3. Date tehnice fata de o astfel de incursiune
Acest articol este o parte dintr-un text mai amplu ce se refera la psihicul lui Michael Jackson. Vezi articolul anterior.
Inainte de a trece efectiv la sondarea cauzelor starii sale psihice si la aprehendarea psihanalitica a actelor sale am sa fac cateva precizari privind neajunsurile si solutiile gasite de mine pentru o astfel de incursiune. In mod normal as fi publicat un astfel de text pe blogul concept. Fiind insa un subiect de interes cotidian am decis sa fortez un pic atentia cititorului si sa il fac sa aiba si o intelegere stiintifica aspra unui astfel de subiect. Oricum, o astfel de identitate cu blogul concept exista in mod incipient. Chiar daca evit argumentarea complicata in aceste texte in favoarea expunerii simple si cat mai clare a concluziilor la care am ajuns cu privire la societate, totusi blogul „opinium” este fata de „concept” cam ceea ce este seminarul fata de curs sau practica fata de teorie. Legătura astfel existenta intre cele doua permite o astfel de fortare a limitelor lor.
Apoi, trebuie precizat din start ca o astfel de incursiune e foarte spinoasa deoarece nimeni nu poate stii cu siguranta ce a simtit Michael Jackson dand anumite declaratii sau evocand anumite momente. Nu e suficient sa stim ca a facut un cutare gest sau a exprimat un cutare gand. Multe dintre ele erau scenarii puse la cale de specialisti in PR. Psihicul nu se manifesta natural prin ele. Statutul de vedeta de showbiz i-a permis ascunderea detaliilor de om normal mult mai mult decat o face natural psihicul insusi si abia catre sfarsitul vietii am reusit sa i le vedem intr-o anumita proportie. Din fericire (evident pentru viabilitatea unui astfel de studiu ci nu si pentru Michael Jackson insusi), spre sfarsitul carierei, o buna parte din necomunicarea ascunsa initial a erupt si astfel am putut vedea detalii intime din viata lui cu rezonanta psihica importanta. In ciuda unei asidue cotrobairi din partea paparazzilor, acestia s-au pierdut in detalii nesemnificative si au pierdut esentialul. In interiorul balastului de astfel de informatii nu pot fi gasite elemente interesante pentru o analiza clasica tipica. Dar, in aceeasi masura, nici Michael Jackson insusi nu este un nevrotic, dupa cum voi demonstra mai jos, iar psihanaliza clasica nu se descurca foarte bine in afara spatiului nevrotic. Din fericire un astfel de handicap poate fi transformat in avantaj. Avantajul incursiunii propuse aici este acela ca nu merg pe caile psihanalizei clasice tipice cu analiza de vis sau de act ratat. Despre un astfel de material de studiu nu exista consemnari clare sau relatari cat de cat serioase ci fac o analiza mai profunda fata de acest nivel propus de psihanaliza clasica. Nu inseamna ca nu voi intra in acest gen de detaliu. Doar ca cele mai importante incursiuni ale textului vizeaza mai putin aceste detalii si mai mult imaginea de ansamblu, aflata in profunzimea lor, dincolo de acestea.
In mod normal un astfel de text ar fi trebuit adunat intr-o lucrare si publicat tot odata. Insa din toate textele mele probabil ca asta e cel mai incomplet tocmai pentru ca, in ciuda cantitatii uriase de informatii pe care le avem despre Michael Jackson, totusi datele cu adevarat relevante despre psihicul sau sunt extrem de putine. Din acest motiv probabil ca finalul unei astfel de lucrari s-ar putea sa fie destul de departat in timp fata de acest prim moment al elaborarii sale. Pe de o parte norocul este acela ca tocmai pentru asta e facut un blog. Chiar daca la un moment dat apar date suplimentare care pot schimba perspectiva unei astfel de incursiuni, sistemul de publicare al blogului permite astfel de reveniri. Pe de alta parte insa nu am sa insist prea mult in acest studiu pe analiza datelor de profunzime medie, cele specifice viselor si actelor psihice deviate cu care psihanaliza clasica ne-a obisnuit. Am gasit totusi cateva astfel de date, o amintire relevanta din copilarie si un simptom de conversiune somatica pe fondul unei situatii de stres ceva mai accentuat. Insa ele nu ies din tiparul normalului. E posibil ca astfel de simptome, specifice analizei de profunzime medie, sa fi existat cu adevarat in proportii mai mari iar Michael Jackson sa le fi ascuns ca urmare a sfaturilor venite de la PR. Oricum pana acum nu am putut gasi un vis pentru a merge pe calea lui regala catre o mai buna acoperire a psihicului mediu specific psihanalizei clasice. In schimb am insistat pe datele precedente acestora incercand sa deduc de aici o parte din aceste verigi lipsa si mai departe inclusiv structura generala a libidoului sau.
