Nemulţumiri şi în Rusia şi în Occident faţă de război
Există două semne bune că războiul din Ucraina se apropie de sfârşit. Primul este acela că încep frământări interne în Rusia. Site-ul tvpworld spune că 5 provincii ruseşti, respectiv Ingria, Kaliningrad, Kuban, Siberia şi Ural ar fi votat majoritar la un referendum recent privind detaşarea de federaţia rusă. Asta înseamnă că ambiţiile naţionaliştilor ruşi de înglobare a teritoriilor în care locuiesc ruşii au un revers cu efect de domino. Ele pot fi domolite de astfel de reacţii populare ale unor astfel de provincii care vor independenţa şi care se pot extinde la proteste de masă ale ruşilor înşişi faţă de acest război. Da, ruşii sînt nostalgici pentru statutul internaţional avut înainte de 1989 şi vor să-şi apere minorităţile din afara graniţelor Rusiei. Dar nu sînt dispuşi să moară sau să aibă cunoscuţi care mor pe front pentru asta. Tocmai de aceea războiul se şi numeşte acolo „operaţiune specială”; dacă s-ar fi declarat război atunci toată ţara s-ar fi mobilizat, fapt ce ar fi dus la proteste masive. În ciuda statului poliţienesc sever de acolo, care se apropie de dictatura clasică, ruşii de astăzi nu mai sînt cei de pe timpul asediului german de pe timpul celui de-al doilea război mondial. Prin această găselniţă lingvistică sînt aduşi în acest război mai curând asiatici săraci din estul Rusiei sau puşcăriaşi, cărora li s-a promis un trai mai bun pentru ei sau familiile lor. Dar ruşii din vest nu sînt de acord să susţină îndeaproape războiul din Ucraina.
Pe de altă parte, în cealaltă parte a războiului (Occidentul) imediat ce preţurile au început să crească (încă din 2022) au apărut proteste cu mesaje anti alimentare militară a Ucrainei în mai multe ţări europene occidentale precum Franţa, Germania, Marea Britanie, Belgia şi Italia. Iată aici un protest din octombrie 2022 în Franţa cu tema alimentării militare a Ucrainei.
Protestele pe această temă au ţinut până recent în hexagon şi riscă să ia amploare.
Iată mai jos imagini de la un protest uriaş anti-război care a avut loc în Berlin la 1 martie în acest an.
Iar aici vedem proteste în Spania pe aceeaşi temă şi în aceeaşi perioadă.
În video-ul de mai jos putem vedea imagini filmate cu proteste antimilitariste care au crescut în amploare recent în mai multe ţări din Europa.
Reversul economic al soluţiei militare a rezolvării conflictului ruso-ucrainean
Ce se întâmplă de câteva zile în Franţa este de fapt o tentativă de a acoperi revolta europenilor împotriva modului în care autorităţile se prefac că rezolvă problema războiului ucrainean, prin plasarea notei de plată a costurilor sale în cârca omului simplu. Media oficială n-a spus un cuvinţel despre aceste proteste împotriva inflamării războiului din Ucraina până acum. Dar, odată cu aceste noi proteste împotriva prelungirii vârstei de pensionare toate canalele media redau obsesiv despre această știre. De fapt ea este un paravan al adevăratei nemulţumiri din Europa Occidentală, respectiv scumpirea preţurilor şi scăderea nivelului de tari.
De câteva luni a dispărut mesajul „Stop the war!” de lângă siglele televiziunilor, fiind înlocuit cu steagul Ucrainei (Editare ulterioară: la câteva zile de la redactarea acestui text a dispărut şi steagul ucrainean). Acest fapt atestă saturaţia occidentalilor faţă de metodele propuse de oficialii occidentali pentru stoparea războiului. Simţind saturaţia cetăţenilor simpli şi posibilitatea de proteste faţă de aceste narative, retragerea acelui mesaj a avut sens de eliberare a presiunii mediatice. Oricum, acest mesaj pacifist adresat cetăţenilor occidentali de rând era lipsit de sens, pentru că nu ei au început acest război şi nici n-ar putea să-l oprească în sensul dorit de autorităţi. De fapt acest sens nu era cel de „opriţi războiul!” ci de „plătiţi războiul!”. Recent el a fost declarat oficial cel mai scump război istorie iar cetăţenii înşişi sînt puşi în postura să-i plătească costurile prin preţurile zilnice.
