Conflictul dintre puternicii Rusiei şi cei Occidentali este o cacealma

Recent a circulat o ştire despre retragerea McDonald's din Rusia ca urmare a invaziei Ucrainei, şi despre cum suferă hipsterii ruşi de pe urma acestui eveniment. O altă ştire este că Renault şi-a suspendat producţia din Rusia, din acelaşi motiv. Astfel de ştiri sunt fente după care au plecat mulţi dintre cei ce-şi iau informaţiile de la TV. Între timp aflăm că Renault şi-a reluat producţia .

Da, sunt convins că majoritatea occidentalilor vor o izolare a Rusiei pe plan internaţional, pentru a o face să oprească ororile din Ucraina. Însă, la nivel de factori de decizie, lucrurile merg exact invers, iar puternicii din spatele cortinei nu doar că alimentează acest război, dar chiar l-au şi inflamat. Faptul că preşedintele Zelenskyy a început să facă acuzaţii din ce în ce mai clare îndreptate asupra Occidentului, pentru că susţine Rusia în acest război, este un prim indiciu concret în acest sens. La nivel declarativ, delimitările demagogilor occidentali par sincere. Însă în realitate Occidentul e acelaşi lucru cu Rusia, iar economia globală o include invariabil şi pe ea. De fapt, cârmuitorii politicii ţărilor occidentale chiar doresc o dictatură luminată ca în Rusia pentru a-şi spori profiturile ca acolo, după modelul Chinei.

Companiile occidentale au intrat pe piaţa Rusiei, după cum oligarhii ruşi deţin active pe bursă. Rusia are resurse naturale, unele indispensabile pentru economia globală. Însă sunt insuficiente pentru nevoile economice ale unei ţări, care presupun un ansamblu de produse concrete, realizate din prelucrarea resurselor naturale. Economia rusească e plină de astfel de companii cu capital occidental, care produc aceste bunuri. Aşa ceva arată că cele două presupuse entităţi, ce par a fi astăzi în conflict insurmontabil, sunt de fapt unul şi acelaşi lucru, nu separate, aflate în conflict, aşa cum le prezintă mass-media oficială.

În ultimul timp legăturile de afaceri ale Rusiei cu Occidentul s-au ascuns prin ştergerea de date din site-urile primelor pagini de la Google. Însă acestea n-au putut dispărea total de pe toate site-urile, deşi se fac puternice demersuri în acest sens. Numai că numărul de site-uri din mediul online e imens şi n-au putut fi şterse chiar toate. Aşa că vă recomand să căutaţi mai de pe la pagina 10 încolo, sau cu motoare de căutare mai sărace, care n-au avut personal să şteargă aceste date, precum Bing sau Yahoo! Dar şi prin Google putem face o deducţie logică despre activele pe care companiile ruseşti de stat şi oligarhii ruşi le au în Occident. N-am mai pus lunkuri la fiecare exemplu, nu din lene, ci pentru că ar fi fost o muncă destul de mare, fără o finalitate anume, în condiţiile în care informaţiile se şterg de parcă au căzut serverele. M-am documentat cam 2 săptămâni pentru acest articol şi văd că deja unele linkuri nu mai merg. N-are rost să mai pierd timpul cu ele; dacă aveţi vreun dubiu, atunci luaţi numele magnatului şi compania occidentală la care el are acţiuni sau legături diverse, şi puneţi-le într-un motor de căutare, inclusiv Google, şi veţi vedea detalii, câte or mai rămâne!

Am să încep mai întâi cu 2 companii de stat ruseşti, puternic ancorate în spaţiul occidental. VTB Bank, a doua bancă din Rusia ca mărime, a sponsorizat „Asociaţia Internaţională a Federaţiilor de Atletism” ( IAAF - International Association of Athletics Federations) şi raliul Dakar, cunoscut şi sub numele de Paris-Dakar. În 2005, VTB a preluat mai multe bănci europene precum Eurobank în Franța, redenumită mai târziu VTB France. În Marea Britanie a achiziţionat Evrofinance Mosnarbank, redenumită ulterior VTB Europe Plc, iar apoi VTB Capital Plc. În Germania preluat Ost-West Handelsbank AG, redenumită mai târziu VTB Germany. În 2011 guvernul rus a vândut 10 % din VTB Bank companiei italiene de asigurări Generali şi companiei americane TPG Capital.

