Am lucrat lejer luna asta la documentarul "Eroii au murit" despre haosul din decembrie 1989 , dar in ultimele zile s-a pus canicula (Caligula?) şi a trebuit să o tai la mare. Am plecat în special pentru pauza de prânz, pe care am transformat-o în plajă. Pe căldurile astea nu mai pot ieşi din casă, fapt ce mă împiedică să mă recreez. A trebuit să trag ceva mai tare în ultimele săptămâni pentru ca să nu păţesc ca anul trecut, când am lucrat toată vara la "Cea mai mare crimă din istorie" . În ultima săptămână am lucrat şi 12 ore pe zi pentru a-l termina mai repede, inclusiv în tren. Am făcut plajă 2 ore, apoi iar la treabă, şi tot aşa. Nu m-a interesat să ajung repede la mare. Oricum, după ce ajung la destinaţie, continui să lucrez la documentar la fel, indiferent dacă sînt in tren sau într-o încăpere. Aşa că am luat cel mai ieftin tren, şi din interes de eficienţă maximă dar şi din cauza traumei de acum 10 ani care m-a cam transformat într-un zgârcit, deşi n-am fost niciodată vreun risipitor.
Dar, după câteva zile, temperaturile au coborât în toată ţara şi apa mării s-a răcit aşa cum niciodată n-am văzut-o în această perioadă. Aşa că m-am întors. Era mai ieftin să lucrez de acasă în noile condiţii, acum că-mi puteam face plimbarea de prânz în aer liber fără să mă sufoc. Am luat un bilet compus din 2 trenuri, un regio de la Mangalia la Constanţa, aşanumitul R 8808, şi de aici la Bucureşti tot un regio, R 8024. Combinaţia dintre cele 2 trenuri pare cea mai favorabilă dacă nu ai bagaj sau dacă eşti un biet student fără bani, cu condiţia să nu adormi în tren. Altfel, escroCFRia s-ar putea s-o transforme în cea mai scumpă combinaţie. Este ceea ce păţit eu împreună cu vreo câţiva studenţi ameţiţi sau nedormiţi de câteva zile. Aflasem de la casa de bilete dar şi din tren, de la conductor, faptul că R 8808 Mangalia – Constanţa se transforma într-un interregio, IR 1996, de la Constanţa la Bucureşti. Era practic acelaşi tren dar la Constanţa i se schimba locomotiva. Reţin nişte studenţi topiţi care au adormit până la Constanţa şi am o bănuială că nimeni nu i-a mai trezit să schimbe trenul. Am aflat ulterior că biletul cumpărat în tren la acea rută era de vreo 2 ori mai mare decât cel mai scump bilet. Ei au căzut într-o primă capcană. Eu am scăpat de ea şi m-am dat jos în Constanţa spre a schimba trenul, în acord cu ce scria pe bilet.
Dar escroCFRia a pregătit o a doua capcană, în care am picat vro câţiva. Ea constă în confuzia intenţionată în afişarea trenurilor, special făcută pentru ameţiţii din Vamă. Când m-am dat jos din Mangalia – Constanţa, m-am dus la panouri să văd unde e garat trenul Constanţa – Bucureşti la care aveam bilet. Lucrând de câteva săptămâni intens la documentar, şi grăbit să-mi reiau lucrul, nu m-am mai uitat la numărul trenului ci la combinaţia Constanţa – Bucureşti, ştiind că trebuie în mod sigur să fie un astfel de tren, pe care l-am văzut pe panoul de afişaj din gară. După cum se vede în imaginea de mai jos (făcută ulterior după ce m-am reîntors la mare), singurul tren Constanţa – Bucureşti era şi încă este cel IR 1588, garat la derută la linia 4 şi cu aerul condiţionat pornit, cu 90 de minute înainte de plecare la ora 15:30. A ţine aerul condiţionat pornit atâta timp, deşi în 10 minute trenul se răceşte suficient, costă mai puţin decât preţurile duble pe care escroCFRia le ia de la grăbiţi, neatenţi sau obosiţi. Dornic de a mă aşeza cât mai repede şi a continua lucrul la documentar, nu m-am mai uitat la faptul că numărul trenului şi ora nu corespund ce aveam eu pe bilet. Faptul că era singurul notat cu Constanţa – Bucureşti m-a asigurat la derută că acela e trenul meu.
