2.2. Pedofilia
Acest articol este o parte dintr-un text mai amplu ce se refera la psihicul lui Michael Jackson. Vezi articolul anterior.
Asupra subiectului pedofiliei sale voi mai reveni in acest text in articolele viitoare cu mai multe precizari. Deocamdata insa tin doar sa demontez excesele din ambele parti in perceperea lui Michael Jackson. Cred ca e gresita atat atitudinea fanilor orbiti de dragoste pentru el care vad in Michael Jackson un sfant, un inger, dar si a celor care vad in el un diavol insetat de sange infantil, gata oricand sa il pedepseasca. Primii refuza sa vada pana la urma un lucru nefiresc dar totusi normal, logic, coerent intr-o lume nefireasca in care el s-a format ca om. Ceilalti inca sunt dominati de conflicte interioare personale puternice pe care vor sa le rezolve in mod magicist cu acte exterioare in loc sa priveasca mai mult spre sinele lor insusi. Fireste, astfel de oameni sunt liberi sa acuze si sa pedepseasca. Insa oricum ar fi, oricate acte justitiare sau de bravura ar face pentru a-si spala propriile pacate, asta nu va schimba decat provizoriu starea lor conflictuala interioara.
La fel ca si in cazul acuzatiilor cu pielea si operatiile estetice, nici scopul unei astfel de sectiune, care analizeaza acuzatiile de pedofilie la adresa lui Michael Jackson, nu este de a le demonta ci doar de a arata ca ele sunt mult exagerate si de multe ori chiar ipocrit lansate. Studiile de caz au aratat ca, in majoritatea cazurilor, pedofilii au fost ei insisi abuzati in copilarie. Fie au fost abuzati moral, fie sexual, fie maltratati fizic prin batai repetate, fie toate la un loc. Nu toti pedofilii au fost abuzati in aceasta perioada a vietii lor dar o buna parte din ei au fost. In ceea ce il priveste pe Michael Jackson, faptul ca a fost batut in copilarie atesta o astfel de posibila incadrare. Dar si dragostea imensa, care i s-a aratat in paralel cu relele tratamente inca de timpuriu, a fost un imbold pentru dezvoltarea unor astfel de tendinte. Voi reveni ulterior la acest subiect. E clar ca nevoia sa de refugiu in „puritatea copilariei” are in spate si erotismul. Orice pasiune si orice ideal este intarita de puterea inimaginabila a pulsiunilor libidinale.
Presat continuu de sistem, omul de rand in general dezvolta o nevoie perpetua de schimbare care se manifesta si in sexualitate. Nevoia de nou, apetitul necontrolat pentru experimentarea de noi si noi lucruri cu regresia la stadiile anterioare ale evolutiei libidoului (in special in adolescenta) implica un comportament sexual excentric, la fel ca si comportamentul uman civilizat insusi. Rezultatul este ca treptat incepe sa isi canalizeze apetitul sexual catre alt partener. Cu cat acest partener e mai inaccesibil cu atat pulsiunile acestea devin mai puternice. Acest lucru se întâmpla deoarece peste acest pattern se suprapune si stilul de viata stresant canalizat spre cautarea imposibilului, al unui etern „mai mult” pe care spiritul capitalist l-a inoculat omului simplu contemporan. Asa ca, cu cat un lucru devine mai greu de obtinut, cu atat omul contemporan il doreste mai mult desi, in virtutea logicii probabilistice, mai bine ar cauta ceva mai accesibil. Cel mai normal caz produs de o astfel de masinarie sociala de cosmar este schimbarea periodica a partenerului sexual, plictisirea de partenerul vechi si „inselarea” acestuia. Omul comun isi repozitioneaza frecvent fixatiile romantice pe alte persoane. Excentricii recurg la comportamentele sexuale excentrice cunoscute in psihopatologice ca „tulburari ale comportamentului sexual”. Michael Jackson s-a suprapus peste acest profil. Asta este realitatea.
