7.6. Reflexia proiectiilor agresive inapoi catre propria constiinta
Acest articol este o parte dintr-un text mai amplu ce se refera la psihicul lui Michael Jackson. Vezi articolul anterior.
Sclavia nu a disparut total pe nicaieri in statele civilizate, in aceeasi masura in care visul lui Aristotel, ca masinile sa inlocuiasca total munca sclavului, nu s-a implinit. Societatea are in continuare nevoie de sclavi. Sclavia se practica astazi de „statul de drept” mai subtil si mai greu de depistat iar pe baldovin concept lucrez de ceva vreme la o analiza a resorturilor institutionale contemporane de convingere si coercitie mascata si camuflata sub forme angelice bineintentionate pentru ca oamenii liberi sa devina sclavi profitabili. Faptul ca ei sunt necesari si ca nu ne putem lipsi de ei este argumentul societatii sclavagiste clasice in general. Dar asta nu inseamna ca e si moral ca societatea sa ii mutileze astfel si nici pe departe nu inseamna ca in ei nu freamata sentimente de agresivitate si razbunare.
Agresivitatea pe care omul simplu o resimte fata de autoritati, ca urmare a experientelor ereditare, este reprimata la nivel cultural. O intreaga cultura sprijinita activ de autoritati este menita sa le faca acestora imagine de zei, de justitiari perfecti care nu gresesc niciodata. Omul de rand, dimpotriva, este apreciat ca incapabil, plebe, neindemanatic, prostime. Diferenta unei astfel de evaluari fata de vechea apreciere a sclavului clasic, ca rang intermediar intre om si animal, este foarte mica. Pe baza acestei mentalitati, intregul aparat al statului este menit sa protejeze pe privilegiatii social, la fel cum teoria „dreptului divin” era menita sa o faca, cu mai putine resurse (dar mai brutale decat cele de astazi), in societatea clasica. Cultura traditionala reuseste, prin dresajul pe care il face maselor, sa imprime sclavilor vinovăţia pentru „obraznicia” de a-si afirma libertatea si emanciparea in fata stapanilor. In mod natural o astfel de agresivitate ajunge sa fie reprimata, sublimata in tema thrillerului dupa cum am vazut mai sus.
Pe langa cultura clasica dualista pe care statul contemporan „civilizat” o sprijina si o serveste spre educatie noilor generatii de semisclavi, asanumita democratie contemporana ofera si o varianta speciala de contracarare a agresivitatii sociale transgenerationale. Aceasta varianta este insasi cultura consumista a happy end-ingului si a sidcomurilor. Cultura consumista tempereaza fantasmatic aceasta agresivitate si anxietate naturala a sclavului contemporan si o transforma subtil cu ajutorul instrumentelor de manipulare in veselie si bucurie. Ea, de fapt, reia la nivel modern promisiunea raiului pe care crestinismul i-o oferea sclavului antic pentru a-si accepta soarta de „cel ce trebuia sa fie ucis dar din diferite motive a ramas in viata”. O astfel de cultura bombardeaza zi de zi si ora de ora simturile sclavului pentru a-l anestezia psihodinamic si politic si pentru a-l atrage intr-o lume edenica, feerica dar total inexistenta. Cultura consumista este facuta pe banda rulanta de armate de profesionisti subventionati subtil de catre guverne peste tot in lume. Scopul este acela de a camufla si acoperi zonele de luciditate introspectiva pe care omul contemporan le poate avea in aceste momente de liniste.
Promiterea eterna a unui rai ce se dovedeste in fapt a fi unul inexistent, permanenta asteptare a unui ritual de exorcizare pentru trecerea intr-o falsa lume, aflata la antipodul „banalitatii” cotidiene, este dublata de eterna dezamagire a realizarii acestei promisiuni dar si de eterna aducere in prin plan a unei noi si noi promisiuni de acest fel. Prinsa in mrejele acestei uriase masini de dezumanizare, constiinta umana poate ceda pur si simplu si asa s-a intamplat cu insusi Michael Jackson.
Pe langa anxietatea genealogica, venita de la stramosii sai sclavi, mutilati de civilizatia clasica, s-au adaugat si acest gen de elemente ontogenetice ale temerilor sale experimentate de el direct. Agresivitatea originara transgenerationala, pe care el a proiectat-o in figuri ca Diana sau tatal sau Joseph, s-a reflectat inapoi, dinspre obiectele exterioare catre propria constiinta, ca agresivitate intoarsa tocmai datorita acestui baraj cultural de care mesajul sau s-a lovit in mod constant. Spargerea structurii oedipiene, atat de dorita de constiinta profunda a psihicului transgenerational, insa atrage dupa sine si iminenta pedepsei atat la nivel microsocial, familial prin pedeapsa savarsirii incestului, cat si la nivel macrosocial prin participarea si initierea revoltei sociale. Aceasta a ramas in constiinta sclavului ca un fel de sinucidere, deoarece stapanii au lasat semn in constiinta sa faptul ca poseda arme mai performante pentru a se apara de o posibila revolta. Daca la aceasta anxietate adaugam si amenintarile constante cu moartea, pe care le primea inaintea concertelor, atunci avem ingredientele unui suflet extrem de ravasit. Mai mult chiar, aici s-au cuibarit si mai vechile probleme ale erotismului sufocant al publicului, ce se poate lega de erotismul alambicat al sau fata de sexul opus. Din aceasta cauza amestecul erotismului cu predispozitiile razboinice atinge la Michael Jackson cote paroxistice iar forma razboinica a piesei „Dirty Diana” poate fi astfel inteleasa in aceasta lumina. Fortele care au conlucrat la respingerile si atractiile cu ceilalti, proiectiile atator sentimente ostile, razbunatoare, de distrugere si ciopartire au facut ca Michael Jackson sa devina anxios. Mai mult decat atat in filmul de mai jos la min. 2 35 se poate vedea obsesia sa de moarte:
Anxietatea permanenta a condus, pe langa alte elemente, la epuizarea interioara a psihicului sau. Sunt remarcabile urmatoarele versuri din „Earth song”:
„Obisnuiam sa visez
Obisnuiam sa privesc spre cer
Acum nu mai stiu unde am ajuns
Dar stiu ca ne-am ratacit ireparabil”
Simptomul dispneic, despre care am vorbit intr-unul dintre articolele anterioare si la care m-am tot referit pe parcursul acestui text, nu poate fi inteles in totalitatea sa fara aceste date descrise aici. El are legatura cu sufocarea prin spanzurare, sugrumare, gazare, impuscare sau alte pedepse ramase in constiinta sa transgenerationala ca ca potentiala consecinta a savarsirii unei crime, la care se adauga si elemente libidinale auxiliare despre care voi vorbi intr-unul dintre articolele urmatoare.
Acest articol este o parte dintr-un text mai amplu ce se refera la psihicul lui Michael Jackson.
Click aici: http://baldovin.blogspot.com/2010/07/michael-jackson-8-eterna-evadare.html pentru urmatorul articol
