Recent a fost săptămâna verde în şcoli, un program pe care îl bănuiesc de ipocrizie. Am fost ecologist de când mă ştiu, în sensul că am iubit natura şi am detestat poluarea aerului din marile oraşe. Am fost un activist implicat în salvarea Roşia Montanei acum 10 ani, atât prin articolele scrise pe această platformă cât şi prin proiecte artistice. Imaginea de mai jos editată de mine a atins 913 distribuiri pe Facebook , contribuind si eu astfel la salvarea acestei localităţi.
Însă am respins soluţia ecologismului radical, care vrea să desfiinţeze oraşele sau industria de dragul… întoarcerii la medievalism sau primitivism. Cine vrea să facă asta poate să o facă de unul singur, fără a-i obliga pe alţii să facă la fel. Există un ecologism radical care caricaturizează principiile ecologiste , precum face feminismul radical cu cele ale feminismului. Ecologismul radical tinde să devină mizantropie, după cum feminismul radical tinde să devină misandrie. Am văzut aşa ceva la cunoscuta ecologistă Greta Thunberg, care uneori are accese radicale. Fiind încă un copil, ea nu percepe deocamdată durerea umanităţii în general, ci interpretează un rol învăţat sau chiar moştenit de la părinţii ei, ambii activişti ecologişti vechi.
O astfel de supărare este perfect justificată atunci când un proiect industrial O astfel de supărare este perfect justificată atunci când un proiect industrial vine cu utilajele spre a strămuta o localitate, sau o intoxică cu reziduuri poluante. Dacă ar fi reacţionat aşa la o astfel de situaţie anume, care se regăseşte în multe zone ale lumii, nu m-ar fi deranjat ci aş fi fost empatic cu supărarea ei. Dar faţă de ce are ea această reacţie? Faţă de emisiile de carbon în general. Dacă vorbim de emisiile de carbon şi alte substanţe mult mai letale în anumite oraşe poluate, reacţia are o oarecare îndreptăţire. Dar asta înseamnă metropola. Cine vine sau decide să rămână în ea, îşi asumă riscul poluării în schimbul unor alte avantaje, precum un câştig material superior. Dacă vrei să pui sănătatea personală înainte, nu îi ceri tu metropolei să redevină un sat ca în urmă cu câteva milenii, ci pleci tu de acolo. Desigur, cu totul altfel stau lucrurile atunci când metropola vine prin forţă să intoxice un sat. Şi din păcate asta se întâmplă constant , în primul rând prin intoxicare informaţională, prin care urmaşii fermierilor li se induce ideea că nu sunt oameni dacă nu devin superstaruri.
Însă acuzarea industriaşilor cum că otrăvesc aerul cu emisiile de carbon şi astfel provoacă încălzirea globală este o şmecherie demagogistă ce pare credibilă, dar care ascunde o minciună gogonată. La nivel general procentul dioxidului de carbon în atmosferă este de 0,035 % . Ce înseamnă scăderea emisiilor de carbon? 0,015 %, adică jumătate? Păi asta înseamnă aproape nicio schimbare în atmosferă. Carbonul are o doză clară de toxicitate, însă la fel au şi restul gazelor din atmosferă precum Nitrogenul (78.084% ) sau Oxigenul (20.947%) , care sînt cele mai frecvente gaze din componenţa ei. 0,015 %, 0,035 % sau 0,1 % nu înseamnă mare lucru. Frica de carbon e la fel de absurdă precum ipohondria faţă de SARS-COVID-2 , un virus cu risc de moarte de sub 0,001 %. Cu această frică s-a realizat mascarada sanitară din 2020-2022 iar ecologismul radical ameninţp vizibil să repete o a doua mascaradă pavată cu intenţii bune.
Naraţiunea încălzirii globale a fost lansată de un fost candidat la preşedenţia SUA, demagogul Al Gore, prin documentarul său „Un adevăr incomod” („An Inconvenient Truth”) din 2006. De aici s-a lansat curentul ecologismului radical în politică, cu teoria încălzirii globale, susţinut îndrăcit de toate forurile oficiale şi vedete precum Leonardo di Caprio. Din fericire un grup de savanţi implicaţi direct în studiul schimbărilor climatice s-au reunit şi au făcut un documentar lucid pe această temă, numit „Marea escrocherie a încălzirii globale” („The Great Global Warming Swindle”), un an mai târziu după dezinformarea lui Gore. Din păcate, invers spiritului panicardist COVID-19, unde savanţi plătiţi de companiile farmaceutice, ce aveau interes să vândă cât mai multe vaccinuri, erau aduşi să susţină politicile aberante ale guvernelor, de data aceea nu s-a mai făcut la fel. Documentarul savanţilor adevăraţi a rămas ascuns prin cotloanele internetului, şi cel al lui Gore a rămas în vigoare. Pe timpul acela „ştiinţa” era neprofitabilă. Abia odată cu mascarada COVID lumea l-a descoperit şi a dat de pământ cu mitul încălzirii globale la fel cum a făcut şi cu ipohondria faţă de SARS-COV-2.
