Începerea scandalului a fost la fel de artificială precum diversiunea înscenată protestatarului #rezist Ion Ene, despre care am vorbit începând de la minutul 3 din documentarul meu „Diversionistii” , şi multe altele relatate pe parcursul său. Echipa RAI1 a venit pentru un interviu. Jojo iniţial a acceptat şi după aceea s-a răzgândit şi i-a poftit afară pe membrii ei, care, în mod total absurd au refuzat. Şi de aici tămbălăul, Jojo a sunat la 112, îmbrânceli, apariţia neo-securiştilor ce joacă rolul de susţinători politici ai săi, venirea presei, şi escaladarea conflictului pe stradă, aşa cum s-a văzut la TV în România şi pe tot mapamondul. Iată o bună oportunitate dezinformaţională pentru românii din diaspora pentru a se ruşina de România, şi de a-şi accepta rolul de emigranţi lipsiţi de rădăcini, ceeace îi face mai obedienţi la locul de muncă.
Un lucru e sigur: jurnalista italiană nu a venit pentru un interviu, ci exact pentru scandal. Presa de mainstream împreună cu reţelele de socializare au ocolit strategic orice fel de opinii anti-plandemiste, aşa că un interviu cu ea nu are sens în acest context. Nu avea de ce să îi ceară Jojoacei un interviu, în contextul cenzurii generale practicate în aceste 21 de luni de la începerea mascaradei. Apoi, dacă tot a văzut că mahalagioaica o ia pe arătură, ca jurnalistă cu experienţă o putea calma până îşi făcea materialul. Jurnaliştii au acest "talent" de a se furişa in viaţa omului prin deghizare, pentru a scoate de la ei anumite informaţii. Însă, de fapt materialul era tocmai o scenă cu Jojoaca făcând spume la gură de furie. Această jurnalistă a avut mandat de a o provoca pe Jojo spre a scoate de la ea o reacţie necontrolată, pentru a fi după aceea transmisă la nivel internaţional exact cu acest scop de a face antiplandemiştilor şi antivacciniştilor prin constrângere imagine de anarhişti violenţi şi incoerenţi.
Pe de altă parte, Cojonesa însăşi nu avea vreun motiv concret să înceapă scandalul cu această echipă de televiziune, dacă nu ar fi avut mandat să se dea în spectacol în perspectiva iminentă a unei diversiuni. In interviul dat unui post local, ea s-a arătat foarte relaxată şi chiar jovială, asemenea unui actor care şi-a încheiat reprezentaţia. Hai să fim serioşi! Nimeni nu-i atât de curajos încât să nu schiţeze nicio umbră de îngrijorare în contextul de faţă, precum a arătat ea la acel post TV. Dacă eşti antiplandemist, aşa cum se declară ea, susţii şi că acest virus a fost creat în laborator, faăt ce implică şi existenţa unor tulpini letale, precum a avertizat laureatul Nobel pentru HIV, Lic Montagnier. Ce să zic, noua Ecaterina Teodoroiu, nu se teme de perspectiva acestei tulpini letale! Hai să nu fim naivi! Cojoana a ştiut că nimic nu i se putea întâmpla, pentru că avea bodyguarzi în civil care jucau şi ei rolul de susţinători.
Ea a declarat acestui post TV ca i s-a părut suspicios faptul că membrii echipei vorbeau în engleză şi nu in italiană. Apoi a avut suspiciuni că echipa de traducere nu îşi va face bine treaba, după ce a cerut ca interviul să fie luat in română. Apoi a mai declarat că a enervat-o şi faptul că echipa RAI1 s-ar fi apucat să filmeze prin lucrurile sale personale. Ei nu mai spune! Păi şi la ce te aştepţi? Îi inviţi la tine în casă pentru a lua interviu şi te aştepţi să nu filmeze acolo? Păi suntem în Coreea de Nord să le spui ce să filmeze şi ce să nu filmeze? Dacă ai ceva personal, le doseşti şi tu pe undeva. Nu. Interviul în cauză se putea lua foarte bine şi pe stradă, sau la ieşirea din Parlament, dacă tu ca intervievat nici măcar nu îl iniţiezi, pentru că, da, se vede clar că Cojona (sic!) nu a avut niciun chef să de vreun interviu din start. Şi atunci de ce i-a mai invitat în propriul cabinet de avocatură? Ei bine de aici încep răspunsurile care dau explicaţia acestei diversiuni.
