Cine sunt nevroticii?

Ceausescu ii numea pe revolutionarii din 1989 de la Timisoara huligani. Iliescu ii numea pe protestatarii din prima Pata Universitatii golani. Mai nou, marii tismaneni anticomunisti au gasit un nou termen: „nevrotici”. Ma rog, au mai fost si alti termeni, cum ar fi „viermi”, „ciumpalaci” si altii. Iata ca similaritatile intre cele trei fenomene sunt cam izbitoare. Cel de „viermi” in special ma trimite cu gandul la Elena…

Dupa cum sistemul politienesc s-a camuflat ceva mai eficient in spatele aparentelor democratice la fel s-a intamplat si cu acest nou simbol: „nevroticii”. As vrea sa analizez un pic termenul tinand cont si de antepenultimul articol publicat aici. Cand a fost lansat termenul, nevroza se referea in special la anumite boli pe care unii pacienti, in special paciente, le imitau undeva la nivel inconstient. Ei nu erau propriuzis bolnavi de acele boli pe care le simulau insa imitatia era destul de reusita si, paradoxal, nevroticul insusi nu-si putea da seama de acest lucru. Mai tarziu aceasta tulburare psihica s-a numit „nevroza isterica”. Cele mai frecvente astfel de boli imitate erau „epilepsia” – imitata prin „marea criza isterica”, lesinurile controlate, paraliziile si diferite boli neurologice care erau imitate prin „catalepsiile isterice”. Ulterior a iesit la iveala o alta tulburare psihica foarte asemanatoare cu prima, respectiv ceea ce s-a numit „nevroza obsesionala” care se manifesta in principal fie prin ritualuri prelungite de verificare, fie prin idei recurente compulsive pe care subiectul de fapt nu le accepta moral dar care ii vin puternic si involuntar in minte sau prin ipocondrie maxima. In sfarsit o a treia forma de nevroza a fost cea fobica numita si anxioasa. Ea se manifesta prin frici teribile fata de obiecte, situatii sau evenimente total sau aproape total inofensive (spre deosebire de fricile fata de elemente periculoase care intra in alta categorie). Cam pe aici se situeaza, in mare nevroza.

Din pacate termenul a fost corupt atat in Occident cat si, mai ales, in tarile fostului bloc comunist de catre limbajul comun. In blocul comunist s-au adaugat forme noi dar diferite ca exprimare simptomatologica cum ar fi, de exemplu, asanumita „nevroza astenica” ce este de fapt stresul (re)inhibat specific relatiilor interumane din spatiul totalitarist comunist. Fie din imposibilitatea de clasificare, fie din necunoasterea diversitatii fenomenului psihopatologic, termenul nevroza s-a extins in mod ciudat in limbajul comun catre intregul spectru de tulburari psihice fara deliruri si halucinatii (care sunt psihoze). Asta s-a intamplat si in Occident si in blocul comunist. De exemplu el s-a extins catre comportamentele agresive, antisociale, sau rapid oscilante intre tristete si veselie. Exista lucruri comune intre ele intr-adevar insa deosebirile sunt si mai mari ceea ce a implicat clasificarile lor in clase diferite.

In wikipedia (romania) se spune : "Nevroza, potrivit conceptiilor contemporane, se determina ca o boala, conditionata de situatia conflictuala… (continuarea aici ) . Dar la descrierea tulburarii vedem o multime de referiri la Pavlov ceea ce ne cam spune despre autorii articolului si despre "contemporaneitatea" acestor conceptii. Daca nevroza isterica este descrisa cat de cat, observam ca cea anxioasa (sau fobica) este amestecata cu cea obsesionala numita aici impropriu pentru insasi limba romana "nevroza obsesiva”. Apoi, folosirea termenului „boala” pentru tulburarile psihice este specific psihiatriei totalitariste, psihiatria occidentala renuntand la acest termen in favoarea celui mai uman, firesc si normal „tulburare psihica”. Poate parea putin insa acest termen nu are alura spitaliceasca. Dupa evenimentele antipishiatrice din anii 1960 Occidentul a inteles ca „tulburarea psihica” este o stare normala si nu o boala. Psihicul este facut pentru a fi tulburat pana la un anumit nivel. Nu poti spitaliza un om normal. Reflexele institutional psihiatrice ale ramasitelor totalitariste din democratia occidentala de dinainte de 1960 au fost potolite de aceasta schimbare terminologica ce in fapt reflecta o anumita emancipare politica a spiritului occidental. Practic termenul „tulburare psihica” s-a intalnit cu ceea ce grecii numeau in antichitate temperament cu cele ale sale 4 forme generale: coleric, sangvinic, flegmatic si melancolic. Aceste forme rudimentare de psihopatologie practic se regasesc in ceea ce se cheama „Tulburari de personalitate”. Nu vreau sa intru in detalii prea lungi (am scris mai detaliat despre subiect in lucrarea mea „Dinamica psihologiei abisale” ). Vreau doar sa subliniez ca ne putem da seama ca „specialistii” consultati de wikipedia Romania pentru un astfel de articol sunt niste psihiatrii scoliti mai putin prin Occident…

