Michael Jackson. 7.3. Agresivitate si groaza

June 28, 20100 comentarii

Michael Jackson sau atunci cand lumea s-a golit de idealuri
7.3. Agresivitate si groaza

Acest articol este o parte dintr-un text mai amplu ce se refera la psihicul lui Michael Jackson. Vezi articolul anterior


Tema principala a filmelor de groaza specifica secolului al XX-lea este vampirul sau moroiul. Ea insa a inceput sa se afirme incepand cu cateva sute de ani in cultura occidentala, odata cu pierderea increderii omului de rand in religia crestina. Pana atunci groaza era ocupata de diavolul descris de crestinism. In simbolul diavolului sunt amestecate reprezentarile animalelor de care omul secolelor trecute se temea si cu care rivaliza, asa cum este lupul de exemplu, dar si animale ancestrale disparute ce totusi au ramas in constiinta traumatica a omenirii, asa cum au fost dinozaurii. Conform doctrinei creştine, diavolul este pedeapsa pe care necrestinii sau crestinii rai o primesc pentru pacatele lor grave. In majoritatea limbilor care s-au dezvoltat odata cu crestinismul, „du-te la dracul!” este o injuratura menita sa puna in act o pedeapsa.

Groaza moderna e diferita de groaza pedepsei cu diavolul. Vampirul si moroiul sunt niste tipuri diferite de diavolul clasic. Vampirii nu vor sa pedepseasca ci vor fie sa supravietuiasca cu sange, fie sa se razbune. Vampirul este imaginea pe care omul de rand o are fata de senior si chiar a fost extinsa la imaginea exploatatorului social. El suge sangele poporului pentru a putea supravietui. Asemenea aristocratului ce nu poate supravietui fara munca prostimii, la fel nici vampirul nu poate supravietui fara sangele victimelor sale. Si unul si celalalt conduc la o moarte mai mult sau mai putin rapida. Statutul aristocratului este o contradictie in sine pentru morala clasica pe care tot el o afirma cu o nonsalanta incredibila; a-ti restrange libertatea in functie de restrangerea libertatii celuilalt nu numai ca era o regula incalcata dar chiar imposibil de existat in conditiile dualismului clasic. Tematica vampirului nu atesta doar limitarea disproportionata a libertatii defavorizatului social, ci insasi anularea sa totala, de vreme ce victima vampirului isi pierde total viata in urma interactiunii cu el. Iata o tema cu conotatii colective de reflexie profunda.

Dimpotriva, moroiul este o victima, un mort ucis de cineva care a scapat basma curata de judecata colectivitatii. El se intoarce pe pamant intr-o forma semivie pentru a se razbuna. Un astfel de construct cultural, aproape universal in spatiul occidental, este un arhetip (nu in acceptiune jungiana) ce cuprinde persistenta traumelor pe care clasa sclavilor o pastreaza genealogic in stare de latenta pentru a fi folosita la un moment dat ca factor mobilizator in razbunarea pe stapani. Trauma sociala originara, a cuceririi militare si transformarea in sclavi a comunitatilor mai slabe din punct de vedere militar, ramane in sufletul urmasilor ca o chestiune de supravietuire. Eliberarea prin razbunare, revolta, revolutie si orice fel de violenta impotriva autoritatilor este un act pe care natura interna al Complexului Traumatic il manifesta. Aceste tendinte agresive razbunatoare ancestrale sunt refulate genealogic dupa criterii pur sociale, justitiare (care protejeaza statutul stapanilor) sau, pur si simplu, ele sunt anaclizate si combinate structural cu traumele oferite de natura insasi prin intermediul animalelor salbatice periculoase. Rezultatul unei astfel de arhetip genealogic este exact victima care se intoarce si se razbuna pe calaul sau. Acesta este moroiul. Omul de rand contemporan se identifica fantasmatic cu acest construct cultural si, datorita brumei de libertati oferite de societatea tehnologica contemporana, are satisfactia razbunarii pe autoritati prin acest gust pentru genul de groaza, prin simpatia fata de moroi si fata de orice este nonoficial. O astfel de optiune ii putea aduce cuiva sfarsitul pe rug in Evul Mediu sub acuzatia de vrajitorie insa, in secolul al 20-lea, majoritatea acelor "crime" medievale au fost permise.

O intreaga cultura muzicala contemporana a preluat cultura diavolului si atitudinii neangelice in ceea ce se cunoaste sub numele de stiulul „heavy metal” in materie de muzica cu toate genurile si subgenurile sale. Vocea ragusita (ce se afla la popul opus fata de soapta materna), precum si agresivitatea chitarelor si a tobelor, atesta o dispozitie teribila a omului contemporan de razbunare fantasmatica prin identificare sau simpatie fata de valorile negative ale diavolului si prin sadismul si satanismul dezmembrarii fiintelor vii, asa cum se poate vedea in filmele de groaza. Cultura Michael Jackson nu ramane total in zona agresivitatii, asa cum face muzica metal, ci oscileaza, se intoarce catre nevoia de dragoste materna.

Am cunoscut destui oameni care la inceputul adolescentei erau fani ai lui Michael Jackson si care, spre sfarsitul ei, devenisera deja metalisti gasind agresivitatea muzicii metal mai aproape de nevoia crescuta de agresivitate a a psihicului lor aflat in angoasele pubertatii.