Gazprom a sponsorizat principalele competiţii sportive internaţionale precum Champions League, Campionatul mondial şi European sau Jocurile Olimpice. În decembrie 2006, Gazprom a semnat un acord cu compania britanică Royal Dutch Shell, cu companiile petroliere americane Marathon şi McDermott, şi cu giganţii japonezi Mitsui și Mitsubishi, pentru a prelua pachetul majoritar de acţiuni al consorţiului Sakhalin Energy. În 2007 Gazprom și compania italiană Eni SpA au semnat un acord de colaborare pentru a construi o conductă de gaz. În 2014 Gazprom a preluat 24,9% din acțiunile companiei austriece de petrol și gaze OMV. În acelaşi an Gazprom a luat 50% din International Petroleum Investment Company (IPIC) din Abu Dhabi, Emiratele Arabe Unite.

Cei mai mulţi dintre noi am auzit doar de Roman Abramovic, de la televizor, datorită fotbalului, oligarhul rus fiind proprietarul clubului londonez Chelsea. Însă el e doar vârful icebergului legăturilor Rusiei cu Occidentul. Abramovic e doar al 12-lea în topul celor mai bogaţi ruşi. Rusia are 118 miliardari şi mii de milionari, majoritatea adânc înfipţi în toată economia occidentală. Toţi deţin companii listate la bursele occidentale. Toţi au proprietăţi în Occident, precum palate luxoase şi yacht-uri. Toţii magnaţii Rusiei, şi, prin ei, întreaga economie rusească are încrengături complexe cu economia occidentală.

Majoritatea lor deţin câte o companie mamut în domeniul petrolului, oţelului şi minereurilor de tot felul. Pe lângă ea, unii dintre ei mai deţin câteva companii mai mici, care facilitează afacerile principale, sau sunt menite plăcerilor proprii. Cu toate astea, averea lor este mult mai mare decât cea a companiilor lor, chiar de dinainte de escaladarea războiului din Ucraina, când valoarea pe bursă a lor a scăzut. De exemplu, cel mai bogat om din Rusia, Alexei Mordashov era cotat la o avere de 30 miliarde dolari în 2020, actualmente Google îl dă acum cu aproape 21 miliarde. Imprecizia valorii averii sale e dată de noile condiţii de evaluare, ca în cazul tuturor celorlalţi oligarhi. El este acţionarul majoritar al gigantului în oţelărie Severstal , care în 2020 era cotată la 6,8 miliarde dolari . Am făcut jos un printscreen ca să nu păţesc cum am păţit cu modificarea cifrelor morţilor de COVID, despre care am scris în acest articol

Ei bine, unde sunt activele lui Alexei Mordashov de la 6,8 miliarde dolari, cât era cotată Severstal, până la cei 30 miliarde dolari? Sau , hai să zicem cei 21 miliarde… Unde-s banii băgaţi? Da, putem să zicem că şi-a luat vreo 2-3-4 yahcht-uri de vreo 50 de milioane, şi-a făcut vreo 2-3 palate de vreo 100 de milioane, în total maxim 2-3 miliarde. Hai să zicem 5, deşi e greu de crezut că ar fi mai mult de 1! Ce-a făcut cu restul? Dvs. ca om simplu ce-aţi face cu restul? Aţi plăti datoriile, ştiu, ca în bancul cu câştigatul la loto, şi restul să aştepte … :) Dar, oligarhii n-au datorii. Unde i-aţi băga, dacă aţi fi în locul lor? Da, aţi investi şi în economia naţională, dar mult mai sigur ar fi în economia internaţională, adică cea occidentală, unde valorile sunt mai bine prezervate şi produc profit mai sigur. În această situaţie se află toţi magnaţii Rusiei.

Ei bine, urma acestor bani e ştearsă din mediul online. Dar, după cum am spus, nu toate datele pot fi şterse, sau cel puţin, nu toate au putut până acum fi şterse. Aşa că am găsit în 2 săptămâni suficiente indicii despre încrengăturile economiei ruseşti cu cele occidentale. În continuare am să fac o scurtă descriere a acestor legături cu economia occidentală a primilor 5 magnaţi ruşi din totalul de 112. N-am putut să-i iau pe toţi, pentru că asta ar fi însemnat deja un adevărat raport. Cititorul însă îşi poate face o idee despre cum toţi se află în aceeaşi situaţie, pentru că însuşi dolarul, în care averea lor e estimată, este o monedă occidentală.

