In zilele astea traim aceeasi drama a comemorarii victimelor tulburarilor sociale din 1989. N-am mai suportat sa merg in Piata Universitatii ca in 2017 , 2014 , 2012 sau , mai ales, 2007 . N-am mai vrut sa vad calaii cum se lafaie in mari omagiatori ai victimelor lor, asa cum am facut anul trecut. Oricum, am scris destul despre asta aici , aici , sau aici . Am aratat de mult in ce mod institutiile represive tind sa-si sufoce comunitatea cu argumente sociologice aici , aici , aici si in alte articole deja linkate in acestea . O astfel de realitate sociala se datoreaza faptului ca cei care activeaza in aceste institutii sunt urmasii celor care au cucerit tara prin forta armata. De aceea,in ciuda nationalismului lor ipocrit, ei vor ramane constant antinationali si anticomunitari. Ei sunt un fel de stat in stat. Poporul e un fel de turma din care ei se ospateaza. Ei sunt adevaratii dusmani ai poporului , desi poporul in naivitatea sa ii vede ca pe aparatorii lui.
Am facut in schimb un video despre riscurile personale la care expun pe termen lung cei care sunt educati in virtutea cinstei, omeniei si respectului fata de aproapele lor. Pe langa riscurile de a fi traumatizat razbunarea celor reprimati, amenintarile venite pe linie ierarhica in aceste institutii au rol de traume cu consecinte psihopatologice devastatoare, precum alcoolismul (vezi scandalul recent cu jandarmul beat), devierile sexuale (vezi scandalul politistului pedofil), conflictele familiale si comunitare (cu vecinii si alti membrii ai comunitatii) cancerul si alte boli psihosomatice.
