Michael Jackson. 2. 1. Pielea si operatiile estetice

Acest articol este o parte dintr-un text mai amplu ce se refera la psihicul lui Michael Jackson. Vezi articolul anterior.

Michael Jackson sau atunci cand lumea s-a golit de idealuri. 2. 1. Pielea si operatiile estetice


Cel mai cunoscut astfel de mit este albirea pielii. Nu ma intereseaza faptul ca nu si-a albit pielea sau ca ar fi avut sau nu o foarte rara forma de Vitiligo. Vreau sa abordez ciudata acuzatie cum ca daca si-ar fi albit pielea din proprie vointa, artificial, asta ar fi un fel de crima. „Ti-ai albit pielea?”, „Ti-ai facut operatii estetice?” erau intrebari menita sa ii scoata la iveala gradul de ipocrizie si in fel acesta sa-l inculpe.
Nu stiu sigur si nimeni nu poate stii sigur daca Michael Jackson si-a albit sau nu pielea. Dar hai sa zicem ca a facut-o. Insa asta nu conteaza fata de ce trebuie sa fie el ca artist pentru societate. Artistul e un mincinos. Iar, daca se intampla sa fie si genial, atunci artistul e un mincinos notoriu. Arta nu poate sa spuna adevarul. Adevarul e mult prea crud. Arta dimpotriva e un drog, indulceste realitatea crunta si civilizat- salbatica a speciei umane. Numai ca minciunile lui sunt "sfinte" si nu orientate catre interese meschine, asa cum se intampla cu marketingul. Din pacate arta a ajuns sa fie constant folosita in publicitate si marketing in general iar Michael Jackson a avut si el destule incursiuni in aceasta zona meschina.

Dar, in general artistul transforma drama asta zilnica, ce pentru multi se cheama viata, in ceva care merita sa fie trait. El e sarea si piperul. In situatia in care economia mondiala se invarte pe baza de minciuni si escrocherii, este o mare marsavie sa fie acuzat ca a mintit ca are Vitiligo. Cata ipocrizie poate cineva sa aiba in el pentru a-l condamna ca si-a albit pielea, ca ar fi facut ceva ce nu afecteaza cu nimic negativ viata altora cand sistemul social cel mai bun din cate exista isi bate joc intr-un mod absolut infiorator de miliarde de oameni din intreaga lume? Cum poate cineva fi atat de ipocrit? In loc sa vada ca intre omul alb si omul negru nu exista diferenta esentiala si, pur si simplu, sa se minuneze de aceasta noua evidenta impotriva unei prejudecati create de civilizatia clasica, unii prefera sa isi arate nonsalant aceasta ipocrizie prin aceste acuzatii.

Intre aceste interventii artificiale asupra aspectului fizic si epilarea parului sau spalatul corpului nu exista decat diferenta de grad. Medicina insasi este o interventie asupra naturii pentru corectarea erorilor ei chiar daca multe dintre ele sunt produse de civilizatia insasi. Ele sunt parte a civilizatiei.

Dar cum sa nu-si albeasca omul pielea din moment ce, desi era deja o legenda cu mai multe pese no 1 in top, postul MTV nu i-a difuzat nimic pana la "Billie Jean"? Probabil ca nici asta nu intra daca nu ar fi facut o adevarata senzatie la lansare. Din pacate, pentru cultura americana, a fi negru a fost si inca mai este un semn al unui pacat anume. A fi negru inseamna a fi blamabil. Se stie ca asanumitul rege al rockului, Elvis Presley, canta stilul negrilor el fiind alb. Multi negri aveau calitati vocale si muzicale peste el, insa nu au ajuns la celebritatea sa tocmai pentru ca erau negri. Negru a fost si inca este sinonim cu sclavul clasic sau cu subumanul. O astfel de blamare este menita sa justifice pacatul sclavagismului cu negri cu care s-a construit civilizatia americana. Daca ii transformi in criminali sau inferiori atunci pacatul sclaviei nu mai pare atat de mare ci pare o pedeapsa dreapta data unor raufacatori. O astfel de strategie de metamarketing politico-filosofic s-a aplicat si inca se aplica si la oamenii insuficient de inteligenti. A fi prost in ziua de astazi este considerat de mentalitatea corporatista un fel de crima ce trebuie pedepsita. Paradoxul este ca la acest tip de gandire subscrie chiar majoritatea cetatenilor, majoritate care in mod natural are calitati intelectuale reduse. Daca este pusa in fata stabilirii dreptatii atunci cand exista un conflict intre un escroc si un prost, majoritatea cetatenilor il apara pe escroc pentru „sclipirea de geniu” a conceperii escrocheriei, blamandu-l cu nonsalanta pe prost pentru prostia lui.
Asta e societatea in care traim! Razboiul din Irak de inlaturare a lui Saddam Hussein a plecat din anii 1980 cand SUA mai intai i-a vandut arme chimice dupa care l-a acuzat ca le detine si a pornit razboi de inlaturare a sa. Dupa cum in antichitate sclavul era acel cineva ce merita sa fie sclav doar pentru ca stapanul a spus asta, iata ca in prezent se intampla acelasi lucru. Evadarea din starea de negru a fost si inca este o solutie disparata a multor negri adusi cu forta in civilizatie. Rasismul ostentativ al anumitor negri fata de culoarea lor, manifestat zgomotos prin manifestatii de strada si dispretul fata de albi este o incercare disperata, dar imposibila, de contracarare a acestui blam cultural al starii de inferior etichetata de cultura oficiala. Michael Jackson a stiut mereu ca are aceasta vina originara si ca, daca albii l-au iubit, acest lucru este pentru ca s-a lansat de mic. Michael Jackson nu avea nici cea mai mica sansa sa fie ce a fost daca se lansa ca adult. El ar fi ramas unul dintre zecile de negri geniali peste Elvis pe care cultura de mainstream nu i-a bagat in seama. Noroc ca publicul a putut face acest rabat de la dispretul incipient fata de pielea neagra relativ la copilul negru, care a parut dragalas ca orice pui de animal. Iata un motiv sa isi doreasca atat sa fie atat alb cat si sa fie in continuare copil.

Acest articol este o parte dintr-un text mai amplu ce se refera la psihicul lui Michael Jackson click aici: http://baldovin.blogspot.com/2010/06/michael-jackson-22-pedofilia.html pentru următorul articol

Gabriel Baldovin