Pe locul 4 în această listă este Vagit Alekperov, cu o avere de 11- 25 miliarde dolari. Alekperov este proprietarul Lukoil, cea mai mare companie privată din Rusia, şi a doua companie ca mărime din această ţară, cotată la 6,69 miliarde dolari . Observăm şi aici „gaura” de până la 11- 25 miliarde dolari, pierdută prin iţele economiei occidentale. În 2000 Lukoil a achiziţionat compania petrolieră americană Getty Oil. În 2004 compania americană ConocoPhillips a cumpărat 7,6% din acţiunile Lukoil, ulterior ajungând să deţină 20% din ea. În urma acestei alianţe, o parte din benzinăriile din Statele Unite şi Europa de Vest au fost cedate Lukoil. Numărul acestora a ajuns la 376 în 2006 în Europa. În 2007 Lukoil şi cu compania petrolieră italiană ERG S.p.A. au semnat un parteneriat de colaborare. Asemenea parteneriate au existat şi cu companiile British Petroleum şi Exxon (SUA) .

Alekperov are o strânsă legătură cu IFD Kapital Group, un holding internaţional de investiţii cu participaţiuni din întreaga lume „civilizată”, ale căror urme au fost şterse subit din mediul online. Sau, cel puţin eu n-am putut da de urma lor. Ce motive ar exista pentru aşa ceva, într-o lume care se laudă cu transparenţa şi echitatea? Eu am bănuiala că se doreşte cu insistenţă prostirea populaţiei globale cum că Rusia şi Occidentul se află într-un al doilea război rece. Chiar dacă nu putem ajunge la acţionari, putem deduce că acolo se află zone cu puternic capital occidental.

Vladimir Lisin are o avere de 19- 26 miliarde dolari. Este proprietarul companiei de producţie de oţel Novolipetsk Steel, şi ea estimată la 9,245 miliarde de dolari în 2020 . Lisin deţine şi compania de transport maritim VBTH ce a cumpărat United Cargo Logistics Holding, cu sediul în Conley, SUA. În 2006 a cumpărat compania daneză de oţel, DanSteel A/S.

Vladimir Potanin are o avere de 25-27 miliarde dolari. Deţine compania Norilsk Nickel, specializată în extracţia şi producţia de metale rare şi cărbune, cotată la puţin peste 3 miliarde de dolari . În 2003 a cumpărat „Stillwater Mining Company” cu sediul în Colorado, SUA. În 2007 a cesionat alte zone miniere în SUA, dar şi în Finlanda şi Africa de Sud. În 2016 a colaborat cu compania canadiană SNC-Lavalin.

Ultimul în această listă, dar deloc cel din urmă (fiind de fapt cel mai bogat rus), este Alexei Mordashov, cotat la o avere de aproape 21-30 miliarde dolari, după cum am zis mai sus, acţionarul majoritar al gigantului în oţelărie Severstal. În 2006 Severstal a cumpărat compania britanică de sârmă Carrington Wire. În acelaşi an a achiziţionat un prim pachet de acţiuni al grupului italian Lucchini. În 2007 a cumpărat compania irlandeză de oţel Celtic Resources şi pe cea americană Columbus, (Mississippi) SUA. În 2008 şi-a extins operaţiune de achiziţii a mai multor fabrici de oţel din SUA, precum Sparrows Point, din Maryland, Esmark Inc. din Virginia de Vest şi WCI din Warren, Ohio. În acelaşi an a cumpărat şi Redaelli Tecna, din Italia. Tot în 2008 Severstal a achiziţionat compania de extracţie a cărbunelui PBS Coals din Pennsylvania, SUA. În 2007, a cumpărat acţiuni la TUI Travel.