La nivel teoretic, susţinerea militară a Ucrainei pare cea mai umanistă decizie. Dar dacă costurile acestui război sînt plătite de omul simplu, atunci poziţia sa se schimbă şi cere mai curând neutralitatea decât ajutorul militar acordat acestei țări. Empatia pentru cel aflat în suferinţă va rămâne o valoare umană perenă. Occidentalul de rând ar fi de acord să ajute populaţia civilă. Însă el nu e atât de naiv încât să nu înţeleagă că sprijinind ajutorul militar propus de politicienii demagogi din propriile ţări de fapt inflamează acest război în loc să-l oprească. În urma amplificării sale dezastrul umanitar creşte în loc să scadă, după cum s-a văzut cu măsurile aberante anti-COVID, când numărul de cazuri de infectare a explodat după vaccinarea majorităţii.
În ciuda aparenţei de intenţii bune de a ajuta victima să se apere, înarmarea ucrainenilor duce la aruncarea de gaz pe foc în acest război, adică la creşterea sa în amploare. Ce se întâmplă acum este o reîncălzire a ciorbei de acum 20 de ani propusă de administraţia Bush, cu „războiul împotriva terorismului”. Nu! Războiul nu poate lupta împotriva terorismului, războiul e terorism”. Sau, cum spunea cineva foarte plastic: „războiul împotriva terorismului e un fel de activitate sexuală pentru a atinge virginitatea” (The war against terror is like fu…ng for virginity).
Astăzi s-a reluat într-un mod mai înşelător vechiul sofism al lui Bush de atunci cum că „cine e cu noi e împotriva noastră”: acum se spune că nu poţi rămâne neutru la o agresiune iar dacă nu susţii Ucraina rezultă că susţii Rusia. Dacă vezi că cineva suferă e normal să te duci şi să ajuţi acea persoană. Ceea ce s-a şi întâmplat cu donaţiile de haine pe care românii le-au făcut refugiaţilor. Dar acest ajutor se acordă în limitele propriei siguranţe. Dacă doi mafioţi se luptă între ei cu cuţite sau pistoale, eu nu trebuie să mă duc să-l apăr pe cel slab. De asemenea, nu mă poate nimeni învinui că n-am intrat într-o casă cuprinsă de incendiu spre a-i salva pe cei dinăuntru, riscându-mi propria viaţă. Dacă acei oameni îmi sînt rude sau prieteni, da. Dar altfel, e normal să pun viaţa mea înaintea celor aflaţi în pericol. Da, eu pot condamna Rusia pentru faptul că a inflamat acest conflict, dar asta pentru civili, nu pentru războinicii care nu pot dezbate paşnic. Ăştia sînt cei ce sar la bătaie când cineva are altă opinie. Ar fi chiar stupid să-i susţin, indiferent dacă sînt ruşi sau ucraineni.
Nici soluţia lui Isus de a oferi şi celălalt obraz spre pălmuire nu e viabilă, deoarece nu toţi sîntem Isus şi nu putem accepta acest sacrificiu. Un astfel de răspuns a creat civilizaţia modernă, însă noi încă avem în sânge principiul răspunsului cu aceeaşi monedă la un act de agresiune. Dar ce propune Occidentul este o inflamare, nu o soluţie cu adevărat umanitară pentru rezolvarea crizei acestui război. Soluţia este lăsarea extremiştilor de ambele părţi să se măcelărească între ei, pentru că nu s-au putut înţelege paşnic şi relocarea populaţiei civile din zonă, după cum am argumentat în acest articol . Autorităţile occidentale preferă în mod aberant costuri exorbitante de înarmare a Ucrainei în loc să-i ajute pe civili, cei cu adevăraţi neajutoraţi, fie ucraineni fie ruşi, la sfert din costurile de până acum ale războiului.
Înlocuirea mascaradei COVID cu cea a războiului din Ucraina a încercat să credibilizeze cumva criza periodică provocată artificial de capitalism în scopul extragerii de profit maxim din schimbarea generaţiilor de executanţi de ordine, după cum am arătat în acest articol mai vechi . Tema scumpirii energiei pare o justificare perfectă a acestei inginerii sociale, pe fondul războiului. NATO pare că joacă corect, ajutând partea agresată, Ucraina. Fiecare dintre noi am încerca să ne apărăm prin aceeaşi metodă a agresării agresorului nostru. Şi totuşi, acest model natural de reacţie se întoarce împotriva noastră deoarece inflamarea războiului şi eventuala extindere a sa într-unul zonal cu mai multe ţări chiar duce la scăderea nivelului de trai.
