dictatura capitalistă să îşi respecte blazonul de a fi ceva mai bună decât cea comunistă şi să nu treacă la uciderea brutală a indezirabililor politic. Dacă în scurt timp mai moare ciudat şi alt dizident, voi începe să intru la bănuieli că în România se încearcă o dictatură mai dură precum cea din Rusia (unde ziariştii incomozi dispăreau), în intenţia CIA de a face Occidentul o dictatură la fel de prolifică economic precum cea din China.

Pentru moment mă limitez în a preciza că mi se pare improbabil ca Bogdan să fi murit în urma unui şoc hipotermic (sau pentru că ar fi rămas blocat sub gheaţă, aşa cum se spune mai nou în mass-media oficială) de la o baie în apă rece pe timp de iarnă. Pe lângă varianta sinuciderii, care mi se pare cea mai plauzibilă în acest moment, pare mai probabil că o fi făcut vreun infarct, decât variantele spuse la TV. Aşa ceva a păţit în urmă cu un an sau doi un alt comentator inimos, dar mai puţin cunoscut, Mihai Dolinschi, pe care de asemenea l-am cunoscut. Dar până acum varianta cu infarctul nu a fost confirmată de IML. Oricum, nu mi se pare probabil să fi murit în urma unui astfel de şoc hipotermic sau înecului involuntar, aşa cum zic în cor televiziunile, mai puţin trustul Digi, care a dat doar un comunicat sec pe site. Apropos, Bogdan avea un blog până în 2020 pe acel site, respectiv http://www.digisport.ro/Bloguri/Bogdan+Socol/ , văd că secţiunea încă există după cum se vede în acest link https://www.digisport.ro/bloguri . Poate vă gândiţi să îl puneţi la loc… Respect Andrei Niculescu pentru cuvintele frumoase la adresa lui! Ruşine foştilor săi colegi din presă care nu l-au iertat nici acum când a murit, deşi omul nu le-a făcut ceva atât de traumatic încât să nu fie iertat! Dar, poate acele adevăruri spuse despre nimicnicia lor profesională au fost cam traumatice pentru ei…

Gabriel Baldovin