Mordashov mai deţine şi compania de produse electrice „Power Machines”, care se află în relaţie de colaborare cu Siemens. Mordashov a fost ales preşedinte al Asociaţiei Mondiale a Oţelului (World Steel Association) în octombrie 2012, fiind invitat la o întâlnire a celebrului Grup Bilderberg , care pentru unii înseamnă nucleul a ceea ce ei numesc „oculta mondială”. În 2017, Mordashov a fost premiat cu Ordinul Meritul Marelui Ducat al Luxemburgului, în grad de comandant .

Toţi aceşti oligarhi sunt parte din anturajul lui Putin. Vrăjeala asta a lui cum că ar fi ameninţat de extinderea NATO este o scuză ieftină pentru a justifica războiul în ochii ruşilor de rând, încă dominaţi de fantomele concurenţei cu Occidentul şi invaziei naziste din 1941. Bogăţiile pe care el şi oligarhii din jurul lui le au, se datorează exclusiv Occidentului, cu care toată economia Rusiei are legături strânse.

Un eveniment care dă de gol această cacealma este ocuparea palatului din Londra a unui alt oligarh rus, Oleg Deripaska, de către nişte inimoşi care vor şi ei oprirea războiului, ca noi toţi. Mesajul lor, „Această proprietate a fost eliberată”, este o ironizare a devizului cu care Putin şi-a convins o parte din popor să susţină acest război, căruia propaganda din Rusia (dar gândită la CIA) îi spune „operaţiune de eliberare”.

Aşa ar fi trebuit să facă tot Occidentul cu toate activele ruseşti dacă, într-adevăr , „în acest moment de duce o luptă între civilizaţie şi forţele întunericului”. Trilioane de dolari în active ruseşti ar fi putut fi astfel confiscate, iar Rusia ar putea fi foarte uşor fi astfel convinsă să renunţe la război. Dacă scăderea acţiunilor companiilor lor ar fi reală, şi averea lor s-ar fi înjumătăţit, oligarhii ruşi ar face mare deranj în jurul lui Putin pentru a cădea şi a stopa războiul din Ucraina. Oligarhii nu dau ei 2 bani pe 17 milioane de ruşi care trăiesc în Ucraina, cam cum capitaliştii în general nu dau 2 bani pe viaţa omului simplu. Aşa şi-au făcut averile şi la fel şi-ar păstra-o. Dar, ordinul pentru război e mult mai de sus venit, aşa că toată lumea se conformează. Ce-a făcut statul britanic faţă de cei care au dat un astfel de exemplu faţă de confiscarea activelor ruseşti? I-a arestat , tocmai pentru a nu ridica semene de întrebare faţă lipsa concretă de acţiune a Occidentului în privinţa războiului şi a nu da şi altora idei să facă la fel cu alte proprietăţi ale magnaţilor ruşi din Occident . „Noroc” că se retrage McDonald's din Rusia… (sic!)

Am auzit pe la ştiri că nu ştiu ce yacht de vreo câteva milioane de dolari ar fi fost confiscat în Monaco, altul a fost reţinut în Gibraltar . Dar mai cu grijă, băieţii, să nu-l zgâriaţi, pentru că, după ce trece şi mascarada asta şi va fi înlocuită cu o alta, lumea va uita de câteva mii de morţi din Ucraina, şi lucrurile vor reveni la loc comanda, la fel ca şi yacht-urile. Între timp cică Portugalia a devenit mai nou un loc securizat pentru depozitarea yacht-urilor oligarhilor ruşi, Abramovic şi-ar fi dus yacht-ul acolo.

„Războiul” Occidentului cu Rusia lui Putin este un foarte bun motiv de a justifica scumpirea carburanţilor şi inflaţia în general, prin care sistemul ia de la săraci ce a dat la presă şi sistemul medical pentru a susţine mascarada COVID-19. Pe lângă asta, această nouă mascaradă are şi rolul de a direcţiona frustrarea populaţiei globale pe măsurile absurde de reducere a libertăţilor cetăţeneşti în aceşti 2 ani de mascaradă, după cum am menţionat în acest articol . Putin joacă acest rol de baubau pentru a absorbi această furie internaţională. Urmează probabil vreo altă „revoluţie” prin care umanitatea va sărbători cu surle şi trâmbiţe scăparea de tiran, o altă mascaradă precum prea multe altele săvârşite de uriaşul aparat de manipulare al capitalismului. Măsurile aberante din plandemie şi războiul vor fi date toate uitării. Totul, cu preţul a milioane de oameni lipsiţi de servicii medicale de frica SARS-COV2, şi acum a copiilor ucişi în acest război contrafăcut . Mi-e silă de acest sistem social, la fel cum mi-e silă şi de comunism.

