Cazul Caracal mi-a dat dovada a ceea ce banuiam de mai multi ani, anume ca sistemul social postdecembrist e mai rau decat dictatura comunista. Am fost un vehement opozant al comunismului si voi ramane mereu, in virtutea dragostei mele de libertate si a urii fata de dictaturi Insa traiul in capitalism , experienta directa a capcanelor lui m-a convins ca acest capitalism este o dictatura mascata, doar una care a invatat sa evite pedepsirea dizidentilor cu audienta. Ne-am bucurat la libertatile post-decembriste crezand ca ele se vor cumula la cele existente in perioada comunista. Insa pe usa din dos anumite libertati pe care le aveam atunci ni s-au furat fara sa ne dam seama. Dintre acestea enumar doar cateva:
- Sanatatea: sistemul sanitar romanesc a ajuns un lagar de exterminare pentru cei saraci precum camerele de gazare ale nazistilor. Diluarea dezinfectantilor (vezi cazul Condrea din 2016 ) a facut ca spitalele sa ajunga focare de infectii in care sunt realmente exterminati bolnavii.
- Familia: nu mai am nici un cunoscut care sa fi ramas in aceeasi relatie. Natalitatea s-a prabusit. Sate intregi s-au depopulat, ramanand doar cu batrani, unii dintre ei crescand copii care nu-si cunosc parintii. Riscam in acest ritm sa disparem pur si simplu ca natiune.
- Criminalitatea si coruptia: ajunse la apogeu. In Romania SerViciile Secrete promoveaza indivizi corupti in mass-media https://baldovinconcept.blogspot.com/2015/06/mecanismele-sociale-implicate-in.html spre a pacali o parte din opinia publica spre a-i vota, a-i pune astfel in pozitii cheie, si apoi spre a-i santaja sa ia decizii politice dezastroase.
Toate aceste libertati existau inainte de 1989. Ni le-am dat la schimb pe masini care ne mananca nervii in trafic, guma de mestecat si alte astfel de dulciuri si rontaiele pline de E-uri si aditivi care contribuie incet si sigur la imbolnavirea noastra pe termen lung. Prost schimb. Avem libertate de expresie, putem sa injuram politicienii. Dar nimeni nu mai e interesat de ceea ce ai de spus pentru ca altundeva unul are o suferinta si mai mare. Nedreptatile zilnice in relatia cu institutiile statului (mafiot), inselaciunile, agresiunea celor puternici la adresa celor slabi sunt realitati cu care ne-am obisnuit. Pai daca cineva m-ar fi spus in 1989 ca ne vom obisnui cu criminalitatea ca o stare naturala a societatii i-as fi spus sa se duca dracu’ cu democratia lui cu tot.
Pentru mine capitalismul de cumetrie practicat in Romania dupa 1989 este un sistem rapitor si chiar ucigas de femei si copii. Romania ajuns cloaca unde-si pun in act pulsiunile maladive scursurile Europei, sub protectia institutiilor ucigase. Suntem un teren de vanatoare pentru maniacii sexuali sau sociali produsi de un sistem social hipercompetitiv care destabilizeaza emotional omul. Si, de fapt, intreaga regiune „eliberata” de sub jugul dictaturilor trece prin asa ceva. Scopul diversiunilor din 1989 atat de la noi cat si de la vecinii de la sud de Dunare a fost acela sa le creeze un teren de vanatoare de oameni mutilatilor rezultati in urma unui sistem hipercompetitiv feroce care duce la tulburari psihice in masa. Iar pasiunea morbida de a ucide e una dintre ele, dupa cum am aratat in acest recent documentar . Stai si hamaleste ca disperatul o viata intreaga, timp de mai multe generatii, tu sclav modern in „civilizatia” occidentala! Si daca apoi te trezesti ca nu-ti mai place sa faci sex normal ci, rapind, torturand si ucigand! Dar continua sa duci astfel de stil de viata pentru ca , iata, Romania,si Estul Europei in general e un teren fertil pregatit pentru tine, un fel de latrina a Europei „civilizate”, unde dejectiile sunt revarsate spre a-si satisface placerile morbide, oglinda unui sistem social odios. Cel mai odios din cate au existat in istorie.