.
Dar, după câteva zile, temperaturile au coborât în toată ţara şi apa mării s-a răcit aşa cum niciodată n-am văzut-o în această perioadă. Aşa că m-am întors. Era mai ieftin să lucrez de acasă în noile condiţii, acum că-mi puteam face plimbarea de prânz în aer liber fără să mă sufoc. Am luat un bilet compus din 2 trenuri, un regio de la Mangalia la Constanţa, aşanumitul R 8808, şi de aici la Bucureşti tot un regio, R 8024. Combinaţia dintre cele 2 trenuri pare cea mai favorabilă dacă nu ai bagaj sau dacă eşti un biet student fără bani, cu condiţia să nu adormi în tren. Altfel, escroCFRia s-ar putea s-o transforme în cea mai scumpă combinaţie. Este ceea ce păţit eu împreună cu vreo câţiva studenţi ameţiţi sau nedormiţi de câteva zile. Aflasem de la casa de bilete dar şi din tren, de la conductor, faptul că R 8808 Mangalia – Constanţa se transforma într-un interregio, IR 1996, de la Constanţa la Bucureşti. Era practic acelaşi tren dar la Constanţa i se schimba locomotiva. Reţin nişte studenţi topiţi care au adormit până la Constanţa şi am o bănuială că nimeni nu i-a mai trezit să schimbe trenul. Am aflat ulterior că biletul cumpărat în tren la acea rută era de vreo 2 ori mai mare decât cel mai scump bilet. Ei au căzut într-o primă capcană. Eu am scăpat de ea şi m-am dat jos în Constanţa spre a schimba trenul, în acord cu ce scria pe bilet.
Dar escroCFRia a pregătit o a doua capcană, în care am picat vro câţiva. Ea constă în confuzia intenţionată în afişarea trenurilor, special făcută pentru ameţiţii din Vamă. Când m-am dat jos din Mangalia – Constanţa, m-am dus la panouri să văd unde e garat trenul Constanţa – Bucureşti la care aveam bilet. Lucrând de câteva săptămâni intens la documentar, şi grăbit să-mi reiau lucrul, nu m-am mai uitat la numărul trenului ci la combinaţia Constanţa – Bucureşti, ştiind că trebuie în mod sigur să fie un astfel de tren, pe care l-am văzut pe panoul de afişaj din gară. După cum se vede în imaginea de mai jos (făcută ulterior după ce m-am reîntors la mare), singurul tren Constanţa – Bucureşti era şi încă este cel IR 1588, garat la derută la linia 4 şi cu aerul condiţionat pornit, cu 90 de minute înainte de plecare la ora 15:30. A ţine aerul condiţionat pornit atâta timp, deşi în 10 minute trenul se răceşte suficient, costă mai puţin decât preţurile duble pe care escroCFRia le ia de la grăbiţi, neatenţi sau obosiţi. Dornic de a mă aşeza cât mai repede şi a continua lucrul la documentar, nu m-am mai uitat la faptul că numărul trenului şi ora nu corespund ce aveam eu pe bilet. Faptul că era singurul notat cu Constanţa – Bucureşti m-a asigurat la derută că acela e trenul meu.
.
Dar, de fapt trenul meu era ascuns sub o altă denumire, respectiv Constanţa – Feteşti, deşi pe bilet se vede clar că el era denumit Constanţa – Bucureşti, după cum vedem în imaginea de mai jos.
M-am dus şi m-am aşezat în trenul de la linia 4, împreună cu o puştoaică ochelaristă şi vreo 3 obosiţi care, după ce au stat trezi de la Mangalia la Constanţa, au căzut la datorie imediat ce s-au simţit în siguranţă în noul tren. La fel ca şi ei, nici eu n-am simţit că într-o oră acel tren nu se mişcase de acolo, absorbit de munca la laptop. Dar nici nu-mi păsa. Putea să stea şi o zi. Dar, surpriză! La fel ca şi adormiţii din primul tren, la verificarea biletului de către conductori , acesta n-a corespuns cu trenul. Cum e de aşteptat acesta avea costuri mai mari, iar cumpărat în tren e de două ori mai scump. Aflaţi în formaţie de 4 luaţi câte 4, anticipând bine astfel de situaţii, conductorii nu au nici un fel de intenţie de a repara eroarea proastei afişări a trenurilor pe panourile din gara Constanţa, deşi aşa ceva este o ilegalitate. Aşa ceva contrazice câteva articole din Legea nr. 296 din 2004 (Codul consumului), respectiv ART. 47:
„Informarea consumatorilor despre produsele şi serviciile oferite se realizează, în mod obligatoriu, prin elemente de identificare şi caracterizare ale acestora, înscrise la vedere, în mod vizibil, lizibil şi uşor de înţeles, după caz, pe produs, etichetă, ambalaj de vânzare sau în cartea tehnică, instrucţiunile de folosire ori altele asemenea, ce însoţesc produsul sau serviciul, în funcţie de natura acestuia.”