Dar iată că sistemul demagogist încearcă o ultimă sforţare de manipulare cu ajutorul acestui aşanumit program numit „săptămâna verde”. Scopul lui principal a fost acela de a face ecologizare voluntară, cu ajutorul copiilor, un fel de „practică agricolă” de pe timpul comunismului, dar fără beneficiile acestuia. Şi eu m-am lăsat manipulat de astfel de iniţiative în trecut, considerând că sînt destinate unei cauze bune. Dar, e clar că majoritatea elevilor nu vor să adune gunoaiele făcute de alţii şi, mai ales, nu fără o recompensă pentru asta. Sper să-şi păstreze moralul sus şi câţiva ani mai târziu la semnarea unor contracte, spre deosebire de noi, care am acceptat salarii de mizerie ani de zile.
Acolo unde manipularea asta cu „munca patriotică” a eşuat, capitaLIEsmul sălbatic se mulţumeşte cu dezinformarea. Ei bine, majoritatea profesorilor au spirite conservatoare şi nu cunosc detaliile mişcării ecologiste aşa cum o cunosc eu. Ei au pus copiilor ce au rămas în şcoli documentarul acesta mincinos al lui Gore spre vizionare. Desigur, eu l-am pus pe cel al savanţilor. I-am avertizat despre „calea spre iad pavată cu intenţii bune”, precum este şi acest ecologism radical. Acesta este un ecologism de faţadă, adoptat de politicieni mai întâi pentru a testa crize sociale prin care şefii lor schimbă generaţiile de muncitori , sub justificarea eliminării poluării, iar apoi prin ajutorul dat constructorilor de maşini, care au cotit-o spre maşinile electrice. Acestea chiar sînt utile pentru poluarea din oraşe. Dar, a vinde o maşină electrică cu preţ de 10 ori mai mare decât cea clasică, cu ajutorul acestor mistificări ecologiste, este destul de aproape de escrocherie. Omul deştept îşi dă seama că decât să-i dea lui Elon Musk 100 000 de Euro pe o maşină, mai bine îşi ia o casă la ţară şi respiră aer curat. Iar ideologia ecologismului radical poate fi o figură de Aikido de întoarcere a forţei adversarului împotriva sa însuşi; deşi frizează mizantropia şi non-tehnologia, ea ajunge să contribuie la profitul constructorilor de maşini şi la facilitarea acestei escrocherii.
După ce nu s-a făcut nimic aproape un secol pentru inovarea unei baterii care să stocheze energia electrică, dintr-o dată constructorii de automobile şi demagogiştii au devenit ecologişti radicali, gata să ne dea nouă lecţii de ecologie. Cei mai radicali dintre ei sînt ăia care făceau acum 10 ani reclamă la RMGC. De data asta ei sînt plătiţi de companiile producătoare de maşini, care au găsit astfel o foarte abilă şmecherie de a scoate profit din principiile mişcării ecologiste, prin vinderea la preţuri uriaşe de maşini electrice. La fel ca şi atunci, nici astăzi ei nu spun şi că energia electrică e extrasă în cea mai mare parte tot din combustibili fosili. În peste un secol de folosire a energiei electrice, nu există încă o tehnologie eficientă de stocare a acesteia.
Timp de peste un secol, marile companii petroliere în frunte cu perla dinastiei Rockefeller, Exxon Mobil, au înfrânat inovaţiile în materie de baterii electrice, un obiectiv primordial pentru reducerea poluării din marile oraşe. Nu există pe nicăieri în lume un institut dedicat special găsirii unei baterii eficiente, ci doar departamente subfinanţate în instituţii tehnologice diverse. Asta pentru că dinastia Rockefeller avea şi încă are monopol pe anumite resurse petroliere din întreaga lume şi nu voia să rămână cu marfa nevândută. Din această cauză ei au tras sforile înfrânării tehnologiei bateriei electrice, sau măcar chiar a sporirii metodelor de extragere a energiei electrice din natură şi dezvoltării reţelelor de distribuţie a ei. Iată un caz în care capitalismul de fapt înfrânează evoluţia tehnologică, invers de cum s-a trâmbiţat că o stimulează. Desigur, deocamdată e mult mai profitabilă bateria clasică ineficientă, care duce la costuri uriaşe pentru maşina electrică. Iar aceste costuri sînt suportate de naivii care pleacă capul la această nouă mistificare ecologist-radicală a ultimilor ani. Aşa că această campanie de publicitate bazată pe minciunile documentarului lui Gore va continua. La fel şi eu le voi spune adevărul copiilor despre această escrocherie oficială cât voi putea.
