Invatamantul romanesc descris din interior

Contextul general al invatamantului din Romania

Situatia invatamantului romanesc reflecta situatia Romaniei de dupa 1989. Suparati pe continuele rotiri de cadre si pe faptul ca institutia lor e vazuta ca bau-bau-ul sistemului, securistii de dinainte de 1989 au batut palma cu CIA in ceea ce a devenit dezastrul anilor 1990 pentru tot spatiul cortinei de fier. Romania a fost un episod. Au ales colaborarea dupa modelul securistului Haiducu trimis sa-i asasineze pe Virgil Tanase si Paul Goma. Decat sa isi pateze „cariera” cu un job de lopatar de rand, acest securist cu grad mediu s-a dus la spionajul francez si a marturisit totul, devenind astfel un dublu agent. Pacepa e posibil sa fi fost si el agent dublu inainte sa fuga in SUA. Multi astfel de agenti dubli au facut astfel de joc, observand ca in Occident agentii de informatii au un job mult mai fin decat cei de tortionari de duzina sau asasini de maidan ca in comunism. O sa fac un alt documentar pe aceasta tema, sper chiar anul asta.

Securistii lui Ceausescu au organizat astfel evenimentele tragice din 1989 la comanda sefilor lor din CIA, care aveau interesul de a stopa comunismul. Pentru cine nu cunoaste efectele nocive ale capitalismului in aceasta tara, acest fapt poate parea de bun simt. Protocapitalistii ascunsi in Securitatea lui Ceausescu au avut ceva patriotism in ei. Ei chiar au sperat ca o Romanie capitalista va fi o tara a bunastarii. Nu prea i-a dus capul sa-si dea seama ca vor fi trasi pe sfoara si ca in 50-60 de ani in ritmul asta riscam sa disparem ca natiune. Dar, promisiunea de extindere a bunastarii i-a convins sa tradeze.

De aceea, la 30 de ani dupa acel eveniment Romania are o economie distrusa si traieste pe imprumuturi occidentale. Probabil ca atunci cand o sa ni se ceara banii imprumutati inapoi va trebui sa vindem insasi pamantul tarii. Ca n-avem cu ce plati… Deocamdata platim cu forta de munca ieftina. Dar prabusirea ratei natalitatii va duce la secarea acestor „resurse umane”. Incet incet afacerile particulare sunt sufocate de institutii precum ANAF si cele de „protectie a consumatorului”. Prapadul economic e urmat de exodul fortei de munca, cu dezbinare familiilor si sute de mii de copii ce sunt crescuti de bunici. Acesti copii sunt adevarati orfani de separare de parinti. In cateva decenii vor devenii drogati, prostituate si infractori, conform cu statistica celor care au crescut fara parinti.

Nepotii securistilor de atunci, actualii neosecuristi, cei care trag sforile politicii romanesti de dupa decembrie 1989 , n-au asemenea patriotism sa se gandeasca la ce se va intampla cu acest popor. Ei l-au scos efectiv la vanzare in Occident , ca mana de lucru ieftina sau aplicanti de munci periculoase sau umilitoare pe care nativii occidentali nu le doresc. Deportarea economica a fost principala miza a acelui spectacol dizgratios al anilor 80-90 din Estul Europei, in urma caruia au ramas in urma zeci de mii de morti.

Nepotii tortionarilor emancipati ca dublii agenti ce au orchestrat crimele din 1989 au uitat de promisiunile facute unchilor si bunicilor lor. Scaderea constanta a nivelului de trai, cresterea dramatica a stresului la locul de munca, (care se va vedea in scurt timp in explozia bolilor terminale – conditionate psihosomatic), au fost platite cu salarii babane pentru institutiile represive. Bruma lor de patriotism s-a vanturat in urma unor vile pe la marginile oraselor si cateva vacante in locatii exotice. Pentru ei Romania a devenit un blestem asemenea agentilor din Matrix care trebuiau sa coboare in lumea reala ca intr-o hazna pentru a se lupta cu Neo. Sefii lor, agentii de informatii si-au tras firme conectate pe la bugetul de stat (ca de, in afara de diversiuni, neosecuristii nu se pricep la a aduce bani din Occident prin afaceri naturale). In 30 de ani de haos social, in Romania au aparut milionari care in tarile cu traditie capitalista au aparut in 300 de ani. Pe ce? Pe vanzarea romanilor. Politicienii si institutiile represive fac parte din casta noilor traficanti de sclavi ai perioadei moderne.

