8.8. Copilaria – ultimul ideal, ultimul refugiu
Acest articol este o parte dintr-un text mai amplu ce se refera la psihicul lui Michael Jackson. Vezi articolul anterior.
Orice isteric isi asociaza imaginea cu doua lucruri oarecum diferite. Pe de o parte cu sublimul, infinitul divinitatii sau cu puterea si respectul social iar, pe de alta parte, cu copiii, cu fragilitatea, cu inocenta. Oscilarea intre dragalasenia, inocenta, stangaciile copiilor si comportamentul maret, autoritar, puternic al geniului sau al conducatorului este specific pentru constitutia psihica isterica. Din aceasta cauza, istericii devin oarecum nesuferiti anturajului pentru nestatornicia lor comportamentala prin care trec de la comportament inocent si iresponsabil la comportament autoritar.
Dar, dincolo de asta, orice om isi doreste cu ardoare reintoarcerea la copilarie si reluarea vietii. Unii ajung la concluzii emancipate despre viata abia la sfarsitul ei si regreta faptul ca au trait in prejudecata. Altii regreta anumite alegeri facute. Altora viata li s-a parut frumoasa si vor pur si simplu sa o retraiasca. Michael Jackson a avut destule resurse pentru a pune in practica o astfel de dorinta. Orice om ar face-o daca ar fi in locul lui. Cei care nu se mai gandesc la un astfel de ideal sunt umilitii civilizatiei, pentru care viata li se pare un cosmar iar iesirea cat mai repede din ea – un ideal.
Desi unora viata li se pare linistita si calma iar societatea le este una pasnica si binevoitoare, totusi la nivelul gandurilor, emotiilor si gesturilor simple, intre membrii societatii se duce un razboi psihologic extrem de dur. Omul simplu nu il recunoaste tocmai pentru ca nu are termen de comparatie cu o viata mai buna iar sistemul inca implementeaza ipocrizia fetelor zambitoare si binevoitoare. Insa depresia mai mare sau mai mica ce cuprinde peste 80% din lumea civilizata atesta starea mizerabila in care se afla omul simplu prins in mrejele ipocriziei, minciunii si escrocheriilor metasociale. Societatea actuala nu s-a desprins total de comportamentul salbatic si de apucaturile dezumanizante ale tiraniilor si dictaturilor. Reintoarcerea la copilarie si nostalgia fata de acest subiect este un mod de a evada din acest razboi dus in lumea adultilor. In urmatorul film min. 3. 12 putem vedea cateva marturii ale lui Michael Jackson despre realitatea dura si trisoare din showbiz:
Orice semn de ipocrizie din partea apropiatilor ii produceau invariabil rau si asta implica in special proiectii ale propriilor ambivalente in exterior, urmate de regrete ulterioare, dupa cum am aratat anterior. Despre nevoia de a se juca, despre cresterea cu adulti si dorinta de refugiu in copilarie putem vedea o marturie de-a sa in urmatorul film la min. 7. 50 si mai departe:
In urmatorul film vedem in sanul familiei Jackson o atmosfera oarecum uşoara, o atmosfera normala de oameni simpli si nu una aristocratoida sau sfanta, asa cum era imaginea lui de superstar.
Neverland a fost raspunsul sau la realitatea showbiz-ului si la realitatea spiritului oarecum frivol dar si paradoxal autoritar si conservator al familiei sale in care el crescuse. Viata de acolo a fost intr-adevar viata pe care el insusi si-a dorit-o.
