Faptul ca Constitutia este un fel de (falsa) reclama pentru o (falsa) societate echitabila, am mai spus-o. Vointa politica a cetateanului este suprimata sau deturnata in sensul profitului cat mai mare pe care il obtin corporatiile. Ele apoi intorc o parte din acest profit catre politicieni. Salariile lor grase este plata pentru crearea unui mediu social si politic defavorabil pentru cetatean, dar foarte profitabil pentru corporatii. Distrugerea mediului si anularea unui plan B, de refugiere intr-un stil de viata traditional pentru cetatean, este o strategie de indobitocire, de inchisoare economica in care cetateanul se doreste a fi inchis. Un mediu natural alterat va face ca un stil de viata traditional, independent de corporatii si politicieni (escroci) sa fie mai greu acceptat. Un astfel de cetatean care nu are optiunea acestui plan B va accepta conditiile unui mediu de lucru nefavorabil, profitabil pentru corporatii si politicieni. Restrictionarea puterii politice a cetateanului prin intermediul fortelor de opresiune si ademenirea unor naivi cu minciuni subliminale in sistemul de productie este profilul noului sclavagism, un sclavagism al iluziilor si marilor inselatorii sociale, spre deosebire de sclavagismul clasic, al amenintarii cu armele.
Desi se spune in Constitutie ca dreptul la libera exprimare, la asociere, la intrunire publica este garantat, observam cum, de la inceputul protestelor impotriva otravirii mediului, autoritatile fac tot ce le este in putere pentru suprimarea acestor proteste. In iarna lui 2012, ele au introdus agenti diversionisti violenti intre manifestanti (http://baldovin.blogspot.ro/2012/01/romanii-nu-sunt-prosti.html ), justificand astfel interventia in forta asupra protestatarilor pasnici si astfel sufocand treptat revolta de atunci. Dupa ce diversiunea cainilor maidanezi nu a reusit, aducand practic mai multi protestatari in strada, iata ca de la o vreme incoace se revine la vechea stratagema a provocarilor si crearii de haos.
O prima astfel de diversiune clasica a fost cazul Barbu, scos „la produs” scandal chiar in spatiul de petrecere a timpului liber al protestatarilor, respectiv centrul vechi. In prealabil, soferul masinii sale a facut niste tumbe printre manifestanti, incercand sa agite spiritele. Apoi a pornit cu spatele, incercand sa prinda manifestantii intre masina pe care conducea si cea a bodigarzilor care se refugiasera, dintr-o data, inactivi. Alexandru Alexe a spus ca a trebuit sa se urce cu genunchii pe portbagajul masinii lui Barbu pentru a evita sa fie strivit, dupa ce a fost prins intre aceste doua masini. Manifestantii, chiar daca au fost prinsi intr-o capcana de decredibilizare in ochii opiniei publice (http://baldovin.blogspot.ro/2013/10/atentie-la-diversiuni.html ), totusi nu au raspuns acestei diversiuni, singura dauna fiind geamul din spate. Pentru un escroc (ca membru in escrocheria generala numita democratie reprezentativa), eu zic ca aceste daune sunt chiar mici pe langa cele care ar fi indreptatite. Cu toate astea, chiar si in urma acestei usoare avarieri a masinii, presa aservita RMGC a ajuns sa strige la unison: vandalizare. Ministrul Barbu a declarat ulterior ca „autorul moral” al acestei tragedii (sic!) ar fi Claudiu Craciun. Preluand o comanda politica asemanatoare cu cele de pe timpul dictaturii, politia a si inceput cercetarile pentru intocmirea unui dosar penal lui Craciun in calitate de „faptuitor”. Pe langa el, alti manifestanti s-au trezit citati in calitate de martori. Desigur, nu Claudiu Craciun a spart acel geam; din film se vede ca nimeni nu a observat vreo violenta asupra acelui geam care a picat secerat cam ca clairea 7 din WTC. Rolul unei astfel de manevre este de intimidare a nedecisilor sau slabdecisilor de a iesi in strada in continuare pentru proteste, sub amenintarea represaliilor.