Pe langa padurile rase de austriecii de la Schweighofer si resursele naturale exploatate (cu redeventa 0) de OMV, Romania produce carne vie spre export in forma de oameni. Din cand in cand cate un turist sexual dereglat vine prin Romania sa mai omoare cate-o fetita  pentru a-si satisface poftele morbide… Totul sub atenta protectie a politiei romane  , desigur . In definitiv, din vanzarea acestor produse traiesc si ei, nu?

Invatamantul reflecta situatia tarii

Scoala romaneasca se afla in acelasi trend. Sistemul de invatamant a fost si inca este slab finantat, atat ca dotari cat si ca salarii, chiar daca in ultimul timp ele au crescut. Am intalnit exceptii, cu scoli dotate cu computere si retroproiectoare cu care lectia sa poata atrage elevul din tentatiile specifice varste fata de telefon si sa-l faca atent la lectii. Dar, repet, astea sunt exceptii. Regula e slaba finantare. Chiar si aici in Bucuresti – „in gura targului”, dupa cum se zice – majoritatea scolilor nu sunt dotate cu computere. Iar acolo unde sunt computere exista un procent oarecare cu profesori care nu stiu sa le foloseasca. Am predat la cateva scoli de top din Bucuresti unde am vazut asa ceva. Aceasta situatie se datoreaza tocmai salariilor mici. Subfinantarea a condus la plecarea profesorilor de calitate din sistem. Un profesor care stie sa foloseasca computerul isi gaseste un job mai banos. Mi-aduc aminte ca primul meu salariu ca profesor debutant era de sub 50 E. Dupa 2 ani a trebuit sa-mi gasesc un al doilea job pentru ca cu banii de la primul nu puteam nici sa-mi platesc chiria. Dupa alti 2 ani mi-am dat demisia cu totul din invatamant. Odata cu experienta la privat mi-a crescut si salariul si a fost mai profitabil sa lucrez full time acolo. Am revenit in invatamant dupa criza din 2009 cand salariile din privat au scazut dramatic  si in intentia de downshifting. In invatamant lucreaza fie downshiferi ca mine, fie cei care nu au reusit sa castige un concurs sau interviu in privat.

Inca se preda cu creta pe table de 50 de ani si cu hati imputite de grasime de pe maini dupa atatea atingeri. A concura ca profesor cu astfel de materiale didactice cu telefoanele copiilor e defavorabila invatamantului. Si exact asta s-a dorit: copiii sa se joace pe telefoane mai curand decat sa faca lectii. Mai tarziu, cand vor concura cu cei de varsta lor din alte tari, unde nu exista semnal de telefon in scoala (Franta, de exemplu), romanii vor pierde. Pentru ei exista joburi gunoieri, ingrijitori de batrani, constructori sau capsunari. Mirosul unor scoli deparazitate sau curatite cu motorina dau adevarat aspect de puscarie. Copiii nu stiu cum sa faca sa plece cat mai repede de acolo. Profesorii la fel. Punct ochit punct lovit: este exact ce se doreste de la ei. Scoala e menita sa ramana „cimitir al tineretii” copiilor, precum zicea Bacovia la inceput de secol.

Vloggerul Selly, si mai recent Cumpanasu, au atras atentia asupra neajunsurilor din scoli si a nemultumirii copiilor. Raspunsul departamentului de dezinformare din SRI a fost crearea de conturi false si raspandirea de „ura” impotriva lor in retelele de socializare unde ei activeaza. Ingineria informatiilor false comandate catre mass-media a explodat saptamanile astea de cand subiectul haosului din scoli a iesit la lumina. Acest conturi false sau de infonomatele din presa repeta obsesiv ca Alexandru Cumpanasu incita la abandon scolar. Dar, de fapt acesta e planul lor insisi pus in practica de 30 de ani. 