Apoi, narcisismul lui Michael Jackson nu-i permitea deschiderea si competitia cu adultii. Statura lui fragila il facea inevitabil ultimul in orice joc cu adultii, ceea ce parea extrem de ciudat tinand cont de explozia sa de pe scena. Ultraspecializarea in muzica, dans si showbiz, in general, l-a dus in situatia de a nu avea experienta in foarte multe domenii de interes al adultilor si din acest motiv refugiul in lumea copiilor ii putea mentine ridicata stima de sine intr-o astfel de competitie cu anturajul. Desi ii placea sa se joace, lui ii placea in acelasi timp si sa castige iar competitia cu parteneri inferiori, cum sunt copiii, ii putea aduce aceasta satisfactie dupa cum se poate vedea in acest film la min. 1.35:
La pag 33. din autobiografia sa "Moonwalk", Michael Jackson scrie fara echivoc despre faptul ca nu consuma droguri: „Cu certitudine nu sunt un inger si poate ca am si eu anumite apucaturi proaste insa drogurile nu sunt printre ele”. Nu tema drogului e relevanta in acest context ci sentimentul de imperfectiune care trebuie sa il fi suparat in mod constant. Pentru muzica si imaginea de superstar el si-a sacrificat insasi viata sa, insasi normalitatea sa pe care nu a mai putut-o imparti cu nimeni. A simtit ca ceva nu este in ordine cu acest tip de comportament iar refugiul in copilarie, in „imaturitatea” copiilor a devenit un mod de a evada din el insusi. Refugiul in copilarie este un refugiu in aceasta puritate si perfectiune. Copilul este iresponsabil si nu trebuie sa se teama ca nu ar fi iubit. Iubirea vine de la sine la fel ca si toate celelalte. Angoasele lui Michael Jackson s-ar fi rezolvat instantaneu daca s-ar fi intors la copilarie, la fel ca si cu personajul de basm Peter Pan, dupa cum el insusi de multe ori a afirmat.
Mi se par foarte sugestive versurile piesei „You are my life” de pe albumul „Invincible”:
„Eram pierdut intr-o lume de straini
In care nu se putea avea incredere
Eram singur si nefericit
Pana cand tu ai aparut”
Iar mai jos, in textul piesei, se pot citi urmatoarele versuri:
„Ma ajuti sa inteleg
Ca dragostea-i raspunsul
La tot ceea ce sunt
Si ca-s un om mai bun
De cand m-ai invatat prin dragostea pe care mi-o dai”
Desi ar putea fi interpretat si ca un cantec de dragoste, totusi, in momentul scrierii acestui cantec copiii erau centrul atentiei sale. „You are my life” este mai mult o piesa de leagan decat o balada ce se canta iubitei. Asemenea oricarei gandiri magiciste pe care am vazut in articolele anterioare ca o avea, refugiul in lumea copilariei ii crea certitudinea ca preia ceva din vraja lor miraculoasa a inocentei. Dorinta schimbarii acestor „apucaturi proaste” ale vietii de adult, cu rautatile simple ale copiilor, s-a realizat dupa principiile epidemiologiciste ale gandirii primitive. Acest model de gandire presupune forta teribila a obiectelor tabu se transfera catre realitatea proxima. De exemplu, daca un preot sufla in focul ce fierbe un anume continut, atunci primitivul va crede ca puterea acestuia s-a transmis mai intai catre foc si apoi catre continutul fierturii asemenea unei boli care se ia de la o persoana la alta. Refugiul in lumea incomplet dezvoltata si sincera a copiilor s-a facut asadar in principal pe criteriile gandirii magiciste regasite in structura mentalitatii sale. Credea ca, imprumutand chimismul lor, va putea recapata tineretea lor si va putea scapa astfel de batranetea catre care a spus ca nu vrea sa se indrepte. Stia ca e un mincinos si un ambivalent si spera sa se "vindece" cu inocenta iresponsabila a copilariei. Superstitiile (de genul distrugerii camasilor purtate in momentul in care afla o veste proasta) si alte astfel de repere ale judecatii primitive au fost parte din gandirea sa. Indiferent de cat de mult sau putin a fost implicat factorul libidinal in dragostea lui pentru copii (despre care voi discuta in urmatorul capitol), trebuie inteles faptul ca dragostea lui fata de copii a fost amplificata si de modul sau de a gandi si a trai.