Războiul se va termina atunci când cei care sunt ţintuiţi de această dezinformare vor înţelege cacealmaua dintre Occident şi Rusia. Aşa că vă rog să trimiteţi aceste informaţii apropiaţilor, indiferent de ce surse folosiţi! Cu cât vom ilumina mai mult lumea, cu atât acest război îşi pierde obiectul, iar copiii (şi populaţia civilă, în general) din Ucraina vor fi salvaţi.

Gabriel Baldovin

CTP-ul şi patriotismul

M-a amuzat îndemnul voalat al lui CeTePe, la postul UMDigi24, de înrolare Pentru Apărarea Patriei, sau denunţarea refuzului la „apărarea” României, într-o ipotetică stare de război. Tema a fost adusă într-un context la fel de ipotetic, anume pentru a acuza de nepatriotism pe majoritatea dizidenţilor, cei care am ţinut fruntea sus în aceşti doi ani în faţa absurdităţilor măsurilor de combatere a plandemiei . Dar, la emisiunea de săptămâna următoare, CTP s-a dat de gol la minutul 17. 30 , că o astfel de acuză vine din proiecţia propriilor frământări personale , faţă de obedienţa pe care a afişat-o în timpul dictaturii comuniste. Dacă ne uităm la atitudinea sa cu privire recunoaşterea, observăm nu doar lipsa regretului, ci chiar o oarecare bravadă a recunoaşterii laşităţii, de parcă o astfel de ar fi un gest moral. De fapt în această reacţie se manifestă ruşinea contracarată în bravadă, care repetă acea situaţie în zilele noastre, în ceea ce priveşte poziţionarea lui faţă de măsurile aberante ale ultimelor 2 ani.

Invocarea lipsei de patriotism a adversarilor ideologici vine după ce un an întreg CTP însuşi a hulit „sălbăticia” românilor pentru că nu se vaccinează. De zeci de ani el îşi arată dispreţul faţă de compatrioţi diverşi prin diatribe zeflemiste, fiind un fel de gumpy cat umanoid! Cei cărora au ajuns ţinta atacurilor lui au meritat în bună măsură dojana, dar şi el i-a căutat cu predilecţie. Nu şi-a arătat latura caldă faţă de cei nevinovaţi de acuzele lui, pentru că omului nu-i plac oamenii în general. Faptul că e pus în situaţia de a fi patriot, în sensul că vrea să ajute un grup social defavorizat, îl pune în încurcătură. De aceea tema patriotismului vine cu astfel de neconcordanţe emoţionale, iar pozatul în patriotism probabil că e cea mai nefirească postură pe care o poate afişa. Nu l-am auzit să zică ceva despre amărâţii aia din Ferentari sau Călăraşi, killăriţi de Poliţia Română când au ieşit în 2020 să facă rost de mâncare, pe timpul carantinei. Nu l-am auzit să zică nimic despre bietul om pus jos de jandarmerie la metrou, pentru că avea masca sub nas, deşi călătorii stăteau înghesuiţi ca sardinele, iar masca era inutilă. În schimb, l-am auzit cu urechile mele la începutul anului, după ce ofensiva vaccinistă a eşuat, cum şi-a manifestat dezgustul faţă de „poporul medival”, care nu acceptă acest tratament experimental. Faptul că, în câteva luni, a devenit subit un iubitor de patrie pare o glumă proastă, în acest context.

Acum că mascarada s-a terminat, în atitudinea lui CTP se simte o urmă de regret pentru ocara adusă poporului, mai ales că nu a scos bani din asta mai mult decât un salariu. O fi un salariu umflat dinspre pompările zecilor şi sutelor de milioane de Euro pe care spionajul civil internaţional (via guverne) pompate în sistemul sanitar şi cel dezinformaţional din presă. Da, odată ce populaţia a înţeles în mare măsură ce înseamnă presa, salariul său o să tot scadă, din lipsă de audienţă. Pe lângă asta, ieşitul fizic în public e cam riscant. Oricum, CTP-ul se deghiza într-un macho cu ochelari de alergător profesionist când ieşea în public; l-am văzut odată astfel pe strada Eminescu, tocmai pentru a nu fi recunoscut. Dar acum riscul e şi mai mare. Aşa că, pragmatic vorbind, are o urmă de regret că s-a pus rău cu „mahalagii conspiraţionişti”.