Comunismul a inchis torturat si chiar ucis dizidenti adulti, insa niciodata nu ar fi facut unui copil ce a facut acest stat. Comunismul a vandut nemti si evrei catre tarile mama. Capitalismul de cumetrie a vandut milioane de romani pentru a intineri populatiile statelor occidentale. Economia pusa pe butuci nu mai poate sa le plateasca salariile, asa ca banii vin de la Bruxelles, via Banca Federala. Ca niste descurcareti intreprinzatori, membrii institutiilor represive au jucat acest rol de prigonire a romanilor spre a hamali in Occident. In urma lor au ramas sute de mii de copii care cresc fara parinti, viitori infractori si dependenti de droguri. Si, pe langa ei sutele de mii disparuti, prada ale acestor turisti sexuali. Mii de familii precum Macesanu sau Melencu tresar cand aud zgomotul portii, asteptandu-si fiicele sa se intoarca.
N-am uitat pe Johannes Visscher, olandezul care a venit in Romania la 2 luni de la disparitia Alexandrei si a ucis o fetita la Gura Sutii, in Dambovita. Omul a venit ca vanatorul in padure: s-a urcat in avion, a aterizat la Bucuresti, a inchiriat o masina, a ucis fetita si apoi s-a urcat inapoi. Turism sexual morbid. De data asta SerViciile de informatii au sarit repede cu adevarul, sa le dea un semnal acestor ucigasi ca pentru o vreme „nu mai merge treaba” in Romania. S-au trezit romanii in mijlocul unui sistem infractional protejat de cei care ar trebui sa-l eradicheze.
Da, sunt convins ca adevarurile incomode pe care le-am spus despre sistemele sociale postfeudale m-ar fi trimis la inchisoare in dictaturile clasice. Da, acest capitalism de cumetrie imi permite o anumita libertate de expresie pe internet, in limita controlului audientei (reach) pe care marile retele sociale precum Facebook si google o dirijeaza discret, din spatele codurilor de programare. Oricum, libertatea de expresie s-a vazut ca poate fi si ea limitata de interese, precum aici , aici sau aici . Dar, acum la bilant, imi dau seama ca libertatea de expresie acordata in schimbul lipsei de siguranta zilnica, a distrugerii familiei sau a pierderii accesului la sistemul medical (noroc ca am sanatate buna) este un foarte prost schimb. Concluzia e simpla si la indemana tuturor: sistemul social de dupa 1989 pentru mine este mai rau decat cel de dinainte. Nu discut despre artisti si oameni de cultura in general care au mai mult sau mai putin succes in Occident si spera la o recunoastere ulterioara postuma. Stim ca istoria culturii n-are cum sa-i consemneze pe toti. Multi se imbata cu apa rece in privinta expunerii si recunoasterii occidentale, precum insusi poporul se imbata cu apa rece ca traieste in libertate. Nu iau in calcul nici pe acei cativa antreprenori care fac produse competitive pentru export. Ei sunt exceptii. Niciunii nu reprezinta majoritatea. Majoritatea deja simt asta. Cei care o duc mai bine ca si casta sociala sunt membrii institutiilor represive care isi iau salarii uriase pentru ca ne-au vandut noua libertatile. Acest sistem nu este unul al promovarii libertatilor cetatenesti ci unul al unei hidoase combinatii intre statul politienesc (represiv) si al infractionalitatii. Cu nesimtirea nonsalanta a infractorului, statul roman nici ca are de gand sa dea o varianta credibila asupra ce s-a intamplat cu fetele. Gandindu-ne la Ceausescu si la orice autoritate din istorie, ma indoiesc ca vreunii au cazut atat de rau in aceasta imagine a infractionalitatii afirmate fara rusine. In aceste momente imi pare rau ca nu am macar 1000 de patrioti pentru a sta in fata la SRI si a-i scuipa pe toti care intra si ies de acolo. Macar sa intre cu totii in concediu sau sa-si schimbe sediul intr-un loc nestiut de nimeni, ca sobolanii.