Preţul gazului şi petrolului creşte direct proporţional cu fiecare armă care ajunge în Ucraina. Deşi par că se află în conflict profund, marii bancheri şi industriaşi internaţionali şi ruşi deopotrivă profită de pe urma acestor preţuri uriaşe la energie. Practic diferenţa de preţ intră exact în buzunarele lor. Am detaliat legăturile primilor 5 oligarhi ruşi cu Occidentul în acest articol şi am arătat că acest război este o cacealma, la fel ca şi „ajutorul” pentru Ucraina.
În acest moment simpla opţiune de susţinere ideologică a acestui război înseamnă în plan concret finanţarea lui cu propriul nivel de trai. Implicând empatia pentru aproapele aflat la ananghie, justificarea crizei pare perfectă, faţă de modelele anterioare. Şi totuşi, unii europeni n-au muşcat această vrăjeală cu aspect de dilemă, având experienţe seculare cu capitalismul. Mass-media occidentală a prezentat unilateral acest război, fără a prezenta şi pe extremiştii ucraineni care au dus la această situaţie tragică. Mass -media a făcut cum a făcut şi cu viziunea ipohondrică asupra COVID , care invariabil a fost începutul unei crize economice artificiale, justificate iniţial prin protecţia asupra bolii, iar acum prin ajutorul acordat semenilor aflaţi în pericol.
O astfel de atitudine a mass-media se explică prin faptul că e finanţată de cei puternici care au interes ca acest război de fapt să nu se termine curând. După cum am susţinut încă din primele zile ale mascaradei COVID , şi războiul din Ucraina are intenţia de a crea o cerere artificială în balanţa principalei legi a economiei, cea a cererii şi ofertei. Rezultatul este manipularea preţurilor, după cum vedem în scumpirile recente. Nu mă aşteptam ca mascarada COVID să ţină 2 ani, şi iată că deznodământul a fost amânat. Primele scumpiri au luat înapoi în 2022 ceea ce guvernele dăduseră până atunci pentru a păcăli populaţia să accepte măsurile aberante. Statul mafiot s-a comportat aici precum cazinourile cu începătorii, lăsându-i să câştige la început şi luându-le apoi totul după ce au prins gustul jocului. Am ştiut din primul moment că asta e o capcană şi că la un moment dat va veni momentul scadenţei. La fel e şi cu susţinerea alimentării militare a războiului.
Camuflarea protestelor occidentale faţă de soluţia militară a rezolvării conflictului ruso-ucrainean
Dar uite că occidentali de rând se trezesc pe zi ce trece. Numărul care schimbă taberele din susţinători ai soluţiei inflamaţioniste oferite de NATO în critici ai ei creşte pe zi ce trece. Iar asta înseamnă sfârşitul scopului războiului şi sfârşitul celor două mascarade, prima începută acum 3 ani, iar cealaltă în urmă cu un an. Instrumentul principal pentru a contracara aşa ceva este dezinformarea şi manipularea maselor. Faptul că administraţia franceză a introdus acum câteva zile această temă a prelungirii vârstei de pensionare pare o imbecilitate, în condiţiile în care societatea franceză se ştie că este cea mai sensibilă la pierderea drepturilor şi iese constant în stradă la proteste. Guvernul francez pare că şi-ar fi tăiat singur creanga de sub picioare, ştiind că vor urma tulburări sociale. Şi totuşi această manevră este foarte abilă tocmai pentru că are rol de avalanşă provocată artificial pentru evitarea unei avalanşe mai mari ulterior. Ea mută atenţia tocmai dinspre protestele de până acum faţă de amplificarea războiului către această temă. Această diversiune cu pensiile e menită să abată atenţia dinspre principala „cauză” a scăderii nivelului de trai din ultimul timp. Această nouă cacealma este menită să-i convingă măcar pe cei fără experienţă cu capitalismul, aşa cum sînt est-europenii, că protestele nu sînt faţă de partea occidentală implicată în război, ci faţă de altceva.