Pentru a da explicaţia, o să fac o paranteză descriind contextul politic românesc al ultimilor ani. Pe fondul prăbuşirii nivelului de trai al românului simplu urban sau semi-urban de la începutul mascaradei, au explodat şi sentimentele naţionaliste, anti-europene şi xenofobe. După cazul Alexandra Măceşanu, în care sistemul social ascunde sistematic adevărul despre dispariţia fetei, eu însumi am început să mă apropii spre zona asta (exceptând xenofobia), deşi încă din adolescenţă m-am identificat cu mentalitatea globalistă şi cu anticomunismul. Influenţat şi de mass-media, şi atunci plătită, am dezavuat personaje precum Vadim Tudor sau Păunescu, şi am admirat personajele din jurul GDS şi Revista 22. Inutil să mai precizez că n-am votat niciodată stânga. După experienţa cu capitalismul, care mi-a furat 10 ani din viaţă , am ajuns să le dau dreptate „retrograzilor” Vadim Tudor sau Păunescu, ba chiar şi lui Ceauşescu şi comuniştilor în ceea ce priveşte descrierea acestui sistem absolut criminal. Dacă prin anii 90 îi ironizam pentru „paranoia” de a ne pierde ţara şi distruge economia, acum observăm că exact ce au spus ei atunci s-a întâmplat. România este o colonie care plăteşte cu resurse naturale, mână de lucru ieftină deportată în formă de „libertate de mişcare” şi câmp de vânătoare de femei pentru sadicii ucigaşi ai Occidentului , produse definitorii ale capitalismului.
După cum voi arăta în detaliu în documentarul la care lucrez despre al doilea război mondial (care dezvoltă ideile principale din cel linkat mai sus cu privire la această cea mai monstruoasă crimă împotriva umanităţii din istorie), capitaliştii au pornit războiul în Pacific pentru a scăpa în principal de ţăranii japonezi şi a face o Japoniei eminamente industrială; aceeaşi reţetă se practică în România, unde ei au exterminat o treime din acest popor. Nu vă uitaţi după minciunile statistice de pe hârtie! Uitaţi-vă la numărul de copii atât de la bloc cât şi de la ţară! Uitaţi-vă la numărul de membri ai locuinţelor! Aceştia s-au înjumătăţit, iar numărul de case nu s-a dublat din 1989 până astăzi. Dincolo de minciunile oficiale, România trăieşte o catastrofă demografică. Eu personal n-am simţit asta până recent, în special în boom-ul economic dintre anii 2000 şi 2010, când păream că în câţiva ani prindem Occidentul din urmă. Dar omul simplu, victimă directă a acestui genocid, a înţeles asta încă din anii ’90; tocmai din cauza asta l-a susţinut pe Vadim Tudor care avertizase încă de la început despre pericolul capitalist. Pe fondul absenteismului votanţilor de dreapta, dezamăgiţi de guvernarea CDR, acesta e foarte probabil să fi câştigat alegerile rezidenţiale din 2000, dar STS-ul le-a măsluit, aşa cum s-a văzut pentru o zi în video-ul între timp dispărut şi înlocuit cu altul similar în care e implicată Clotide Armand.
Această grupare de spioni civili împreună cu SRI-ul au vrut să scoată din peisajul parlamentar partidele naţionaliste. Însă undeva au apărut câţiva vulcani naţionalişti, gata să îi ia locul acum defunctului Vadim Tudor. Nu-i cunoaştem tocmao pentru că, ei bine, exact aici vine rolul Jojoacei; ea este pompată să absoarbă susţinerea publică a naţiunaliştilor, şi să o ducă în derizoriu, spre deosebire de un naţionalist autentic, care se luptă pentru valorile sale, şi încurcă anumite ordine venite pe linia CIA-SRI , pe care noul tip de Mare Adunare Aplaudacă le „votează” (via STS) în Parlament. Acum că plandemia îşi dă consumă resurse de susţinere publică, şi oamenii se uită la discursul „conspiraţioniştilor”, Jojoaca e chemată să absoarbă demagogist această stare publică. Nu mă miră s-o văd în finala pentru următoarele prezidenţiale spre a-i face culoare altei mute apatice, Codruţa Koveşi, după cum Dăncilă ia fost paravan lui Ioha-Ioha în lupta politică cu Cumpănaşu.
Diversiunea de luni are trebuie văzută în această lumină naţionalistă. Prin expresia „Ieşi afară din casa mea!”, ea s-a suprapus peste opţiunile politice ale majorităţii românilor, vizibil incomodaţi de unul ca Arafat, care a ajuns conducătorul României, sau de un însuşi preşedintele, de naţionalitate saş. Până şi trupa „Taxi”, care în trecut miştocărea PSD şi Antena 3 cu privire la banii daţi de Soros pentru a ieşi la proteste, acum începe să ia vizibile orientări naţionaliste, făcând mişto de naţionalitatea preşedintelui prin melodia „Un sas, un sas, un sas” . Odată cu mascarada, inclusiv euroscepticismul românilor s-a accentuat. O eroină naţională care dă afară străinii din ţară este o imagine foarte percutantă în opinia publică. Din cauza asta scandalul a avut loc în cabinetul Jojoacei şi nu altundeva. Ea trebuia să fie filmată când strigă „Ieşi afară din casa mea!”, pe care românul simplu îl percepe ca „Ieşi afară din ţara mea!”, iar acest mesaj a fost trimis pe canalele mass-media tipice, precum TVR, România TV sau Antena 3. Forţa acestui mesaj e menită să atragă naţionaliştii către ea, şi astfel se obturează capitalul politic a altor vulcani naţionalişti.