Din aceasta cauza cea mai competenta clasificare a tulburarilor psihice DSM (Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders) in ultima editie (a IV-a) a scos practic din paginile sale termenul „nevroza”. El poate fi deja considerat o ruina desi in jargonul neoficial al psihiatrilor inca se foloseste si se va mai folosi. Principalul motiv este coruperea lui in special de limbajul comun prin regretabila lipsa de apetenta a omului simplu pentru cunoasterea diversitatii comportamentelor psihopatologice. Celalalt motiv este fonetica sa ce trimite la fiziologic. Psihanaliza a aratat inca de la inceputurile sale ca acesti isterici, obsesionali si fobici nu au probleme neurofiziologice in simptomele sale ci unele pur psihice. Adica ele nu tin de hardul ci de softul mintii. Desi in editia a III-a din DSM termenul “nevroza” inca exista, totusi intre timp APA (American Psychiatric Association) s-a convins ca in loc sa se ocupe cu dezbateri relativ la generalizari de simptome mai bine le clasifica dupa manifestarile exterioare ca „dispozitie”, „agresivitate”, „somatoforme” etc.

Nu vreau sa insist mai mult pe subiect, vreau doar sa arat si sa dezavuez mania amatorist psihiatrica a politicienilor, ziaristilor si a multor (poate mult prea multor) oameni simpli. Desi s-a abandonat intre timp, dupa cum se vede, totusi in psihopatologia profesionista de pana la DSM IV occidentala termenul „nevroza” a ramas cu sensul lui originar, respectiv obsesionalitate, fobie/anxietate si isterie. De aceea atunci cand il folosesc, acesti paraziti social ar trebui sa aiba decenta de a-l folosi corect. Toate aceste manifestari au in ele ceva introspectiv. Toate nevrozele sunt introversibile. Protestatarii pentru libertate si demnitate sociala din zilele astea nu sunt niste introvertiti, se vede bine. Au tulburarile lor psihice asa cum toata lumea le are cu exceptia minoritatilor lacome care conduc societatea astazi din umbra si care ii imbolnavesc pe ceilalti. Dar acesti oameni insetati de libertate si demnitate nu sunt nevrotici. Ei nu sunt introvertiti, slava domnului si exprimarea prin protest e sansa lor de a-si mentine mintea limpede. Exprimarea prin protest este un exercitiu catarctic. Introvertitii sunt de fapt cei ce inghit in sec si le zambesc fals aprobator amenintati din umbra de scutierii lor. Introvertitii sunt cei ce se tem sa iasa in strada si sa isi arate dezgustul fata de calaii lor pe termen lung.

Ţin insa sa remarc predispozitia feudala a celor care folosesc cu nesabuinta si neprofesionalism termenii psihopatologiei. Eu unul nu folosesc termeni psihiatrici cand ma supar pe cineva sau cand caracterizez politicieni desi stiu destula psihopatologie. Nici psihiatrii nu se apuca sa faca diagnostice atunci cand intra in conflict cu cineva. Asa ca taceti odata din gura voi adunatura asta de paraziti neosclavagisti care folositi eronat termenii psihopatologiei! Nu stiti ce e aia nevroza. Nu stiti ce e aia „Tulburare psihica” pentru ca de fapt nu vreti sa stiti ca voi ii sunteti cauza. Dar stiu de ce va complaceti in ignoranta in acest domeniu. Pentru ca va convine o viziune medievala despre psihopatologie. Am scris mai multe despre asta aici:

Cu adevarat uimitoare insa este atitudinea medievala fata de omul cu tulburari psihice ceva mai serioase asa cum este nevroticul. Cand un astfel de politician da verdictul de nevrotic are in vedere fie un medic psihiatru care sa vina si sa-i faca o injectie rapid respectivului in maniera Putin, fie chiar pregatirea Corabiei Nebunilor asa cum se facea in Occident pana acum cateva secole. Falsa delimitare pe care un astfel de parsiv social o are fata de omul cu tulburari psihice vizeaza acea conceptie patriarhala dupa care prin intermediul suferintei sale s-ar manifesta cumva diavolul. Asta sa le-o spuna lui mutu! Știu foarte bine ca omul cu tulburari psihice este de fapt victima sistemului si lumea incepe sa inteleaga. Folosirea unor astfel de termeni poate produce o oarecare impresie celui care crede in diavoli. Evident ca pentru ei, acolo unde exista psihopatologie trebuie sa existe si organe de ordine care s-o “vindece” prin bastoane. Halal societate deschisa! Halal egalitate de sanse!

Pentru mine insa invectivul “nevroticule!” inseamna cumva o dare de gol. In loc sa te gandesti ca sistemul pe care il guvernezi e cel ce produce astfel de victime si macar sa ti ascuns lucrul acesta tu de fapt il arati cu ostentatie. Nu e anacronic!? Insa pentru ei nu e. Lor li se para normal ca omul simplu sa isi distruga sanatatea fizica si mentala pentru hoiturile lor. Capitalismului i se pare normal sa preia oameni entuziasti si cu pofta de viata de pe bancile scolilor si sa ii transforme in niste acrtituri si niste dezolati. Sistemul are ateliere pentru reparatii umane. Se numesc spitale. Daca ar putea, acesti neosclavagisti ar umple spitalele psihiatrice cu noi. Din fericire chiar si aceasta bruma periodica de democratie are partile ei bune. Sunt insa destui care cred in ea si in minciunile constitutiei si din cauza lor acesti parsivi nu ii pun la pamant pe protestatari asa cum au facut ceilalti cu „huliganii” si cu „golanii”.

Gabriel Baldovin