O alta diversiune este un incident izolat, existent intre doua grupulete nesemnificative pentru spiritul miscarii, petrecut duminica trecuta. Un ultranationalist l-a lovit pe un anticapitalist. In urma acestui incident, cele doua grupulete din jurul celor doi au incercat sa initieze un scandal care insa a fost repede potolit de restul manifestantilor, din fericire. Exact in acea zi jandarmilor li s-a ordonat sa nu insoteasca protestatarii pe traseul stabilit, dupa ce, pana atunci, ei au escortat constant marsul duminical. Coincidenta pare cam trasa de par. Se stie ca in gruparile ultranationaliste ca „Noua dreapta” sunt infiltrati agentia ai (de)serviciilor secrete. Imi vine in minte un agent al serviciilor secrete britanice infiltrat in grupul ultrasilor unei echipe de fotbal din Anglia (parca la Chelsea), care a ajuns chiar „lider de galerie”. Ne putem imagina ca serviciile romanesti au preluat modelul si aici. Se vede cum rolul jandarmilor de asigurare a buna organizare a marsurilor a fost suspendat in acest caz, lasandu-le cale libera destabilizatorilor.
Din fericire si aceasta diversiune a fost contracarata de onestitatea, buna intentie si caracterul elevat al manifestantilor. Insa, supusa la aceste tiruri diversioniste, desigur ca in timp miscarea va scadea in forta. Ca niste vulturi insetati de senzational, presa a preluat acest incident minor, continuand campania de stricare a imaginii protestatarilor. Deja presa vorbeste despre proteste ca despre scandal. Blocarea drumurilor publice din timpul protestelor este data ca fiind o incalcare grava a legii. Se spune despre incalcarea drepturilor celorlalti cetateni de a circula, de parca numai traseele alese de protestatari ar fi fost singurele drumuri pe care s-ar fi putut circula in Bucuresti. Din pacate, despre hartuirea in toata regula la care au fost supusi pe teritoriul Romaniei cei care voiau sa ajunga la Campeni sau Pungesti, nu se spune nimic. Lor li s-au facut mai multe controale detaliate „de rutina” de diferite echipaje de politie, intarziindu-le astfel cu mai multe ore prezenta la destinatie. Vorbim, in acest caz, despre un deliberat atentat la dreptul de libera circulatie despre care presa nu a spus nimic.
Mai mult decat atat, presa uita sa mentioneze ca insasi prezenta unor politicieni nereprezentativi pentru cetateanul simplu este mai mult decat o incalcare a legii, este o crima. Chiar si in limitele democratiei reprezentative, in momentul in care politicianul este tras de urechi de catre vocea poporului, el trebuie sa recunoasca faptul ca a mers prea departe cu matrapazlacurile si sa faca un pas inapoi. Dimpotriva, ca niste feudali inarmati cu mijloacele de manipulare, acesti escroci raman ferm pe pozitii, incercand diferite diversiuni si strategii pentru a reduce vocea cetateanului.
Din pacate, in urma acestor manevre, unii potentiali protestatari vor sta in casa duminica viitoare, de teama fie a unor fictive violente fie a unor eventuale dosare penale. Dar, daca tii cu adevarat la Rosia Montana si la alte zone amenintate cu otravirea, nu iei in calcul astfel de evenimente izolate, orchestrate de serviciile secrete pentru inabusirea unor drepturi fundamentale inscrise in Constitutie, cum ar fi dreptul de a fi ascultat de catre reprezentantii tai in forurile guvernamentale. In fond, asta inseamna reprezentare. Daca tii la un mediu sanatos atunci vei trece peste aceste diversiuni si vei continua sa iesi in strada. Desigur, daca tii mai mult la concediile in spatii exotice atunci e normal sa nu iti pese de Rosia Montana; de la Bucuresti nu se vede cianura si, probabil, pana ca panza freatica sa fie contaminata, tu poate ca deja vei fi murit de batranete. De fapt, cam asta e tiparul celor implicati in aceasta controversa: unii care au cum sa petreaca vacante exotice sau nu vor putea sa emigreze in caz de dezastru ecologic, iar altii care au astfel de resurse si isi permit acest risc.
