Michael Jackson. 8. Eterna evadare

Michael Jackson sau atunci cand lumea s-a golit de idealuri
8. Eterna evadare

Acest articol este o parte dintr-un text mai amplu ce se refera la psihicul lui Michael Jackson. Vezi articolul anterior.

Cultura dezvoltata de Michael Jackson este o cultura a evadarii si a castigarii libertatii. Vocile umile ale stramosilor sai de cele mai multe ori il cuprindeau si pe el iesind la iveala prin sfiala sa tipica. Alteori explodau si isi revendicau dreptul la libertate, atat ca libertate politica cat si ca libertate de exprimare a frustrarilor. A fugit mereu si mereu dupa atingerea de noi si noi idealuri. Despre unele deja am amintit in articolele anterioare. Mai departe le voi analiza ceva mai detaliat pe fiecare.


8.1. Absorbtia cathartica prin muzica


Muzica, asemenea oricarei arte, este in fapt un simptom psihic. Si, asemenea oricarui simptom psihic, arta este o incarcatura maxima de sensuri cu vaste ecouri in psihicul profund dar si in cel superior. Intelegerea si descifrarea artei lui Michael Jackson este un demers de continuitate si aprofundare a intelegerii psihicului sau asa ca acest capitol e in masura sa detalieze si sa aduca elemente noi in sprijinul a celor spuse pana acum.

Lipsa de dragoste pe care din cand in cand o simtea de la anturaj ii provoca angoasa sclavului marginalizat. Aceasta trauma era provizoriu uitata doar de tipetele fanilor care ii ofereau dragostea industriala. Este un comportament tipic al istericului sa se perinde cu noile cuceriri pe langa potentiala sa pereche pentru a o trimite astfel la nivel simbolic in coltul de jos al triunghiului oedipian.

Pentru a intelege rolul de absorbant emotional si de factor catharctic pe care muzica l-a avut pentru el, este interesant de analizat o situatie povestita de La Toya in autobiografia sa „Eu si familia Jackson” (ed. „Atlas F and T” pag. 184). La Toya vorbeste despre episodul celebrelor fotografii deocheate pe care ea le-a facut pentru Playboy. Michael a sunat-o dupa aceea si au avut urmatoarea discutie:

„La Toya, trebuie sa imi spui de ce ai facut asta! Cand intram la tine in camera daca erai numai in sutien si chiloti tipai dupa mama si aruncai cu tot felul de lucruri in mine. (…)

Ok, spuse el foarte emotionat si intocmai ca un detectiv care a dezlegat un caz de crima. Primul motiv este pentru ca ai vrut sa i-o platesti lui Joseph, sa-l faci sa inteleaga ca el nu iti poate ordona ce sa faci, sa inteleaga ca acum esti om matur si ca poti sa iei singura hotarari. (…)
Al doilea motiv este ca vrei sa le-o platesti fratilor intru credinta.Si acum cel de-al treilea, nu sunt chiar sigur, este ca ai vrut sa i-o platesti si mamei.”

La Toya i-a rasuns astfel:
„N-am vorbit cu nimeni despre asa ceva Mike. De unde stii tu ce gandesc eu?”

Si raspunsul lui Michael:

„Stiu pentru ca de aia am scris «Bad». Si de aceea am ezitarile mele si ma refugiez in clipul acela si in «The way you make me feel». Ca sa le-o platesc lui Joseph cat si religiei si sa le spun ca pot sa fac ce doresc si ca n-au nici o putere asupra mea (…) La inceput nu ai vrut dar dupa aceea ti-ai dat seama ca trebuie sa faci asta, sa le demonstrezi, sa le spui ca tu esti propriul stapan”.

Michael a dat dovada in acest caz de un talent psihologic destul de profund in autoanaliza pe care si-o face propriei muzici prin evenimentul fotografiilor lui La Toya din Playboy. Fuga de stapan si de supunere este spusa fara echivoc in aceasta discutie telefonica relatata de La Toya. Muzica a fost domeniul in care putea sa isi manifeste si sa isi satisfaca mai multe astfel de pulsiuni dupa cum am aratat deja si dupa cum o sa mai arat si in continuare. Tot atunci voi analiza si alte domenii de evadare si idealuri in umbra carora s-a ascuns.

Acest articol este o parte dintr-un text mai amplu ce se refera la psihicul lui Michael Jackson. Click aici: http://baldovin.blogspot.com/2010/07/michael-jackson-82-evadarea-in-lumi.html pentru urmatorul articol