Michael Jackson. 6.3. Consumarea idealulului si deceptia abandonului

Michael Jackson sau atunci cand lumea s-a golit de idealuri
6.3. Consumarea idealulului si deceptia abandonului

Acest articol este o parte dintr-un text mai amplu ce se refera la psihicul lui Michael Jackson. Vezi articolul anterior.

Psihanaliza clasica vede abandonul exclusiv relativ la dragostea materna si complexul Oedip in viziune familialista. Nu e neaparat rea o astfel de explicatie insa cred ca se pot aduce anumite detalii si elemente in plus care sa se suprapuna peste aceasta panorama si sa dea o perspectiva mai completa asupra evenimentelor. Cred ca se poate spune mai mult dincolo de bariera clasica pe acest subiect.

Dupa succesele cu casa de productie Motown, Jackson 5 a inceput treptat sa intre in declin. Probabil ca atunci presiunile tatalui au redevenit din nou foarte mari. Copiii, sai in care el investise totul, erau pe punctul de a se rata si astfel de a-i rata lui insusi si chiar intregii familii viitorul. Adolescenta, libidoul confuz si acneea au venit si ele pentru a intregi acest tablou deprimant dupa cum se poate vedea din urmatorul film:



Tensiunile familiale in aceste momente probabil au devenit din nou foarte puternice, amintind momentele teribile de dinainte de lansare in care Joseph ii batea pentru greselile inerente inceputului.

De multe ori Michael Jackson a afirmat ca cel mai mare cosmar, pentru el, ar fi sa cante in fata unei sali goale. Cosmarul acesta l-a urmarit toata viata iar videoclipul la „You are not alone” este un bun exemplu in acest caz. Acest videoclip este menit să ii arate disperarea personala relativ la aceasta tema arzatoare. Refugiul in munca cu interesul de a pastra fanii era si consecinta contracararii unui astfel de cosmar. Din pacate, toata cariera lui muzicala a fost presarata de astfel de abandonuri din partea fanilor si de noi si noi reinventari, de imbunatatiri ale lookului si a soundului din muzica sa. Insa, cu cat se perfectiona in manipularea parghiilor show-biz-ului cu atat Michael Jackson devenea un prizonier in propria imagine. El insusi era constient de asta. Cu cat dragostea venita de la fani era mai mare cu atat sentimentele de abandon deveneau si ele mai pronuntate. Aceasta tema e mult mai complexa si voi reveni ulterior la ea intr-unul din articolele urmatoare. Deocamdata ma multumesc doar sa ii fac o descriere generala.

In urmatorul film se poate vedea foarte clar in ce mod relatia lui Michael Jackson cu fanii isterici se desfasura:



In trecut, regii si personalitatile foarte cunoscute aveau un rol de placebo fata de multimi. Omul simplu credea ca atingerea unui rege ii aduce cu sine vindecarea de o anumita boala. O astfel de autosugestie chiar avea uneori eficienta, dupa cum insusi efectul placebo are. Ramasitele unor astfel de gandiri s-au regasit in buna parte din dragostea imensa primita de la fani si ele au fost speculate si exploatate exploatate nemilos dar eficient de industria show-bizului.

Putem observa evolutia emotiilor la fata care este adusa pentru a-l intalni. La inceput ea se zbate in plansete si dramatizari, apoi se calmeaza pentru ca ulterior in 2 minute sa devina chiar usor surprinsa de banalitatea omului Michael Jackson. Educata in spiritul suprarealitatii, a respingerii banalului, a cautarii divinitatii, ea parca se asteapta ca o minune sa se intample odata ce l-a atins pe Michael si e surprinsa sa observe ca o astfel de intalnire nu are valentele unei intalniri cosmice asa cum probabil ca isi inchipuia in inconstient. Sunt momente de stanjeneala aparte, din care Michael Jackson incearca sa evadeze prin mutarea centrului de interes catre maimuta de dincolo de fereastra. O astfel de jena face parte din realitatea afectiva a sa. Dragostea fanilor ii aducea in acelasi timp, sau imediat dupa consumarea „momentului magic”, si sentimente de jena si de insatisfactie. Aceste scene îl făceau sa se gandeasca mereu la aceste momente de gol de dupa consumarea intalnirii.

O astfel de perspectiva se asociaza cu situatia fanilor falsi. E de presupus ca nu numai fanii autentici ajungeau sa il atinga ci si profitorii care vroiau sa ii vanda palaria sau diferite petice de haine. Acestia se comportau ca escrocii, imitand dragostea si apoi cersindu-i diferite lucruri. Insa el nu putea face si nimeni nu ar putea face in cateva secunde diferenta intre acestia si fanii autentici, dezinteresati, care nu ar fi vandut ceva de la el pentru nimic in lume. Practic si fanii adevarati doreau aceleasi lucruri. Iar aceste momente se asociau invariabil in psihicul sau profund cu traumele copilului nedorit despre care am discutat mai sus. Daca punem la socoteala si amenintarile pe care le primea constant, tipic pentru statutul de supervedeta, atunci, in mod cert, toate aceste sentimente se uneau in sufletul lui in momentul cand cineva il aborda. Avem astfel o descriere a sentimentelor sale fata de fani: ambivalenta. Aceasta il anestezia pur si simplu. Orice urma de minciuna sau falsitate il deprima intr-un mod implacabil. Multe vedete renunta, nu suporta asa ceva. El insa nu mai putea sa faca asta pentru ca nu avea la ce altceva sa se raporteze. Fara asa ceva nu putea trai pentru ca asa s-a modelat din copilarie. Voi reveni in urmatoarele articole la acest subiect si il voi dezvolta.

Acest articol este o parte dintr-un text mai amplu ce se refera la psihicul lui Michael Jackson. Click aici: http://baldovin.blogspot.com/2010/06/michael-jackson-64-diana-ross-o-alta.html pentru urmatorul articol