Media oficială a tăcut despre protestele anti-militariste de până acum tocmai pentru a nu le da idei celor care nu s-au trezit din manipulare dar sînt pe cale de a o face. Spionajul civil vrea să amâne cât mai mult această schimbare de macaz a populaţiei, în scopul profitului stăpânilor lor, marii industriaşi şi bancheri din toată lumea. La fel ca şi în cazul COVID, şi războiul se va termina când omul de rând va refuza să accepte finanţarea sa în preţurile zilnice şi va ieşi în stradă să protesteze. La fel ca şi în cazul COVID, şi războiul din Ucraina are oroare de proteste. În societatea de astăzi nu mai merge cu împuşcatul protestatarilor aşa cum se întâmpla în SUA o dată la câţiva ani din 1886 până în Cel De-al Doilea Război Mondial. Marii industriaşi şi bancheri nu pot risca să nu aibă susţinere din partea majorităţii. Deocamdată, prin această diversiune a pensiilor, protestul majorităţii pare a cere revenirea la ceea ce oricum era acceptat, nu la întreruperea războiului prin lipsă de susţinere publică.
Această inginerie socială a temei pensiilor este dublată de o puternică ofensivă dezinformaţională, prin denigrarea celor care aduc critici naraţiunii oficiale de ajutor militar pentru Ucraina. Orice fel de idee care critică susţinerea cu armament a Ucrainei sau cere neutralitate militară în acest război e catalogată de manipularea media drept „putinism”, printr-un mecanism foarte abil de manipulare pe care l-am descris în acest articol . Aşa s-a întâmplat recent cu protestele împotriva preţurilor aberante la facturi din Republica Moldova. Toată media oficială occidentală precum şi cea românească i-a prezentat pe bătrânii cu pensii cât jumătate din facturi ca susţinători ai lui Putin în acest război. Dar, după cum vedem în pancartele scrise în limba română, oamenii au ieşit în stradă datorită scumpirilor şi scăderii nivelului de trai, fără legătură cu vreun partizanat pentru una sau alta dintre părţile implicate în acel război. E absurd să spui că există susţinători ai războiului şi ai Rusiei între protestatari, din moment ce Republica Moldova s-a luptat cu ruşii în Transnistria la începutul anilor 1990. Cum se face că nu s-au înrolat voluntar în armata rusă, dacă sînt putinişti aşa cum îi denigrează mas-media oficială din întreaga lume?
Singura problemă a spionajului civil este justificarea geopolitică a presupuşilor putinişti occidentali. În ţările Europei de Est el ar putea fi justificat prin nostalgia cetăţenilor faţă de comunism, deşi Rusia nu mai e de mult o ţară comunistă. De exemplu protestul din Slovacia împotriva ajutorului militarist al Ucrainei a putut mai uşor să fie catalogat ca nostalgic faţă de comunism, această ţară fiind una comunistă înainte de anii 1990.
La fel s-ar putea spune şi despre cel din Cehia, cu zeci de mii de protestatari (dacă nu cumva chiar sute de mii), ca o ironie asupra faptului că Cehoslovacia a fost invadată de ruşi în urmă cu 50 de ani.
Dar în Occident acuzaţia de nostalgie faţă de comunism (sau putinism) pentru protestatarii anti-NATO este absurdă, deoarece acolo nu a existat . Şi totuşi ceva similar s-a întâmplat cu protestele din Spania împotriva NATO şi a alimentării militare a Ucrainei. Media a încercat fără sorţi de izbândă să-i prezinte pe protestatari ca fiind toţi comunişti şi implicit putinişti. Unii dintre ei sînt într-adevăr comunişti, după cum se vede în poza de mai jos. Însă ei nu au fost nici pe departe definitorii pentru toţi protestatarii care, după cum vedem mai sus, au fost mult mai mulţi şi n-au avut mesaje comuniste.
Rezultatul acestei tentative de distorsionare a fost unul de reacţie adversă chiar din partea potenţialilor aliaţi ideologici ai spionajului civil pe această temă. Mulţi dintre participanţii la aceste proteste anti-NATO au fost chiar membrii ai comunităţii LGBT, probabil cei mai aprigi adversari ai lui Putin, după cum vedem în imaginea de mai jos. Ei trebuiau să fie atraşi în masă de partea naraţiunii „ajutorului militar”, şi mulţi au fost într-adevăr manipulaţi să o susţină. Dar iată că ingineria dezinformaţională nu a mers pentru toţi. Păcat însă că anti-militarismul comunităţii LGBT e doar unul de conjunctură, „masculinitatea toxică” fiind detestată doar atâta timp cât nu contravine obedienţei faţă de puternicii financiar…
Un protest AntiNATO de mai mică amploare în Marea Britanie la finalul lunii Februarie a acestui an.