Promovarea culturii infractionale in mass-media pentru tineri

In paralel cu distrugerea sistematica a scolii, in aceste decade inginerii informatiei au cultivat imaginea mafiotilor de duzina, fosti bisnitari ai anilor 1990, inculti si agramati, ajunsi astazi sa faca matrapazlacuri de lux. Ei sunt imaginea succesului in perceptia adolescentilor de nivel mediu. A fi mafiot a ajuns scopul existentei noilor generatii. Mass-media a difuzat constant imaginea de succes a unor infractori precum Becali, Borcea, Columbeanu si a mimozelor lor. Media i-au transformat pe acestia in idealuri de urmat. Multi dintre tineri spera ca la un moment dat sa dea lovitura intr-un jaf sau o astfel de „combinatie” pentru ca apoi sa se ridice la „inaltimea” lor.

Acesti tineri au intrat intr-o falsa loterie a succesului infractional. Nu si-au dat seama ca, fiind majoritari in aceste idealuri prozaice, n-au cum sa reuseasca toti. Cineva trebuie sa si creeze marfa care e apoi furata. Dar cine sa le spuna asta? Parintii, care probabil ca se ocupa si ei de gainarii minore pentru a supravietui, in lipsa de locuri de munca decente? Profesorii, care se grabesc sa termine lectia cat mai repede si sa plece la al doilea job? Eu unul le-am mai citit elevilor de prin codul penal, codul muncii si codul consumului, probabil cele mai importante texte de lege pe care un om demn trebuie sa le stie. Sper sa le si tina minte. Dar am intalnit elevi care luau atitudinea dracului in fata tamaiei cand auzeau de legi. Se vedea pe ei ca planul lor pentru viata era altul.

A freca menta ziua intreaga pe jocuri video si clipuri cu glumite  e un mod comod de a-ti ucide timpul atat de pretios de la aceasta varsta. Si nu-ti dai seama de asta, fiind copil. Fiecare am trecut prin asa ceva si ne aducem aminte cum e. Faptul ca ajung sa deteste scoala, facand elogiul inculturii si prostiei le va aduce multe deservicii atat lor ca viitori adulti cat si natiunii noastre. Nefiind pregatiti, dupa 18 ani vor trebui sa munceasca ca gunoieri, ingrijitori de batrani, constructori sau capsunari. Asta s-a dorit inca de dinainte de 1989. Capitalismul de cumetrie, ce functioneaza ca dictatura militara a serViciilor secrete, isi doreste asa ceva. O tara plina de infractori poate fi guvernata dictatorial cu aspect de democratie prin santajul dosarelor, precum sunt aceste marionete ce s-au perindat pe la conducerea tarii in aceste 3 decenii. 

 

 Dublul standard la evaluare si presiunea pe profesori pentru o evaluare prea optimista

Multi dintre ei ar depune un efort ceva mai mare sa se pregateasca mai bine daca profesorii ar fi lasati sa le arate nivelul real la care ei se afla. Insa la presiunea inspectoratelor scolare (care au si ele presiune de mai sus), profesorii sunt discret santajati de conducerea scolii sa ii treaca clasa desi multi dintre ei nu stiu sa scrie si sunt incapabili sa inteleaga un text mediu. O nota mica se traduce prin incapacitatea personala a profesorului de a-i face sa invete. Daca profesorul e suplinitor, nu da bine la calificativul anual sa ai corijenti; un calificativ mic poate sa aduca pierderea locului in acea scoala pentru anul urmator. Daca profesorul e titular atunci i se aduce argumentul emotional cu natalitatea mica, elevii putini, riscul de desfiintare a clasei, colegii care isi pierd orele etc., etc.… Plus argumentul sociologic: daca nu e trecut si ramane repetent atunci parintii nu-l mai trimit la scoala; „vreti sa ramana pe strazi?” Daca adaugam si birocratia hartiilor ce trebuie completate la examenul din toamna, deja avem ingredientele manipularii de sus a evaluarilor… Asa ca profesorul scoate din burta un 5 chiar daca elevul nici macar nu stie sa citeasca.