Stilul Michael Jackson a fost in prim-plan pana in anii 1990. Dupa aceea sound-ul electronic si hip-hopul au venit in fata, ajungand în prim-planul show-business-ului. Vechii fani au urmat directiile noi din muzica electronica sau au ramas la hiturile de dinainte de „Dangerous”. In locul fortei hiturilor anterioare la Michael Jackson a inceput sa isi faca aparitia teme depresive sau maternale, de leagan. Din pacate, pe măsura ce temele maternale din muzica sa deveneau din ce in ce mai clare cariera sa a inceput sa coboare direct proportional. In filmul de mai jos vedem explicatia sa pentru cotitura din muzica sa. La min. 5-6 se vorbeste despre refuzul subiectelor horror pe motiv ca nu vrea sa sperie copiii:
Asemenea succesului, respectului social, dragostei fanilor si evadarea in lumea albilor, lumea copiilor isi va arata si ea limitele. In "Living with MJ" pare un tata usor absent, concentrat mai mult la prezenta intervievatorului decat la proprii copii. La min. 4.17 si mai departe din urmatorul film se poate vedea o astfel de usoara indiferenta fata de prezenta copiilor sai in jurul sau, chiar daca zambetul ii mai aparea din cand in cand atunci cand vorbea cu ei:
Nu trebuie inteles ca nu si-ar fi iubit copiii, insa, daca ne uitam la urmatorul film atunci ne dam seama ca nu mai era atat de entuziasmat de prezenta copiilor asa cum era in urma cu 10 ani fata de acel moment:
Odată cu marele scandal declanşat de documentarul lui Bashir "Living with Michael Jackson", el a ezitat să mai treacă pe la „Neverland”, arătând dorinţa de a o vinde. Neverland devenea ceea ce au fost în trecut Diana, cariera, celebritatea. Nivelul de încredere în copiii şi în viaţa de la Neverland va scădea odată cu cel de-al doilea val de acuzaţii de pedofilie din 2003 şi cu procesul ce a urmat, după cum se poate vedea în următorul film la min. 3. 17:
Lumea nu a mai avut idealuri pentru Michael Jackson după această întâmplare. Muzica nu a mai avut nici un sens. „Dacă copiii ar dispărea din lume atunci aş sări de la balcon. Aş termina-o cu viaţa!” spune la min. 6.24:
Cam asta s-a intamplat atunci cand copiii au disparut din viata lui. Consumul de alcool, medicamente, calmante si poate chiar droguri (desi calmantele sunt niste droguri ceva mai diluate), l-au dus intr-o situatie de neimaginat in trecut. Vorbirea rara si adormita sau prezenta din ce in ce mai deasa in scaunul cu rotile arata un om epuizat, un om din care industria imaginii a extras si ultima picatura de vitalitate, un om care nu mai avea ce sa spere pentru ca nu mai avea idealuri in care sa spere.
Pe langa o astfel de predispozitie naturala a vietii normale si traite sanatos de intoarcere la copilarie, si pe langa ideile sale magiciste de imprumut a puritatii si tineretii copiilor, odata cu prezenta in preajma lor, la Michael Jackson s-a adaugat experienta dragostei sufocante timpurii despre care am analizat anterior. Din acest motiv, ca adult, el a iubit copiii mult mai mult decat a iubit vreodata pe adulti. Orice supradimensionare a dragostei materne atrage cu sine si dragostea sexuala datorita factorului biologic care leaga cele doua instincte. Eternele „caderi in pacat” ale mentalitatii clasice si eternele ritualuri de purificare, specifice religiilor clasice, par a fi un cerc vicios al moralitatii. In urmatorul capitol voi analiza cateva aspecte ale comportamentului sexual al lui Michael Jackson.
Acest articol este o parte dintr-un text mai amplu ce se refera la psihicul lui Michael Jackson.
Click aici: http://baldovin.blogspot.com/2010/07/michael-jackson-9-cateva-date-despre.html pentru urmatorul articol
