5. Descrierea psihicului lui Michael Jackson
Acest articol este o parte dintr-un text mai amplu ce se refera la psihicul lui Michael Jackson. Vezi articolul anterior.
Aceste date introductive de pana acum ne pregatesc pentru initierea unei incursiuni analitice in interiorul psihicului lui Michael Jackson. Acest capitol ceva mai lung tine sa puna la punct anumite idei usor nestiintifice, larg raspandite in opinia publica despre originea suferintei lui psihice. Multe dintre aceste ipoteze au fost lansate de el insusi dar am o vaga banuiala ca acest lucru s-a datorat unei insuficiente intelegeri a datelor psihanalizei clasice insasi cu care, dupa cum voi arata mai tarziu în acest text, Michael Jackson e probabil ca a intrat in contact pentru o scurta perioada de timp. Voi arata ca dincolo de realele si frustrantele tratamente din partea tatalui exista si alti factori, unii dintre ei chiar mult mai importanti pentru pentru starea deprimanta a psihicului sau. Nu voi incepe cu copilaria sau varsta intrauterina asa cum face psihanaliza clasica ci voi incepe mult mai devreme, cu ereditatea sa.
5.1. O privire de ansamblu asupra cauzelor tulburarii sale psihice
Psihanaliza clasica sustine ca omul ar trece prin niste faze de evolutie psihosexuala decisive in prima copilarie (pana la 4-5 ani). Atentia fata de aceasta perioada a dezvoltarii psihice este un bun inceput insa nu este totul. Daca ea insa se considera terminata si ramane inchistata in obscura varsta de 0-3 ani, o priveste. Lumea e libera însa sa mearga mai departe. Cazul Michael Jackson arata insa poate cel mai bine in ce mod ea e depasita. Michael Jackson nu are simptome nevrotice tipice si nu face nici acte ratate. Frica sa de caini, ce reiese din relatarile surorii sale La Toya, nu este o fobie nevrotica ci o fobie normala deoarece cainii uneori pot musca si vatama*. Multi artisti nu au dezvoltat astfel de simptome nevrotice pur si simplu pentru ca si le-au canalizat catre arta lor. Cele cateva ticuri pe care Michael Jackson le-a dezvoltat, si despre care vom discuta mai jos, sunt material destul de putin pentru o psihanaliza clasica. Si totusi suferinta psihica exista dincolo de cea nevroticista. De aceea cred ca exista si o alta psihanaliza dincolo de cea freudiana, dincolo de concentrarea tipica a psihanalizei clasice spre libidoul nevroticist.
Nu vreau sa spun ca primii 2-3 ani de viata nu ar fi importanti pentru structurarea psihismului unei persoane. Vreau doar sa spun ca perioada de dinainte de acest interval (cea transgenerationala) si cea postinfantil-timpurie e cel putin la fel de importanta. In cazul lui Michael tocmai aceasta perioada a copilariei sale timpurii este cea normala si linistita in timp ce mostenirea psihica primita de la parinti si experientele de dupa varsta de 6 ani si-au pus decisiv amprenta asupra psihicului sau. De fapt psihicul se dezvolta si se modeleaza in functie de realitatile externe ale mediului. Daca astfel de influente nefaste apar chiar si la varsta inaintata atunci psihicul se modifica si se formeaza incluziv in aceasta perioada.
Mai mult ca in oricare alt caz, teoria stadiilor libidinale infantile propusa de Freud se dovedeste ineficienta in analiza psihicului lui Michael Jackson. Perioada primei lui copilarii, cand inca nu se infiintase Jackson 5, a fost mult mai linistita si mai putin predispusa la influente negative pentru psihicul sau decat mostenirea psihica transgenerationala primita de la parinti, pe de o parte, si perioada agitata de dupa varsta de 7-8 ani.
Problemele psihice ale lui Michal Jackson s-au datorat urmatorilor factori pe care am sa ii enumerez in functie de importanta fiecaruia:
- - Trecutul traumatic al arborelui genealogic
- - Copil nedorit
- - Dragostea sufocanta din partea publicului
- - Presiunile din partea tatalui
- - Restrictiile alimentare
Fiecare dintre copiii familiei Jackson a avut macar 2 din aceste handicapuri. Doar cei nascuti dupa ce Jackson 5 se lansase probabil ca au iesit de sub ultima caracteristica. Familia nu mai trebuia sa isi faca mari probleme, ba chiar noii veniti erau chiar doriti si bineveniti spre a fi aruncati in lupta show-bizului. Din pacate la Michael Jackson s-au intrunit toate acestea. Talentul lui a fost o arma cu doua taisuri care, pe de o parte a carpit golul sau interior, iar pe de alta i-a accentuat al treilea factor de epuizare psihica. In articolele urmatoare voi analiza aceste cauze in detaliu. Nu o voi face dupa gradul de importanta ci dupa gradul de vechime in consolidare. Va fi asadar o analiza retrospectiva.
* Fricile (fobiile) sunt de doua feluri: 1 fobii normale, care se datoreaza unei experiente traumatice cu obiectul fobic; 2. fobii nevrotice unde obiectul fobic nu produce suferinta fizica si totusi nevroticul se teme cu disperare de el. Frica de caini sau de serpi e o fobie normala deoarece aceste animale pot musca si provoca o suferinta fizica. Tratarea lor e pe undeva absurda pentru ca fobia in cauza e utila organismului. Fireste, aici poate interveni si factorul afectiv, prietenia pe care un caine o poate oferi si de care canofobicul se lipseste. Dar asta e o alta problema. Dimpotriva fobiile nevrotice rar vizeaza obiecte potential periculoase sau traumatice pentru organism. De exemplu frica de sugari, de apa sau spatii inguste sunt fobii nevrotice deoarece ele insele nu provoaca vreun traumatism corpului si numai constructele si asociatiile mnezice de tip nevrotic le leaga de o anumita experienta traumatica.
Acest articol este o parte dintr-un text mai amplu ce se refera la psihicul lui Michael Jackson.
Click aici: http://baldovin.blogspot.com/2010/06/michael-jackson-52-trecutul-traumatic.html pentru urmatorul articol