Dar asta nu inseamna că acest om s-a si dezvoltat ulterior in spiritul acestui profil. Vreau sa demontez in mod special in acest articol perceptia generala despre Michael Jackson ca violator de copii. O buna parte din aceasta acuzatie vine in urma surplusului de pulsiune libidinala de tip violator a celui ce acuza. Presiunile subliminale ale sistemului asupra omului simplu in viata de zi cu zi spre perfectionare si profit maxim il fac pe acesta sa raspunda printr-o reactie primitiva de comportament de haita. Presat sa devina cel mai bun si sa dea randament maxim, el doreste astfel sa isi elimine rivalii si sa posede femelele, adica sa fie mascul alfa. In mintea oricarui barbat ce duce astfel de stil de viata exista o nevoie profunda si aproape insesizabila de a poseda cat mai multe femei. Daca la acest factor se adauga si un anumit comportament violent de strada, atunci rezultatul va fi un violator tipic. Asadar intentia de a viola si a sparge intimitatea unei straine exista subliminal in mintea majoritatii barbatilor contemporani. Iata ca, atunci cand il judeca pe Michael Jackson si il acuza de pedofilie, multi cred ca acesta ar fi un violator de copii pentru ca proiecteaza asupra sa propriile pulsiuni sadice si violatoare cu care s-au ales in urma civilizatiei.
Totusi, trebuie precizat mai intai ca pedofilul nu este un violator de copii. Violatorii de copii se manifesta altfel decat pedofilii desi, in mass-media, ei sunt prezentati ca fiind identici. O gramada de filme prost documentate sau orientate spre senzational si incasari record prezinta pedofilul ca violator asa cum este incetatenit in mentalitatea generala. Nu vreau sa apar pedofilii si nici sa sustin ca actele lor ar fi normale, insa trebuie clar facuta diferenta dintre cei doi. Diferenta capitala intre pedofil si violatorul de copii este aceea ca pedofilul prefera copilul desi ar putea alege si un adult, pe cand violatorul de copii e mai atras de adult insa din diferite motive nu poate ajunge la el si alege copilul pentru ca e mai usor de abordat si manipulat. Exista violatori adulti care recurg la aceste gesturi pentru ca nu isi pot gasi un partener normal si exista copii cu o sexualitate precoce care violeaza alti copii. In lume sunt mult mai multi violatori de copii decat pedofili propriuzisi. Se stie ca printre primele manifestari ale sexualitatii adolescentului, care tocmai iese din copilarie, vizeaza alti copii. Dar cum adolescenta este o perioada dificila pentru majoritatea oamenilor, amintirea propriilor astfel de experiente din acea perioada are un anumit iz de insatisfactie interioara. De multe ori copiii mai mari aflati la limita adolescentei se intampla sa ii violeze pur si simplu pe cei mai mici in virtutea pulsiunilor sexuale care explodeaza in ei odata cu pubertatea. Atunci cand se gandesc la Michael Jackson inconjurat de copii, cei care l-au acuzat si inca il acuza de pedofilie se gandesc invariabil la propria adolescenta timpurie si la amintirile penibile ale acelei perioade. Iata ca si predispozitia pentru acuzatiile de pedofilie la adresa lui au fost mult amplificate de aceste proiectii psihice personale.
De multe ori copiii abuzati de pedofili resimt dureros o astfel de experienta abia mai tarziu, la maturitate dar, trebuie spus si asta, multi dintre ei isi aduc aminte cu placere de ea. Pare paradoxal insa pedofilul poate fi pur si simplu foarte afectuos, tandru si respectuos fata de copil, ceea ce pentru el inseamna o experienta inedita. In nici un caz nu tin sa demonstrez ca actele pedofile ar fi normale pentru ca, intr-un fel sau altul, copilul e pacalit. Insa pentru copil o astfel de experienta poate fi prima dragoste de care orice om isi aduce aminte fie cu satisfactie fie cu dezgust indiferent ca va fi avut loc la 7, 12, 15, 20 sau 40 de ani. O astfel de prima experienta nu tine de varsta in sine a celui ce a trăit-o, ci de noroc. Starea alarmanta ulterioara tine insa mai mult de atitudinea anturajului sau familiei fata de aceste experiente sau de alti factori indirecti. Cert este ca si cei care au prima experienta sexuala la varsta potrivita, cu parteneri de varsta potrivita, isi pot aduce aminte cu insatisfactie de ea si nu doar victimele pedofililor.
