Seful/patronul roman

De cateva luni lucrez cu o companie americana care fce anumite servicii unei institutii din Romania.

Diferenta dintre modul de lucru al romanilor cu care am lucrat pana acum si cel al americanilor e ca de la cer la pamant. Am vazut si reactii de irascibilitate la ei desi in cea mai mare parte ei lucreaza intr-o atmosfera calma. Chiar si atunci cand apar momente de tensiune agresivitatea nu e indreptata catre un om din echipa ci direct catre situatia in sine. De exemplu la un moment dat altcineva din afara echipei nu si-a facut bine treaba si toata echipa noastra a trebuit sa astepte pana cand situatia se rezolva. Am vazut o reactie irascibila din partea sefului american care se manifesta prin gesturi de lovire cu pumnul, sugrumare, injuraturi si scrasnet din dinti. Dupa care omul s-a calmat putin si a venit sa discute cu noi despre ce avem de facut in continuare. Ii mai ramasese ceva din irascibilitatea initiala insa nici o scunda nu am avut impresia ca este indreptata si spre noi ci mai curand ca o pastreaza pentru o viitoare discutie cu terta parte. Mi-au venit in minte figurile diferitilor mei schiefi care in astfel de momente isi revarsau naduful pe angajati. Sentimentul care il aveam in acele momente era unul de dispret. Dimpotriva frustrarea care se citea pe ochii americanului ma facea parca sa il ajut si sa il respect pentru capacitatea lui de a cerne si distinge clar lucrurile.

Seful/patronul roman tipa, ameninta si dispretuieste subit pentru ca pana acum cateva zeci de ani majoritatea romanilor insisi traia in spirit semiprimitiv ca ciobani sau crescatori de animale. Si asta cam de pste 2000 de ani. Romanul sef/patron nu s-a putut desprinde de acest lucru. Cu toata cultura lui care graviteaza in jurul lui Paolo Cohelio, romanul ramane in continuare prizonierul mentalitatii ciobanului amenintat de lupi si de furtunile din munti exilat in conditiile capitalismului extrem.

As vrea sa fiu bine inteles; am respect profund pentru ciobanul mioritic ca si pentru cultura primitiva in general cu fatalismul ei religios si cu impacarea sa cu lumea. Problema e cu ciobanul capitalist care traieste in fiecare secunda comploturi si lovituri de stat reale si imaginare. Ciobanul postmodern are experienta burgheziei comuniste, stie ca trebuie sa invete pe rupte cultura clasica sau ramurile cele mai extravagante ale matematicii pentru a intra la facultate pentru a primi un loc aristocratoid in sistemul ermetic totalitar. Stie ca trebuie sa si corupa. Altfel ramane la coada vacii.

Toate acestea se resimt in modul romanesc de a fi sef/patron. Romanul nu se simte bine daca nu are acolo animalul sau pe care sa il injure si cainele care sa se bucure si sa dea din coada pe langa el. Ei bine, in momentul in care un sef/patron roman e suparat trebuie sa se descarce pe vreaun mascul omega prin firma asemenea masculuilui hiena care goneste un alt masacul cand femela il fugareste. Seful/patronul roman face pe filosoful si sfantul combinat cu succesul lui Bill Gates. Se comporta ca stapanul sau ca zeulpe pamant si are pretentia sa ii fondezi o religie cu numele lui. Tocmai aceasta mentalitate dualista si ermetica a unei clase aristocratoide care trebuie sa se diferentieze de alta, cea ploretaroida, se simte in fiecare fibra a comportamentului lui. Iata ca la 19 ani de la schimbarea din '89 sunt destui astfel de patroni care nu inteleg ce inseamna a face o echipa si care cauta (cu destul succes tinand cont de rateurile politicienilor in a face un sistem social uman) o "echipa" de sclavi pe plantatii.

In momentul in care sesizezi o neregula in gandirea sefului/patronului roman ti-ai dt foc la valiza chiar daca sau tocmai pentru ca ai dreptate. Te vei trezi din cu din ce mai multe si mai complexe sarcini sau cu mai multa presiune drept pedeapsa. Am facut acelasi lucru cu americanii fata de anumite lucruri care nu mergeau bine. Daca au vazut ca m-am descurcat am primit laude reale si sincere pentru ca ei au vrut sa vada daca ma descurc asa cum am aratat la observatia mea. Am ramas pur si simplu socat cand seful meu mi-a declarat ca e fericit pentru ca am realizat un anume lucru la care nu se astepta. Seful/patronul roman probabil ca se bosumfla si mai imi punea ceva in carca. Pentru ca seful/patronul roman nu are nevoie de oameni care gandesc liber ci are nevoie de niste masini care sa execute comenzile fara sa comenteze. Poate ca unul ca mine care nu se lasa calcat in picioare cu una cu doua s-ar putea sa comenteze cand pe cartea mea de munca salariul e doar de 2/3 ori mai mic decat cel pe care il iau in mod real. Sau pentru ca unul ca mine refuza sa stea peste program la lucru. Sau pentru ca unul ca mine tine minte ca un alt angajat a izbucnit in plans din cauza stresului. Unul ca mine nu e bun pentr7u capitalismul salbatic din Romania.

Nu am gasit pe nicaieri pe unde am lucrat la diverse firme romanesti sentimentul ca fac parte dintr-o echipa ca in aceasta companie la care lucrez acum. Peste tot am avut sentimentul ca fac parte dintr-o clasa damnata. Asteptati-ma sa mai lucrez vreodata la vreo companie romanesca! Mai bine vand tot si imi iau o casa la tara intr-o tara civilizata decat sa mai lucrez la vreun sef/patron roman. Faceti din Romania o tara minunata cu chinezi nu cu neamul meu!

Gabriel Baldovin