Pe de altă parte, această diversiune e menită să testeze disponibilitatea adepţilor globaliştilor de a accepta un şi mai mare jug pe acest popor. A nu-i da dreptate Jojoacei în acest scandal, chit că el este artificial, înseamnă o disponibilitate de a închide ochii pe mai departe la distrugerea acestei ţări, şi de continuare a genocidului asupra omului simplu. Pentru cei care au văzut detaliat cazul, jurnalista italiană a fost principala vinovată. A venit la interviu, acesta s-a terminat, a fost rugată să plece trebuia să o facă imediat, conform regulilor tipice ale vizitei. Dacă tu ca PNL-ist sau USR-ist, spectator de UM Digi24, o învinuieşti pe Jojo pentru atitudinea sa pur formală (deci nu de diversionistă) în acest scandal, înseamnă că eşti dispus să închizi ochii la abuzuri şi mai mari în viitor.
Iată că această diversiune are bătaie foarte lungă: îi atrage pe naţionalişti către un fals lider, le testează globaliştilor disponibilitatea pentru vinderea ţării şi se asociază cu curentul antiplandemist cu grobianismul retrograd. Ştirea că o senatore antiplandemistă a muşcat o ziaristă italiană a ajuns până în Spania, o ţară care nu are nicio treabă cu RAI1. Însă acolo există o mare comunitate de români, mulţi dintre ei influenţaţi de opinia celor din ţară, stând în dubiu faţă de cum să considere această mascaradă. Cei mai mulţi au acceptat regulile impuse, dar iată că încep să ia viraje anti-plandemiste odată cu noile turnuri ale evoluţiei plandemiei. O astfel de diversiune e menite să le reducă şi mai mult moralul, făcându-le să le fie ruşine pentru că sunt români, la fel cum sclavul clasic era inferiorizat ca sub-om.
Capitalismul are tot interesul să trimită cât mai departe nemulţumiţii, cărora li se face imagine de sălbatici dacă o susţin pe senatoarea nebună. Acesta este şi sensul concedierii, în general. Cine face aşa ceva riscă să fie considerat grobian, nepotrivit pentru falsa eleganţă a neosclavagismului capitalist . Cu alte cuvinte, sistemul te ameninţă discret că rişti să fi trimis înapoi în România la sălbatici, dacă susţii ideile plandemiste ale Jojoacei. De fapt, toţi antiplandemiştii sunt ameninţaţi astfel în mod discret. Cei care nu s-au vaccinat în ţări ca Austria sau Germania, au opţiunea emigrării într-o ţară agrară, ca România. Capitalismul are un interes major în excluderea „conspiraţioniştilor” către un stil de viaţă rural, pentru ca furia lor anticapitalistă să se consume acolo, urmând ca următoarele generaţii să fie re-ademenite în ierarhia sclavagistă, conform mecanismului psihic al compulsiei la repetiţie .
Dacă Jojo interpretează destul de bine rolul de mahalagioaică, problema e că fătuca asta nu se pricepe la scandal şi şi-a jucat foarte rău rolul. Ea a primit acest mandat de a o provoca cât mai tare pe tribună, iar reacţia ei, de adevărată actriţă, a tulburat-o. De aceea ea era total absentă şi şocată în cabinet. Abia pe final, atunci când s-a simţit mai în siguranţă, şi-a mai intrat în rol, deşi gestul ei de a nu părăsi încăperea (care nu e spaţiu public) la cerere pare culmea nesimţirii. Ea a mimat această nesimţire, ca parte din agenda diversiunii, nespecific poziţiei sale în ierarhia trusutului. Oamenii de presă sunt foarte nesimţiţi cu inferiorii lor, tocmai pentru că sunt obedienţi cu superiorii pe linie ierarhică (defect profesional). Fiind o reporteriţă de teren (am înţeles că a fost trimisă în teatrele de război), ea se află la baza piramidei ierarhice din trustul din care face parte, şi încă nu şi-a exersat tupeul. De aceea, pe fondul urletelor Jojoacei, ea pare ruptă de realitate; foarte concludent e faptul că Jojo chiar încearcă s-o ajute s-o implice într-un conflict şi mai mare, conform cu agenda diversiunii; după ce minute întregi a urlat la ea să părăsească încăperea, când poliţiştii au scos-o, Jojo şi-a schimbat discursul cerându-le s-o aducă înapoi, pe motiv că ar fi furat ceva din casa ei. Probabil că scandalul n-a ieşit la fel ca la „repetiţii”, iar Jojo i-a oferit şansa micuţei pentru un rol mai credibil…