Dar iată că media prezintă o altă versiune a sa, care atestă viziunea oficială de susţinere militară a Ucrainei, nu cea iniţială de neutralitate.
În tandem cu protestele anti legea pensiilor de la Paris, pe toate canalele oficiale se vorbeşte despre un anumit protest în Georgia, care şi el a pornit de la o lege la de fel de idioată precum cea a administraţiei Macron. Acolo s-a dat o lege prin care ONG-urile finanţate din afara ţării să fie declarate duşmane ale naţiunii. Iată că e aceeaşi reţetă ca la Paris: pro-occidentalii au fost scoși la produs pentru a acoperi potenţialii protestatari împotriva alimentării militare a Ucrainei. Ceva de genul acesta există şi în Israel, unde guvernul Netanyahu, un fost dușmănos recent reîncălzit al conflictelor cu palestinienii, a încercat o presare a justiţiei pentru a evita condamnări pentru corupție. În acest fel de asemenea au fost instigate proteste masive şi la Tel Aviv. Și iată că şi aici s-a creat o temă de diversiune politică dinspre COVID şi războiul din Ucraina. Israelienii s-au vaccinat în masă iar acum, la bilanţ, şi-au dat și ei seama că politicile guvernului de stopare a virusului au fost o mascaradă. De asemenea, ştiu că există multe păreri în Israel care cer drepturi mai mari pentru palestinieni, adică o temperare a conflictelor interetnice. Şi astfel de voci pot fi acoperite de această diversiune.
Acelaşi lucru s-a întâmplat şi în România, cu protestele din 2017-2019 împotriva PSD. A naibii coincidenţă, şi atunci preşedintele PSD Liviu Dragnea încerca să umble la (ce mai rămăsese din) justiţie, exact ca Netanyahu acum. Protestatarii din 2017-2019 au susţinut în mare parte partidele de dreapta, subminând astfel tema „toate partidele, aceeaşi mizerie” specifică protestelor începute din 2012 . După ce lucrurile au scăpat de sub control şi cu ele, şi mulţi protestatari de dinainte de 2017 s-au înfrăţit cu cei anti-PSD, după cum a fost şi cazul meu, spionajul civil a lansat o temă diversionistă pentru a le dezamorsa şi pe acestea, respectiv cea a ciudatului referendum pentru familia mixtă din septembrie 2018 , imediat după 10 august.
(Editare 30 -03-2023: după 18 zile de când am scris acest articol s-a reluat infama ordonanţă 13 de pe vremea lui Liviu Dragnea, şi câteva mii de oameni au ieşit din nou în Piaţa Victoriei, ca atunci. Faptul că ea se reia, deşi autorii ei ştiu că a condus la cele mai ample proteste din istoria României arată două lucruri. Primul, e clar, e faptul că nu Dragnea s-a aflat în spatele ei, din moment ce o vedem pusă pe tapet când el e ieşit din politică. Cel de-al doilea este exact acela de a acoperi eventualele proteste împotriva NATO, încă de dinainte de a apărea, după modelul descris mai sus. )
Un caz deja definitoriu pentru mine de sugrumare mediatică a protestelor în România a fost uciderea micuţului Ionuţ, care a camuflat mediatic protestele faţă de sacrificarea Roşia Montanei . O situaţie a naibii de asemănătoare s-a întâmplat în urmă cu o săptămână în Grecia, cu tragicul accident feroviar. În urma sa au apărut proteste de stradă cu altă temă decât COVID şi Ucraina. Poate e doar o coincidenţă, dar seamănă al naibii de mult cu celelalte.