Asadar, o astfel de supraacuzare este amplificata de propriile tendinte pedofile ale acuzatorului inhibate moral catre cel acuzat. Complexul Oedip* poate avea si forma inversa, de la parinti la copii, si trebuie inteles ca, undeva in profunzimea psihicului adultului, exista un conflict intre aceste pulsiuni sexuale orientate spre proprii copii ce implica insasi cultura naturala a interzicerii incestului preluata de civilizatie . Repulsia radicala si revansarda a multora fata de pedofili este mult amplificata de acest conflict interior care functioneaza dupa regulile proportiei. Actele pedofilului ii dau un exemplu laturii pedofile a parintelui nepedofil si o excita implicit. Cresterea intensitatii pulsiunii pedofile in nepedofil atrage automat cresterea intensitatii si pulsiunilor opuse de anulare si contracarare a acestor pulsiuni. Asa ca cei mai vehementi justitiari impotriva acestor acte anormale (dar chiar si impotriva teoriei complexului Oedip) sunt ei insisi macinati de astfel de pulsiuni.
Nu vreau sa spun ca daca ar fi recurs la comportament sexual explicit fata de copii Michael Jackson ar fi nevinovat. Va trebui sa plecam de la premisa ca indiferent daca a fost vinovat sau nu de molestarea copiilor el a facut mult mai mult bine decat rau. Gramezile de bani donate orfelinatelor din intreaga lume, sau chiar numai Neverland, de care s-au bucurat altii, ar fi de ajuns au adus un zambet in plus copiilor defavorizati. Intr-o lume care mutileaza copiii din frageda pruncie prin educatie pentru a-i pregati pentru a deveni viitori sclavi pe noile plantatii ale corporatiilor este o marsavie fara margini a-i reprosa lui Michael Jackson ca a molestat copii doar pentru ca s-a jucat cu ei. Poate i-a mangaiat sau poate chiar le-a facut propuneri indecente. Nu zic ca ar fi facut bine, daca a facut-o, si personal nu incurajez asta. Un copil poate fi afectat negativ de astfel de comportamente, dar nici pe departe atat de drastic pe cat o face insusi sistemul astazi. Din pacate adevaratii molestatori de copii aflati in varful ierarhiei sociale primesc premii Oscar si Nobel, primesc onoruri si privilegii nenumarate. De ce despre ei nu zice nimeni nimic?
*Complexul Oedip este una dintre cele mai sensibile teme din psihanaliza. In forma sa clasica teoretizata de Freud el se manifesta prin comportamente sexuale extrem de insesizabile ale copiilor fata de parinti care se amesteca cu dragostea tipica a copilului fata de ei. Aceasta tema este extrem de controversata deoarece multi au inteles ca „pulsiunile sexuale” ar insemna doar comportamentul tipic al omului in actul sexual. Evident ca copiii inca nu au dezvoltate aceste cunostinte si experiente in masura in care insasi organele lor sexuale sunt insuficient dezvoltate. Insa libidoul e mult mai complex decat aceasta forma finala a comportamentului sexual si ajunge pana la flirtul simplu care practic e inceputul sexualitatii permitand atractia intre parteneri. Ei bine acest comportament presupune pulsiuni sexuale de asemenea desi probabil ca cei mai multi dintre oamenii care flirteaza nu se gandesc la continuarea imediata a acestui comportament intr-un act sexual propriuzis. Acest tip de comportament se modeleaza dupa regulile permisive ale societatii si este mostenit pur si simplu cultural de copil de la parintii lui.
Acest articol este o parte dintr-un text mai amplu ce se refera la psihicul lui Michael Jackson. Click aici: http://baldovin.blogspot.com/2010/06/michael-jackson-3-date-tehnice.html pentru următorul articol