Ulterior acel 5 scos cu forta prin presiuni se traduce la Bacalaureat cu note de 2 si 3. Daca ar fi fost invers, cu 2 si 3 in timpul liceului poate ca la Bac ei ar lua mai multe note de 5 sau chiar mai mari. Astfel ca, fara acest examen final, pe absolvent nu ii asteapta un job decent dupa ce termina scoala. Asa ca ei trebuie sa emigreze sau sa faca infractiuni pentru a-si face o familie.

Dublul standard la evaluare este o strategie parsiva practicata de vectorii superiori de putere din societatea romaneasca pentru a-si bate joc de acesti copii si de a-i transforma in carne de trafic international de forta de munca. Asa ceva este acelasi lucru cu costurile ascunse pentru pretul produselor, fapt practicat si astazi (vedeti cum arata preturile la piata la Obor!) desi e combatut de Legea nr. 296 din 2004 ( Codul consumului) si altele. Ceea ce este ilegal de drept se practica totusi la nivel institutional. Noi profesorii am tacut din diferite motive dar asta se intooarce si impotriva noastra mai devreme sau mai tarziu. Eu personal m-am lovit de problema dublului standard in situatia examenului de obtinere a permisului de conducere; desi am promovat examenul de evaluare de la finalul ciclului de pregatire, cerintele de la examenul final au fost altele .

Intr-adevar unii elevi n-ar putea face prea multe nici cu efort. Sunt unii copii pe care nu-i duce capul pur si simplu. Dar sunt altii care au potential si sunt directionati discret spre a deveni gunoierii Europei. Un pic de efort in copilarie i-ar ajuta mai tarziu. Din pacate, in aceste conditii, ulterior ca adulti ei nu pot lucra decat ca unelte vii carora trebuie sa le spui ce sa faca pentru ca ei nu pot lua initiativa. Decat sa ajunga hamalii Europei, mai bine si-ar face o gospodarie in Romania unde sa traiasca traditional. Din pacate intelegerea dintre securistii care au vandut Romania la fier vechi este alta. Asa ca, in ciuda textelor frumoase, neo-scolastice despre performanta, itemi si competente, rolul principal al scolii romanesti este sa produca aceasta „marfa de export”. Pentru asta isi iau institutiile represive banii.

Privatizarea invatamantului superior

Unul dintre cei mai importanti factori motivationali de progres scolar pentru elev a fost admiterea in invatamantul superior. Accederea acolo conferea in trecut un anumit statut social. Insa angajarea pe baza unei diplome de invatamant superior a adus in aceste decade salarii de mizerie. Un cunoscut de-al meu, doctor in robotica a plecat si s-a angajat tamplar in Anglia datorita salariului din Romania. Asta este suprema umilinta in care Occidentul ne-a trimis ca tara. Si atunci elevul obisnuit isi pune intrebarea de ce sa mai se straduiasca sa invete daca in urma unui astfel de efort se alege cu un salariu de mizerie dupa alti 3-4 ani de invatamant superior?

Pe langa subfinantarea locurilor de munca la care se accede cu diploma de studii superioare s-a creat o alta anomalie: subfinantarea invatamantului superior. Amenintati cu intarzierea salariilor si ramanerea pe strazi, profesorii ce decid admiterea pentru studiile superioare ii accepta pe cei care isi platesc studiile in detrimentul celorlalti, care nu au bani. Ei au facut ce face orice om intr-o situatie disperata: au gasit mijloace de supravietuire. Studentii le finanteaza astfel salariile prin taxele lor. De zeci de ani admiterea s-a facut mai mult dupa criteriile platii taxei si mai putin dupa cele ale potentialului uman. Admiterea la facultate se face mai nou in majoritate cu bani. Locurile „cu taxa” au fost initiat introduse discret sa nu bata la ochi, acum 20 de ani iar astazi au ajuns majoritare, desi Constitutia Romaniei spune la articolul 32, alin (4) ca invatamantul de stat e gratuit. Gratuit e prea scump, ar zice Caragiale…

Universitatile au ramas „de stat” doar cu numele, pentru ca ele sunt deja particulare. Regula este „studentul nostru – stapanul nostru”. Mi-a spus-o mie un rector adjunct de la o universitate la care am predat la un moment dat. Adica, universitatile sunt niste SRL-uri care vand un fel de loz in plic tinerilor ce spera ca cu diploma vor face candva ceva.

