Cei care au murit atunci nu doar ca au salvat demnitatea unei natiuni care in general a cam stat capra la imperiile de dimprejur. Ei au atins demnitatea idealurilor umaniste univesrale care sunt mai presus de cele nationale.
Nu e trist neaparat faptul ca niste naivi au murit pentru aceleasi idealuri pentru care primii crestini se lasau ucisi de imperialistii romani. Umanitatea s-a obisnuit, am putea spune... S-a obisnuit cu tradarea acestor idealuri si cu parvenitii care isi fac imagine imbracandu-se cu ele. Trist este faptul ca acei oameni care s-au transfigurat din conditia umila de membrii ai unei natiuni marginale in cea de umanitate universala au ajuns sa fie vazuti ca niste paria ai istoriei chiar de propria lor natiune.
Ei sunt dezavuati mai intai de omul simplu. In conditiile in care omul simplu a ajuns sa creada ca era mai bine sub dictatura comunista mortii din decembrie 1989 incep sa se transforme in "bine le-a facut. Ce-au cautat sa strige
Am trecut astazi prin Piata Universitatii. Cativa batranei puneau flori. Cativa jandarmi cautau picior de anarhist. Masinile treceau impasibile. Sa ne fie rusine! Fiecare din noi am vandut idealurile acelor copii. Niciunul dintre noi nu face destul pentru a le cinsti memoria. Sa ne fie rusine!