sau ART. 57:
„În cazul prestărilor de servicii, informaţiile trebuie să cuprindă categoria calitativă a serviciului, după caz, timpul de realizare, termenul de garanţie şi postgaranţie, preţurile şi tarifele, riscurile previzibile şi, după caz, alte documente prevăzute expres de lege. În cazul serviciilor financiare, operatorii economici sunt obligaţi să ofere consumatorilor informaţii complete, corecte şi precise asupra drepturilor şi obligaţiilor ce le revin.”
E uşor de observat că redenumirea trenului R 8024 Constanţa – Bucureşti în Constanţa – Feteşti, e menită să inducă consumatorul în eroare. Astfel de şmecherii îi aduc pe călător în situaţia, a doua oară ilegală, de a plăti al doilea bilet la costuri duble. Cine se grăbeşte, plăteşte noul preţ, de două ori mai mare. Adică exact ce spuneam mai sus: dorinţa de a avea nişte costuri mai mici e foarte subtil prinsă într-o capcană care te face să plăteşti dublu preţul biletului prin această escrocherie a nefurnizării de detalii despre produs. Şi aşa ceva nu este o eroare întâmplătoare, cu un plan de inducere în eroare repetat şi în alt caz. Ulterior, când m-am întors la mare am văzut că exact acelaşi lucru face escroCFRia cu trenul omolog Bucureşti – Constanţa, de asemenea redenumit Bucureşti – Feteşti. Observăm cum şi la Bucureşti există capcana trenului Bucureşti – Constanţa, singurul afişat pe panou, exact ca în cazul panourilor de la Constanţa.
Dar pe plăcuţa de pe trenul propriu-zis şi pe bilet era scrisă ruta completă
.
În trecut exista posibilitatea firească şi legală ca biletul de tren personal (actualul regio) să poată fi transformat în bilet de accelerat/rapid (actualul inter-regio) printr-un supliment de viteză. Acesta pur şi simplu a dispărut, ceea ce se traduce prin faptul că, într-un astfel de context, suma iniţială dată pe bilet este transferată în contul CFR, fără ca această companie să aducă vreun serviciu clientului. Aşa ceva încalcă ART. 1.350, alin 1, din legea 287 din 2009 ( Codul civil) care menţionează că:
„(1) Orice persoană trebuie să îşi execute obligaţiile pe care le-a contractat”
CFR nu îşi onorează astfel de obligaţii. Pe lângă lipsa de recunoaştere a plăţii, escroCFRia a scos practic posibilitatea returnării contravalorii biletului în cazul în care te răzgândeşti sau nu ajungi la tren. Astăzi nu se mai reportează biletul la următorul tren în cazul în care clientul îl pierde pe cel pentru care a achiziţionat biletul. E normal să nu se returneze valoarea biletului după o perioadă de cel puţin dublul timpului duratei călătoriei; se poate considera că te-ai întors cu un alt tren în direcţia opusă. Însă dacă timpul de la plecarea trenului până cel prezent e mai mic decât durata călătoriei, e de înţeles că, dintr-un motiv sau altul, nu am beneficiat de obligaţiile contractuale inerente achiziţionării biletului. Nu doar biletul pentru trenul pierdut nu mai este recunoscut de CFR, dar nici pentru călătoria anticipată. Am plecat cu o zi mai devreme la acelaşi tren (şi, evident cu acelaşi preţ), fără să solicit loc rezervat (dar erau locuri neocupate, oricum) pe aceeaşi rută, şi am avut o discuţie suprarealistă cu conductorul despre cum biletul meu nu e valabil iar plata mea se confiscă pur şi simplu. La toamnă o să-i chem în judecată. Deocamdată sunt la plajă…