Asadar la 30 de ani de „democratie si libertate” vedem ca de fapt nu mai exista „universitati de Stat”. Adica nu mai exista invatamant superior de stat pentru ca acesta s-a … privatizat. Au existat pana acum cativa ani universitati particulare cu sediul prin demisoluri care practicau comert cu diplome. Ele erau necesare unor politruci spre a-si completa CV-ul. Nu mai era nevoie nici sa treci pe acolo, plateai diploma si o aveai la comanda. O pozitie vacanta intr-o institutie se da pe nepotisme si examene formale, nu pe anuntarea ei in ziare de circulatie. Degeaba ai o facultate luata pe studiu daca nu sti ca ai putea aplica la un concurs public, la care participa si il castiga „cine trebuie”. In aceste conditii apetitul elevilor spre pregatire a scazut si el. Majoritatea lor provin din familii sarace, lipsiti de putere financiara pentru a urma o facultate, fara o perspectiva sigura de a scoate un folos in urma efortului lor. Prin urmare ei nu s-au mai straduit sa invete deloc pentru ca viitorul parea al analfabetilor. Aceasta realitate sociala a demotivat pe elevii din licee sa se mai pregateasca pentru facultate: taxa de scolarizare.

Dupa cum „privatizarea” anilor 1990 a fost de fapt o distrugere mascata a economiei, la fel a ajuns si aceasta privatizare a invatamantului. Multi studenti nu trec pe la cursuri pentru ca trebuie sa lucreze pentru a le plati. Stresul de la job si nevoia de distractie de dupa ii face incapabili pentru pregatire eficienta. E un fel de coruptie generalizata legalizata; daca in trecut unii (in proportie mica) mituiau profesorii pentru trecerea examenelor, acum situatia asta a ajuns majoritara si legala. Practic invatamantul e distrus, tara noastra intorcandu-se cu peste 100 de ani in urma cand tinerii studiau in strainatate. A ramas 10% din el, cam atat cat a mai ramas din insasi Romania in acesti 30 de ani… 

Concurenta pe procentul de 10% de invatamant superior gratuit si stresul elevilor din liceele „cu renume”

La polul opus se afla scoala hipercompetitiva. Lupta pe acest procent de 10 % de studenti la „fara taxa” in universitati are ecou in viata unor elevi din liceele renumite. Daca in liceele „de duzina” elevii sunt lasati de izbeliste, riscandu-li-se posibilitatea de angajare intr-un job decent in Occident, in acestea se „scoate untul” din ei. Lupta pentru admiterea in acest procent de invatamant gratuit a creat o duplicitate periculoasa a sistemului de invatamant fata de elevi. Aceste licee chiar devin adevarate „cimitire ale tineretilor” multora. Elevii din ele invata cu mult peste 8 ore pe zi, anormal pentru niste copii, totusi. Profesorii sunt exigenti si temele multe si grele. Ei au interesul sa fie cat mai exigenti pentru ca rezultatele elevilor lor le creste renumele si, odata cu el, creste insusi pretul pentru orele particulare... Decat sa plateasca 3-4000 de euro pentru facultate, parintele prefera sa dea 1-2000 de Euro la profesorii cu renume, care il ajuta pe copil sa intre la „fara taxe”. Ei creeaza astfel o piata a „meditatiilor” care se reflecta in munca acerba a elevilor din scolile unde ei sunt profesori. Si de aici cercul vicios.

