Acest vlog explică pe scurt cum paralizarea sistemului defensiv a dus la numărul uriaş de focuri fratricide în tragedia din 1989. Eliminarea şi interpunerea în faţa ordinelor capilor instituţiilor represive a creat confuzie la nivelul acţiunii concrete, după cum am arătat la nivel mediu de detaliu în documentarul meu „Eroii au murit. 1989. CIA” , şi la nivel înalt de detaliu în cartea mea ”Decembrie 1989 sub lupa psihologiei istoriei” . Ca de obicei, l-am pus pe mai multe platforme, respectiv:
archive.org
rumble
TikTok
@gabriel_baldovin
Youtube
Dacă vă e mai uşor de citit, iată şi varianta text simplu:
„Vă salut! Astăzi vă voi vorbi despre invazie. Există două tipuri de invazie. Una clasică, cu armate şi arme superioare, folosite de obicei de imperii, iar cel invadat nu poate răspunde că, na, n-are cu ce. Sau invazie modernă, ceea ce s-a întâmplat cu noi în 1989,prin paralizarea sistemului defensiv. Originea acestui tip de invazie este în perioada medievală, când armatele cuceritoare, ca să nu mai piardă timp şi bani şi energie, îşi trimiteau iscoadele într-o cetate. De acolo corupeau, racolau nişte trădători, care în toiul nopţii, când nimeni nu se aştepta, se duceau şi deschideau porţile, pe unde intrau armatele invadatoare şi astfel cetatea era pierdută. Ceva de genul ăsta s-a întâmplat şi la noi în decembrie 1989. Mai exact, când persoane din eşalonul 2 de putere din principalele instituţii represive, mă refer aici la Armată, Securitate şi Miliţie, pur şi simplu au blocat răspunsul eficient al acestor 3 instituţii la micul protest, la mica revoltă ce s-a înfiripat întâi în Timişoara, după aia a apărut în Sibiu, în Bucureşti şi alte oraşe. Inclusiv Miliţia, care era cea mai slabă dintre instituţiile represive, avea puterea să oprească această revoltă cu nişte arme mai slabe aşa; pistoalele alea Carpaţi, care duceau până la 500 metri, puteau să omoare undeva până pe la 50-70 metri. După aceea puteau să rănească. Şi puteau să rănească serios. Ei bine, 10 miliţieni din ăştia puşi în puncte strategice, undeva în jurul unui astfel de protest, prin apartamente, puteau speria mulţimea. Şi astfel nu mai aveam noi nicio mascaradă, nicio tragedie, nimic. Ei bine, ca să nu se întâmplă asta, capii Miliţiei au fost scoşi din joc printr-o diversiune grotescă, dar genială, cum s-a întâmplat şi cu celelalte instituţii. Generali Nuţă şi Mihalea, care erau capii, după ministru, după ministrul de interne Postelnicu, practic erau un fel de cap de Stat Major, ca să zic aşa, al Miliţiei. Ei au fost trimişi la Timişoara pe 20 (decembrie), de fapt toţi au fost trimişi pe 20, nu pe 17, aşa cum ne-au minţit în cor o armată de dezinformatori din ‘89 până încoace. Şi, de acolo, s-au întors la Bucureşti pe 23, au plecat pe 22, trebuia să ajungă, mă rog … n-au mai ajuns…, cu trenul. De la Arad au luat trenul. Iar la Deva au fost arestaţi de astfel de oameni racolaţi anterior de serviciile secrete occidentale. Au fost puşi într-un elicopter şi au fost minţiţi probabil ori că îi duc la Bucureşti, ori că îi duc la Sibiu, nu ştiu cum că n-am fost acolo. Dar, aproape de Alba-Iulia au fost doborâţi. Deci erau cei mai importanţi generali din Miliţia Română. Nuţă şi Mihalea. Au fost doborâţi.
Nu există pe nicăieri consemnat într-un jurnal de bord (de luptă) doborârea acestui elicopter în care se aflau cei doi, evident şi echipajul şi mai mulţi, ceea ce denotă că cine a tras în acest elicopter nu a făcut parte din Armata Română. Doar Armata Română avea astfel de arme de forţă antiaeriană. Miliţia şi Securitatea nu aveau. Deci probabil că a fost un avion din ăla invizibil pe radar, sau – eu ştiu? – o dronă care se vede mai greu, şi care a doborât un astfel de elicopter, pentru care, încă o dată spun, nu s-a găsit, nu există un jurnal de bord al Armatei. Deci asta este iarăşi o invazie clasică aici, punctul ăsta de doborâre. Dar, uciderea lor face parte din invazia modernă.
