Intre cele doua (la fel cum e si intre Putere si Opozitie) e de fapt mai mult colaborare. In momentul cand care un cetatean e concediat de la jobul sau principala sa furie este indreptata spre clasa politica si privilegiatii sociali. Daca va pune agresivitatea asta in practica atunci mai intai fortele de ordine si Ju$titia il pedepsesc iar presa il da un exemplu negativ, eventual il va prezenta ca terorist.
Extrapoland la nivel macrosocial, in situatii de criza profunda cum ar fi proteste masive de strada presa are parsivul rol de a propulsa in fata politicianul de opozitie care sa ia locul celui contestat. In haosul iscat presa ii da iluzia de om cu mana forte care pune lucrurile in ordine iar grosul pune botul. Adica isi reactualizeaza iluziile despre conducatorul maret care duce tara pe pamantul fagaduintei.
Asa s-a intamplat in SUA cand pe firmament a fost aruncat Obama cel revolutionar dupa ce George Bush jr. se prabusise in sondaje iar democratia si institutiile care o fondeaza erau pusa sub semnul intrebarii. Asa s-a intamplat cu Boris Eltan care l-a inlocuit pe depasitul Gorbaciov. Asa s-a intamplat cu Iliescu care i-a luat locul lui Ceausescu.
Pentru acest serviciu pe care il face presa fireste isi ia felia ei de la guvern. Publicitatea pe care guvernul o face pentru anumite masuri prin mass-media este una total artificiala. Un act guvernamental sau o masura oarecare nu are nevoie de publicitate pentru ca cetateanul nu poate alege pentru ea. El nu poate decide daca actiunea in cauza se face sau nu pentru ca guvernul o ia prin insasi forta sa semitotalitarista pe care o are prin insasi statutul sau. Rolul unei astfel de false publicitati este infuzia discreta de capital in corpul presei pentru ca intr-o astfel de situatie ca aceea de mai sus presa sa-si arate recunostinta. Publicitatea artificiala e doar una dintre caile de sustinere a presei. Ele de fapt sunt mai multe si nebanuite. In schimb guvernul isi plaseaza discret in organigrama trusturilor de presa agenti sub acoperire care sa supravegheze discret daca presa isi face cu adevarat treaba si nu ia apararea „teroristilor”. E o afacere foarte prospera care consta in puterea de atine guracascatii atenti la tot felul de baliverne si de a plati pentru ele indirect prin participarea la mascarada asta dizgratioasa supranumita democratie. Pe langa politicieni bogati au aparut si patroni de trusturi de presa superbogati. Fiecare isi are felia sa in aceasta imensa banda rulanta a manipularii care se practica in „democratie”. Simbioza presa-politicieni este o actualizare a vechilor afaceri cu sclavi care se practicau in secolele trecute. Afaceri profitabile, ce sa mai vorbim!
Numai ca criza a micsorat bugetele multora iar lacomia lor nesatisfacuta i-a iritat subit. Presa zilelor noastre a concediat o multime de angajati. Trusturile sunt in concurenta acerba unele cu altele pentru audienta si publicitate si pentru asta ar face orice inclusiv a alimenta lehamitea cetateanului fata de clasa politica. Iar lehamitea asta se pare ca a atins cote cu adevarat periculoase pentru clasa privilegiatilor sociali carora li se mai spune si „popor” sau „siguranta nationala”. Ce sa-i faci, reminiscente de pe timpul vechiului regim! Dupa ce presa a speculat tema reducerii cu 25% a salariilor bugetarilor ca pe o mana cereasca pentru audienta iata ca Puterea raspunde prin tema cu patronul de la OTV legat si retinut pentru santaj si prin acuzatiile lui Basescu despre presa ca pericol pentru siguranta nationala. Dupa cum deja banuiesc ca s-a spus peste tot o astfel de miscare este o strategie de imagine este in masura sa camufleze ideea generala despre clasa politica mizerabila cu ideea de presa mizerabila, santajista si corupta. Intr-adevar intre presa si Putere se duce un razboi de imagine in care cel care reuseste sa diabolizeze mai tare pe celalalt ia un ciolan mai mare. Cum era de asteptat, unii pun botul la prima manipulare, altii la a doua fara sa vada imaginea globala.
Problemele acestor zile ale razboiului autoritatilor cu presa se datoreaza faptului ca cele doua „bande” oficiale se bat pentru dominatie si forta. Mogulii s-au invatat sa ciupeasca mereu din imaginea politicienilor pentru a le forta mana si a le mai inchide gura cu cate o subventie subtila care sa le mai indulceasca amarul. Dar, in aceste vremuri de criza politicienii dimpotriva vor sa mai pastreze din bani si pentru „proiectele lor de dezvoltare” a firmelor rudelor si prietenilor. Asa ca mai nou din cate am putut vedea in treacat (butonand intre campionatul mondial de fotbal si turneul de tenis de la Wimbledon) cele doua bande rivale se duce un razboi de control al teritoriului. Puterea sare deja la gatul presei si a lacomiei mogulilor invocand pericolul atentatului la siguranta nationala pentru date false si denigrarea institutiilor statului. Presa striga sus si tare cuvinte fara nici un fel de sens pentru omul simplu de genul: „aoleu democratia maica, o distruge Basescu cu dictatura lui eliminand garantul ei principal – presa” . Fiecare din aceste teme sunt fantasme. Iluzii. Sunt gogomanii in care cei implicati cred pentru ca prin aceste concepte goale pe care le invoca ei vad banii care si-i trag fiecare spre partea sa. Fara acesti bani obscuri pe care fiecare dintre distinsi nostri vampiri ii subtilizeaza intr-un fel anume realitatea conceptelor pentru care ei se bat e goala goluta. Ca si pentru omul de rand de altfel. Imaginea care imi vine in minte este cea a cimpanzeilor care pleaca la vanatoare de macaci unde macacii sunt, evident, poporul. Democratia romaneasca si de oriunde mi se pare a fi aceasta imagine cu macacii stand zgribuliti de frica in coronamentul padurii cat mai departe de orgia cimpanzeilor ce se ospateaza dintr-unul prins de ei. Din punctul de vedere al cimpanzeilor negocierile, amenintarile si acordul final win-win sunt ingrediente ale unei democratii autentice. Dar ea are valoare doar in centrul lor restrans. Pentru ceilalti „democratia” asta e teroare.