Concurenta e mare pentru ca in joc e tocmai salvarea „taxei” ulterioare pentru facultate. Un corigent aici poate fi premiant la liceele rau famate. Este una dintre anomaliile incredibile ale societatii romanesti postdecembriste. Si la ea contribuie ambitia uneori maniaca a unor parinti beti inca de mirajul „Visului American” care isi ingroapa copiii in mentalitatea muncii pana la epuizare. Abia cand o sa experimenteze bolile cauzate de stresul acumulat ei vor regreta aceasta decizie. Pana atunci ei fac aceste compromisuri, strang din dinti si suporta umilintele de zi cu zi ale joburilor din corporatii.

Aceasta extrema e la fel de nociva pentru viitorul copiilor precum cealalta, cu falsa evaluare de 5. Desi e mai rara, ea este data ca exemplu pentru „performanta” invatamantului romanesc. Si, pentru cei neatenti la detalii acest lucru ar putea parea justificat. Elevii romani care se muta la scoala in strainatate stiu mult mai multe decat colegii lor nativi. Numai ca astfel de constatare e o falsa impresie. Ea seamana cu sprintul pe care cineva il ia la un maraton. Acea persoana ajunge printre primii insa dupa o perioada e ajuns si intrecut de majoritatea alergatorilor. Oboseala si stresul din timpul copilariei se vor regasi in constitutie psihopatologica de tip depresiv mai tarziu.

Odata cu inchiderea scolilor si trecerea la cursurile online aceasta situatie a devenit mai acuta. Copiii supusi stresului au explodat intr-o furie generala fata de aceasta presiune, blamand in general scoala si scoala online in special. Nefiind familiarizati cu tehnologia muti dintre profesori si-au manifestat frustrarile pe copii. Si eu am gresit fata de elevi tipand la ei (le cer scuze tuturor) atunci cand aveam stres la celalalt job si stiu ce inseamna. Asa ca nu pot sa-i blamez. Altii nu au rabdarea necesara pentru a lucra cu copiii. Pe fundul subfinantarii sistemului s-au convertit in profesori fosti ingineri de prin fabricile care au dat faliment si n-au reusit sa isi gaseasca un loc de munca in alta parte. Un astfel de om care a stat 10-15 ani in fabrica nu stie cum sa aiba rabdare si sa repete de 10 ori o informatie pana ii intra copilului in cap.

Cateva mii de conturi false cu care e denigrat Cumpanasu nu rezolva problema sutelor de mii de copii care nu vin de placere la scoala. Nu mai putem continua asa la infinit. Trebuie facuta o scoala prietenoasa pentru copii care sa se regaseasca apoi intr-o tara prietenoasa pentru viitoarele generatii de adulti. Aceste extreme trebuie sa dispara! Nu trebuie sa mai existe nici stres prea mare cu care sa ne laudam apoi cum e de „buna” scoala romaneasca, dar nici abandonarea celor cu posibilitati intelectuale mai reduse. Acestia din urma, jucandu-se pe telefoane sau tablete vor sa ramana in continuare in sistemul online. Notele si „caterinca” sunt pe masura. Nedandu-se dispozitive pentru conectare la internet decat la unele scoli, multi profesori doar n-o sa consume propriile resurse pentru a face scoala online. Copiii de pana la 14-15 ani pusi in fata dispozitivelor de comunicare prefera sa se joace pe ele sau sa faca alte activitati mai curand decat sa invete. Si e normal sa fie asa: sunt doar copii. Iar rezultatul este scoala OLAE… Adica doar o alta presiune de a duce invatamantul intr-un hau si mai adanc.

Am mai multe cunostinte in Franta si stiu ca copiii lor merg la scoala. In Germania Merkel a declarat ca scolile trebuie sa ramana deschise pentru ca s-au inmultit cazurile de violenta in familie si asta ar afecta copiii. In Anglia se merge la scoala. In toate tarile Europei civilizate copiii de pana la 10 ani si cei din clasele terminale merg in bloc la scoala. In Romania nu se poate, pentru ca viitorii adulti trebuie sa mearga la hamalit pe cei ce in tarile lor merg.

Gabriel Baldovin