Michael Jackson. 8.2. Evadarea in lumi ideale si in dragoste ideala

Michael Jackson sau atunci cand lumea s-a golit de idealuri
8.2. Evadarea in lumi ideale si in dragoste ideala

Acest articol este o parte dintr-un text mai amplu ce se refera la psihicul lui Michael Jackson. Vezi articolul anterior.

Povestea vietii lui Michael Jackson este parca un basm. Daca cineva ar fi venit din trecut in zilele noastre ar putea spune ca viata lui este o poveste spusa de fratii Grimm datorita caracterului sau aproape ireal. De fapt basmele insele sunt create astfel, cu imaginatia omului care pune cap la cap intamplari semnificative pe care memoria colectiva le selecteaza si le cizeleaza, devenind astfel constructe culturale traditionale. Intreaga viata a lui Michael Jackson este o aventura continua pentru ca Michael Jackson a fugit toata viata de ceva si s-a schimbat constant. A fuguit de vechea imagine, de vechile haine, de vechile prietenii si colaborari, cuprins de nevoia conservatoare de dragoste si teama de a fi controlat si supravegheat. Asemenea stramosilor sai, el a gasit in evadarea fantasmatica in alte lumi solutia temporara de impacare a acestui conflict. O marturie semnificativa a acestei predispozitii de evadare in alta lume se poate vedea la minutul in acest video (min 3.45): :



Cea mai mare problema a evadarii este aceea ca ea nu poate fi niciodata completa. Traumele trecutului raman sau se tin scai de el in noua lume la fel ca o boala. Fara sa isi dea seama, in fiecare ideal pe care il atingea si in fiecare lume noua pe care o explora, el aducea cu sine si fantomele trecutului de care fugea permanent. Si de aceea insasi nevoia lui Michael Jackson de a evada era atat de pregnanta si atat de frecventa. Dincolo de asta putem lega nevoia sa de metamorfozare in altceva de insasi amintirea timpurie despre care am vorbit mai sus.

Un prim moment de evadare din prezent a fost cautarea eterna a dragostei familiale, intime in afara spatiului familial, intr-o lume ideala si ireala a spectacolului din concerte. Electrizarea dragostei fanilor este de fapt o reeditare a dragostei initiale pierdute a publicului din perioada debutului la Motown, despre care de asemenea am discutat in detaliu mai sus. Dragostea fanilor si succesul au fost cerinte constante care l-au motivat. „Perfectionarea”, despre care el spunea ca o cauta mereu, a fost alimentata de aceasta nevoie crescanda de dragoste. La min. 1.31 a urmatorului film se poate vedea cat de importanta era dragostea venita din partea fanilor prin succesul in muzica.



Evadarea din starea de sclav se putea face cel mai bine prin ridicarea rangului social. Am aratat in detaliu fixarea psihicului sau transgenerational pe diverse mecanisme sociale care permit o astfel de catapultare sociala, intre care si razboiul ce se regaseste in muzica sa. Dupa succesul fenomenal cu albumul „Thriller”, Michael Jackson a cochetat o perioada cu imaginea regelui in care a pozat de mai multe ori, fapt ce i-a si atras ulterior supranumele de „regele popului”.



Evadarea din starea jalnica a sclavului in cea a regelui respectat si venerat l-a sedus permanent, dar a ramas un ideal inca de cautat si de atins. Celebra scena din „Billie Jean”, min. 0.40, in care o simpla moneda aruncata de el unui cersetor il transforma pe acesta intr-un domn respectabil, este foarte sugestiva:



Faptul ca, din culorile inchise care il caracterizau initial, cersetorul devine un domn imbracat in costumul alb, poate fi pus in relatie atat cu transformarea din amintirea timpurie cat si cu nevoia sa de a evada catre lumea albilor. Albirea pielii a fost unul dintre cei mai disperati pasi ai sai de a scapa de povara mutilarii sclavagiste mostenita de la stramosii sai. Michael Jackson si-a dorit sa fie alb pentru ca a vrut sa scape de intunericul rasei sale si a blestemului familiei sale. Michael Jackson a vrut sa devina astfel un gentleman. Daca a avut cu adevarat boala Vitiligo atunci se poate spune, fara riscul de a gresi, ca ea a fost indusa de propria putere de somatizare, la fel cum mentalitatea si constitutia fizica infantila au fost induse anterior.

Odata cu albirea a disparut si interesul pentru tematica horror in muzica sa. Prins in clestii agresivitatii, el s-a retras intr-o lume ideala pe care si-a dorit-o lipsita de ura si de violenta. Agresivitatea sa incipienta din albumul „Bad” a fost inlocuita cu stangacia in exprimare corporala specifica copiilor, asa cum apare in „Childhood”, de exemplu. Chiar daca a reeditat inca odata tematica horror, in „Ghost” (facut in 1996), piesa a fost departe de a avea popularitatea lui „Thriller” pe care a dezvoltat-o la jumatatea anilor 1980. Plus de asta, prin „Ghost” el nu mai simte nevoia de a-si manifesta puterea demonica si a cere respectul comunitatii prin forta si groaza. In momentul construirii „Ghost” el simtea nevoia parca sa isi justifice in mod justitiar agresivitatea si sadismul din perioada anterioara, pentru a pune la punct si parca pentru a contracara o rautate exterioara a cuiva si in nici un caz pentru a porni de la sine o violenta nejustificata, gratuita, specifica vampirului, asa cum se manifestase ea in „Thriller”. Poate doar nevoia sa constanta de succes a fost factorul care l-a facut sa reediteze tema din „Thriller”, care este cel mai mare succes al sau si al istoriei vanzarilor de discuri. Dar totusi se vede ca, in „Ghost”, Michael Jackson joaca mai curand rolul unui magician decat al unui varcolac.

Asta pentru ca la acea data Michael Jackson isi implinise deja statutul social important si atinsese respectul comunitar. Idealul acesta devenise deja banal. Furia din „Thriller” si „Bad” aveau un singur lucru bun pentru el, lucru de care isi aducea aminte cu placere: succesul. Pe de alta parte, amintirea lipsei implinirii de sine specifica acestei perioade, nevoia de altceva, de alt ideal ce trebuie urmat, a facut ca el sa mai evadeze odata intr-o alta lume, in lumea copiilor.

Deja plictisit de statutul de superstar si „rege al popului”, el s-a refugiat treptat intr-un ideal si mai maret, cel al identificarii cu Mesia, cu Dumnezeu, dupa cum voi arata in urmatorul articol. Actele de caritate l-au dus pana la urma in pragul falimentului, desi banii pe care i-a castigat de-a lungul timpului bat orice record pentru un muzician.

Acest articol este o parte dintr-un text mai amplu ce se refera la psihicul lui Michael Jackson. Click aici: http://baldovin.blogspot.com/2010/07/michael-jackson-83-identificarea-cu.html pentru urmatorul articol

Gabriel Baldovin