Pe de altă parte, Armata. Cum a fost decapitată? Pe undeva prin 14-15 (decembrie), imediat după ce câţiva enoriaşi s-au strâns în jurul casei pastorului Laszlo Tokes, în zona Banatului Unităţile Militare au fost alertate că armate străine ar fi pătruns pe teritoriul României. Asta s-a chemat alarma „Radu cel Frumos”. Numai acolo în zonă. După aceea, după 22 încolo a apărut şi în alte zone. Dar, undeva în 14-15 alarma respectivă a funcţionat în Banat, în zona Banatului, la Timişoara. Ei bine, asta a avut două efecte. Mai întâi că trupele de Securitate, scutierii, ce e Jandarmeria astăzi, au fost paralizate să nu iasă şi să rezolve foarte uşor, cum am văzut pe 10 august (2018) că se poate rezolva, mai mult sau mai puţin represiv, o adunare care, undeva pe 14-15-16 avea undeva la 200 oameni, majoritatea enoriaşi. Printre ei erau infiltraţi şi nişte securişti din ăştia din eşalonul doi, care aţâţau lucrurile. Deci asta a fost una. Pentru că, dacă armate invadatoare au pătruns pe teritoriul României, nu Jandarmeria, sau cum se numeau atunci scutierii, unităţile de Securitate, trebuiau să se ocupe, ci Armata. Şi Armata chiar asta a făcut. A ieşit pe stradă. Dar asta a fost o acţiune dezinformaţională prin care s-a creat o falsă cauză a unor lunetişti care au împuşcat pe la balcoane sau prin străzi lăturalnice oameni la Timişoara. Nu protestatari. Protestatari au fost foarte puţini ucişi. Foarte foarte puţini. Majoritatea celor ucişi la Timişoara au fost ucişi la balcoane, erau apolitici.
Ei bine, asta s-a întâmplat pe 16 şi 17 decembrie. În discursul televizat de pe 20 decembrie ţinut de Ceauşescu, el nu vorbeşte nimic de invadarea spaţiului românesc de trupe. El vorbeşte doar de Laszlo Tokes şi de huliganii care spărgeau vitrine sau au intrat peste o unitate militară. Asta ce înseamnă? Că nu i s-a spus decât târziu, pe 22 decembrie. Nici la mitingul de pe 21 el n-a vorbit despre intrarea armatelor străine, însă a vorbit la procesul stalinist căruia i-a căzut victimă. Deci abia pe 25. Dar el a aflat pe 22. Şi a crezut – asta a fost slăbiciunea lui – a crezut că această informaţie a fost tăinuită de Milea, de generalul Milea, capul principalei instituţii de apărare a ţării, Armata. Şi a crezut că Milea a trădat. Nici Milea n-a ştiut de aşa ceva. Milea a fost împuşcat de un civil pentru că a tras prost. Nu i-a nimerit inima. I-a nimerit plămânul. I-a provocat o hemoragie din care putea să moară, dar putea să fie salvat dacă nu ar fi fost astfel de agenţi racolaţi inclusiv în sistemul sanitar. Şi nu l-au tratat. Ba dimpotrivă, l-au asfixiat. Există unele teorii care spun că … adică au găsit urme că generalul Milea a murit asfixiat. L-au omorât mai devreme. Ceauşescu a crezut că s-a sinucis. Şi iată cum ai paralizat deodată şi Armata şi Securitatea şi Miliţia!
Cel mai important din toată ecuaţia asta este că Ceauşescu nu a dat ordine să se tragă la Timişoara. El a dat ordin într-adevăr pe 22 ca militarii să apere ţara de invadatori şi să-şi ia muniţie de război pentru invadatori. După care şmecherii care au „umblat la butoane”, în ghilimele, au modificat înregistrările să pară că el a dat ordin să se tragă în demonstranţi. Într-adevăr genială acţiune de manipulare. Dar în felul ăsta iată că întreg sistemul defensiv naţional a fost pur şi simplu pus la pământ. Şi s-a putut în numele şefilor da informaţii false, dezinformări încrucişate, în aşa fel încât instituţiile represive s-au împuşcat între ele. Unităţi ale Armatei s-au împuşcat între ele. Unele între ele au împuşcat şi civili. Şi aşa s-a creat undeva la 750 de morţi în mascarada din ‘89. Şi de atunci noi sîntem într-o invazie continuă. Efectiv populaţia României scade de la an la an până când o să dispărem. Asta este invazia contemporană. Să aveţi o zi bună!”