Ambele aceste imagini sunt sinteza psihica a sentimentelor pe care omul de rand le are fata de clasele privilegiate in opozitie cu cultura oficiala, dualista ce sustine ordinea sclavagista impusa de legea celui mai puternic in arme. Cultura dezvoltata de Michael Jackson se suprapune peste acest tipar si preia frustrarile transgenerationale ce se manifesta ca razbunare pe diferite lucruri sau ca agresivitate gratuita pentru a le manifesta sublimat in insele productiile sale artistice.

Muzica si dansul lui Michael Jackson au in ele o latura paranoida, agresiva, suspicioasa, razbunatoare si, pana la urma, asta e numitorul comun al starii de spirit a omului de rand contemporan. Celebra miscare subita a capului intr-o parte, care apare de atatea ori in coregrafia sa, este o astfel de reactie paranoida in care pot fi regasite doua stari psihice diferite. Prima este cea defensiva, produsa ca urmare a sperieturii produse de ceva ce produce un zgomot subit, cum ar fi, de exemplu de o pisica, in linistea apasatoare. Scena de mai jos la min. 07.25arata o astfel de situatie:


Cea de-a doua este cea ofensiva, a agresivitatii privirii glaciale si subite ce se poate vedea in coregrafia din „Bad”, „Dangerous” sau, cel mai clar, in „Smooth Criminal” min. 1.47 (si in alte momente din el):



In tematica horror din piesele celebre ale lui Michael Jackson, cum ar fi „Thriller”, „Ghost” si „Smooth Criminal”, se regaseste total si fenomenul dispeneic despre care am spus mai sus. Groaza insasi se caracterizeaza prin acea paralizie respiratorie specifica dispneei. Iata textul primei strofe din „Thriller” :

„E aproape miezul noptii
Si un semn rau se vede in departare
Sub lumina lunii
Ceva-ti opreste inima si tare
Incerci sa tipi
Dar frica te sufoca dintr-o data
Simti cum ingheti
Si-n ochii tai patrunde treptat groaza
Esti paralizat.”

In „Smooth Criminal”, din filmul de mai sus, exista un vers cu conotatii dispneice profunde la min 3:23:

„Gura la gura – Resus Citari
Batai de inima – Intimidari”

Inima ce bate a razbunare in linistea de fatada a acceptarii provizorii a regulilor inumane ale societatii sclavagiste concorda cu resuscitarile menite sa opreasca stopul respirator. Sclavul clasic trebuie sa accepte fara cartire starea sa jalnica de servitor pentru ca, in caz contrar, pedeapsa survine in mod implacabil. Inima singura tine in ea aceasta mutilare pentru a vorbi mai tarziu in persoana nepotilor si stranepotilor despre aceasta nedreptate sociala.

La min. 2 al urmatorului film ce este o parte din „Ghost” (Fantoma) se aud loviturile monstrilor in podea.



Dincolo de sunetele inimii care pastreaza constiinta victimei, aceste lovituri pot fi interpretate ca fiind pasul de defilare al armatelor seducatoare pentru sclavul clasic care se regaseste in genealogia sa. Armatele clasice sunt in acelasi timp portite pentru eliberare si cucerire a increderii si a demnitatii sociale dupa care tanjeste cu frenezie sclavul clasic. Dar, in acelasi timp, ele sunt si armatele care il cauta pe sclavul fugar si il haituiesc cu focuri de arma si tobe.

Este foarte elocvent in acest sens urmatorul vers extras chiar din piesa „Ghost”:

„Mi-ai infipt un cutit in spate,
Ai tras o sageata in mine.
Spune-mi esti cumva fantoma invidiei?”

Agresivitatea si sadismul este mesajul sau genealogic de aparare impotriva dezumanizarii primite de la predecesorii sai. Fie ca ia postura calaului care se razbuna cu o placere sadica pe victima sa, fie ca ia postura victimei care isi traieste agonia, fie ambele combinate deodata, Michael Jackson isi retraieste in secolul 20 angoasele consolidate in secolele trecute de catre predecesorii sai genealogici. Prin vocea strastranepotului Michael Jackson se aud tipetele cosmarurilor stramosilor sai mutilati de civilizatia manierelor elegante. Ele se difuzeaza si se amesteca cu tot ceea ce inseamna Michael Jackson. Aceste voci se regasesc in erotismul sau, in visele sale, in bizareriile sale comportamentale, in vestimentatia sa si, dupa cum se vede deja, in muzica sa. Nu am terminat cu subiectul muzica. Filme ca „Moonwalk”, „Thriller” sau „Ghost” merita chiar studii independente si o analiza mai detaliata. Nu stiu daca o sa ma implic in asa ceva in viitor, insa in urmatoarele articole voi reveni la ele pentru detalii in plus.


Acest articol este o parte dintr-un text mai amplu ce se refera la psihicul lui Michael Jackson. Click aici: http://baldovin.blogspot.com/2010/06/michael-jackson-74-alte-manifestari.html pentru urmatorul articol





Share this article :
 

Copyright © 2014. baldovin opinius - All Rights Reserved