Psihanaliza clasica considera ca o astfel de incursiune prezentată aici este „psihanaliza salbatica”. O astfel de prejudecata s-ar traduce in acest caz prin faptul ca s-ar diminua adevarul celor afirmate de cel ce analizeaza „la distanta” anumite productii psihice in situatia in care nu face analiza sub acelasi acoperis cu cel ce le creeaza. Sunt constient de faptul ca imi lipsesc foarte multe date si foarte multe date personale intime pentru a avea un astfel de tablou complet asupra psihicului lui Michael Jackson. Si tocmai de aceea nu am nici un fel de pretentie ca aceste date sa fie complete si absolut sigure. Multe din constructele teoretice prezentate aici sunt, asadar, din start recunoscute de mine ca fiind doar probabile si mult mai multe sunt pur si simplu evitate, necomunicate. Insa insasi conceptia clasica despre adevarul universal, absolut sigur, unic, inflexibil, justitiar (care mai supravietuieste si inca sta la baza anumitor institutii) este una rejectata de teoriile moderne despre cunoastere si posibilitatile de cunoastere. Intre „psihanaliza salbatica” si cea „autentica” exista tot diferenta de grad la fel ca si intre tulburare psihica si „normalitate”. Aceeasi este relatia si intre „specialist” si „novice”. Imaginea unui astfel de contrast intre cele doua abordari tine mai curand de prejudecati fata de capacitatea de intelegere a mintii omenesti. Alteori ea tine chiar de atitudini ipocrite atata timp cat insusi Freud s-a lansat – uneori cu rezultate deplorabile – in incursiuni „la distanta” asupra unor productii psihice. Mai mult decat atat, dupa cum se va vedea in articolele urmatoare, am motive sa cred ca Michael Jackson insusi a trecut printr-o cura psihanalitica ce a cam esuat dupa cum s-a putut constatat in ultima parte a carierei sale. Poate ca psihanaliza clasica insasi nu poate face mai mult, poate ca spectaculozitatea ei de acum 1 secol in materie de „vindecari miraculoase” vizeaza doar varful icebergului simptomatologiei nevrotice sub care se ascund de fapt psihopatii diferite ce intra in structura psihopatologica a nevrozei. Cu atat mai ciudata este o astfel de atitudine din partea psihanalizei clasice de servitute fata de mentalitatea institutionalista si de amendare a oricarei incursiuni diferite fata de vechile sale cai de aprehendare cu cat psihanaliza insasi e inca marginalizata si insuficient sustinuta de stat, indiferent de gradul de dezvoltare si protectie sociala a unei tari sau alta in care ea activeaza. Dar asta e capcana ipocritilor in care ei vor cadea ei insisi mai devreme sau mai tarziu…
Stiu ca as putea fi intrebat de ce am mai scris acest text daca stiu de la inceput ca e incomplet si insuficient documentat. Însa orice incursiune psihanalitica ramane incompleta. Incursiunile psihanalizei clasice or parea ele profunde si complete insa raza lor de operare in profunzimea psihicului este totusi mediana. Ea vizeaza vecinatatea imediata a vietii cotidiene, ignorand zonele mult mai obscure ale ereditatii. O fi avut el Freud niste idei narcisice despre zeii care ajung sa stie toate si totul insa misterele si secretele lumii vor ramane inaccesibile in cea mai mare parte atat muritorilor cat si zeilor. Stiinta umana cea mai penetranta si mai eficienta e doar o ecorsare fina a acestor mistere. Faptul ca unora li sa pare ca au golit lumea de secrete si ca au facut un studiu absolut complet despre psihicul cuiva, este cel mult o iluzie, daca nu chiar o ipocrizie birocrateasca in care psihanaliza contemporana oficiala s-a cam plafonat. Asa ca daca, oricum, orice fel de incursiune e incompleta, atunci nu e un prea mare handicap faptul ca eu imi asum lipsa de material pentru o analiza care de la inceput e limitata la o zona inca superficiala a psihicului. Poate ca informatiile pe care Michael Jackson le-a oferit posibilului sau psihanalist vor iesi candva la lumina si astfel voi putea sa le leg de cele ceva mai profunde pe care eu am zabovit in acest studiu. Blogul imi va permite acest lucru. Oricum, curiozitatea mea fata de tehnologia si societatea viitorului dar si refuzul de a trai in conditii de stres ma fac un candidat serios pentru un posesor de viata lunga. Am timp sa revin. S-ar putea sa fie ceva mai tarziu cei cu viziuni mai perimate despre psihanaliza…
* Psihanaliza oficiala numeste „psihanaliza salbatica” orice fel de incursiune de tip psihanalitic a unui terapeut care nu a trecut el insusi printr-o cura psihanalitica numita „cura didactica”. De aceea, pshihanaliza „purpurie” catalogheaza drept psihanaliza neprofesionista acest tip de incursiune facuta fara experienta unei cure didactice preliminare. Evident ca o astfel de „cura didactica” este o experienta din care poti invata la fel cum elevul invata de la profesor. Dar poti sa inveti si ca autodidact la fel cum insusi Freud insusi a facut-o. Eu cred ca o astfel de sintagma de „psihanaliza salbatica” este insustenabila teoretic. Cura didactica a ajuns un fel de scrisoare de recomandare, un fel de brand dupa care valoarea unui psihanalist se ia dupa ce terapeut didactic a avut, iar acest terapeut didactic isi extrage si el valoarea in functie de cat de importanta figura in miscarea psihanalitica a fost propriul sau terapeut didactic. Dupa cum a observat E. Rudinesco, o astfel de practica seamana foarte bine a birocratie, asa ca, la fel ca in orice birocratie, orice practica si afirmatie este relativa si provizorie. Eu am criticat mai in detaliu aceasta prejudecata a curei aici.
Acest articol este o parte dintr-un text mai amplu ce se refera la psihicul lui Michael Jackson.
Click aici: http://baldovin.blogspot.com/2010/06/michael-jackson-4-diagnosticul.html pentru următorul articol