Interesul parşiv al oligarhilor ruşi şi occidentali este prelungirea războiului din Ucraina şi eventuala sa extindere
Nici mass-media occidentală, şi nici cea rusă nu redau fidel cauzele acestui război. În realitate el nu s-a datorat faptului că Putin ar fi avut el vreo boală degenerativă care l-a întors în istorie la nivelul lui Stalin, în intenţia de a ocupa statele vecine. El a pornit atât de la extremiştii ruşi cât şi de la cei ucraineni din zonă. Ei nu şi-au tratat civilizat diferenţele de opinie politică („agree to disagree”) , şi au trecut la violenţe unii împotriva altora începând din 2014. Mass-media oficială mincinoasă atât în spaţiul rus cât şi în cel occidental i-a prezentat fie doar pe ruşi fie doar pe ucraineni ca fiind „de vină” pentru începerea acestui război. Dar de fapt ambele părţi au partea lor de vină, şi asta e ceea ce mass-media oficială din ambele părţi încearcă să ascundă.
Ambele părţi promovează o viziune unilaterală despre acest război, în stilul caracteristic fiecăreia. Ştim deja că în Rusia pot fi şi băgaţi la închisoare cei care încearcă să îi arate şi pe extremiştii ruşi nu doar pe cei ucraineni, așa cum face ideologia oficială a Kremlinului. În aceeaşi manieră, dar ceva mai discret, orice fel de arătare cu degetul şi înspre extremiştii ucraineni e dată de aparatul dezinformativ occidental ca propagandă pro-Rusia. Ambele sisteme sunt de fapt mai mult apropiate, decât diferenţiate, deşi prin atitudinea oficialilor occidentali ei vor să arate cât de depărtate ar fi de Rusia. În realitate democraţia occidentală actuală este o dictatură negociabilă , care ştie să îi evite în a-i traumatiza pe cei care o pot vorbi de rău. Şi, ambele părţi de fapt profită la vârf în ciuda aparentului război dintre ele, după cum făcea Puterea şi Opoziţia până acum în Parlamente. Războiul din Ucraina este o extrapolare internaţionalistă a cacealmalei demagogiste naţionale în care omul simplu şi-a pierdut de mult încrederea.
Ascunderea extremiştilor ucraineni din mass-media occidentală are un sens foarte clar. Dacă populaţia afla (ceea ce până la urmă a şi aflat) că şi unii ucraineni au comis crime asupra ruşilor, nu doar ruşii asupra ucrainenilor, atunci susţinerea morală asupra uneia dintre cele două părţi ce se războiesc nu mai pare o decizie bună. Se ştie ce s-a întâmplat cu talibanii din Afganistan, susţinuţi de CIA în războiul cu ruşii din anii 70. Conform aceluiaşi model, extremiştii ucraineni pot avea aceeaşi evoluţie în viitor. O astfel de atitudine înseamnă lipsa de susţinere publică a temei războiului, şi lipsa de justificare a creşterii preţurilor spre profitul bogaţilor.
Din păcate, aşa numita democraţie are nevoie de război la fel cum are şi dictatura. Gargara asta a războiului împotriva războiului de fapt este o tentativă de a atrage noi extremişti în acest conflict şi a-l inflama cât mai mult posibil. Exact aşa s-a întâmplat cu ambele războaie mondiale, după cum am arătat în general în documentarul meu „Sadismul în politica internaţională” , sau în detaliu mediu în „Cea mai mare crimă din istorie” , şi în detaliu crescut în subcapitolul dedicat dezinformării de masă din cartea mea la care lucrez în prezent pe platforma Concept, intitulată „Manifestul societăţii automatiste” . În România s-au practicat aceleaşi tactici instigatoare şi diversioniste, după cum am arătat în primul meu documentar „Diversioniştii”
Din fericire, experienţa celor două războaie mondiale, în special al primului, a arătat că e mult mai sănătos să negociem decât să încercăm să ne măcelărim între noi. Cei ce au ales violenţa s-au măcelărit între ei și au dispărut din istorie. Sper ca spionajul civil să nu creeze un alt Pearl Harbor şi să nu ajungem la un alt război mondial precum cel de la începutul anilor 40. . Altfel, din fericire, semnele arată că lumea nu mai acceptă nici această nouă cacealma şi că războiul se apropie de sfârşit. Măsurile de dezinformare nu pot opri creşterea protestelor anti-militariste atât ale ruşilor cât şi, mai ales, ale occidentalilor. Trimiteţi acest articol cât mai multor oameni! Războiul se va termina cu atât mai repede cât mai mulţi ies din sfera manipulării mass-media privind această temă.