Dincolo de asta, ideea sacrificiului pentru ţară ţine mai curând de o mentalitate medievală, de mercenari. În perioada antică sau medievală, când armata era un loc de muncă, aşa ceva are sens. Astăzi acest gen de mentalitate e perimat. Ce-i drept, abuzurile nu mai sunt atât de brutale încât să fie nevoie de sacrificii (deşi sunt mai multe ca atunci). Dar dacă e să facem sacrificii, ne sacrificăm pentru familie şi prieteni, atunci când e cazul. Ne sacrificăm pentru salvarea copiilor noştri, conform instinctului matern natural. Dar nu ne sacrificăm pentru necunoscuţi, chiar dacă vorbesc aceeaşi limbă ca şi noi.

Personal sunt un luptător pentru drepturile defavorizaţilor şi marginalilor. Faptul că scriu împotriva abuzurilor, şi îi atenţionez pe cei predispuşi spre a ieşi de sub jugul manipulării (care e de fapt jugul înrobirii), e o dovadă în acest sens. Dacă e să-i apăr pe defavorizaţii acestui sistem, se vede prea bine că am fost printre cei mai patrioţi, prin ce am făcut ca activist civic şi teoretician. Mi-am sacrificat o carieră universitară sau recunoaşterea oficială ca teoretician al artei (cu revizuirea teoriei imaginii aşa cum n-a făcut-o nimeni de la Itten până acum ), filosof şi sociolog tocmai pentru că am crezut şi voi crede până ce inima mi se va opri în valoarea inestimabilă a vieţii celui mai sărman dintre oameni (Imperativul Categoric). Fireşte că aşa ceva nu este pe placul noului sclavagism , care foloseşte omul ca pe o unealtă, nu poate accepta aşa ceva. Războiul duce la creşterea indicelui Dow Jones şi la profitul . Primeşti recunoaştere în lumea lor ipocrită dacă le recunoşti şi tu la rândul tău dreptul de a ucide femei şi copii . Aşa că eu unul ajut pe cât pot spre a ilumina pe cei ameţiţi de bezna manipulărilor. Dar nu am să îmi sacrific viaţa pentru a-i salva pe ei. Trebuie să facă şi ei un efort în acest sens, şi să nu aştepte salvarea mură în gură.

De fiecare dată când am fost atacat nu am ţinut în mine frustrarea, ci am răspuns cu aceeaşi monedă. În acelaşi fel, dacă o să am o armă şi un războinic o să vine să-mi atace proprietatea, familia şi comunitatea, am să o apăr, după modelul elveţian. În Elveţia, ţară cu raport echitabil între stat şi cetăţeni, omul de rând are arma în casă. Dacă e atacat, acesta o poate folosi. În România nu s-a putut acest model pentru că, datorită hoţilor de lux, probabil că eram de mult în război civil. În acest moment strategia românească de luptă, aceeaşi cu cea de la primul război mondial, de a epuiza muniţia adversarului pe soldaţi prost echipaţi, pentru că politicienii vremii au furat din visteria statului, nu prea e pe placul meu. A lupta cu AK47 împotriva unor drone teleghidate prin satelit , este o prostie la care eu nu aş participa nici dacă nu aş fi pacifist.

Aşa că, dacă prin patriotism CTP înţelege apărarea instituţiilor din ţara asta, atunci da, mă poate considera un adevărat trădător. Păi pe cine să apăr? Să apăr banca ce mi-a distrus familia , în timp ce statul român o asista tacticos? Să apăr mafioţii care mi-au furatul maşina, asistaţi de statul român . Să apăr statul român să mă mai fure de câteva ori, sau cum? , trebuie să fiu chiar idiot să apăr un astfel de stat. Statul e exact mafia, după cum am spus-o în melodia cu acelaşi nume Sau poate ne aducem aminte cum ţăranilor oropsiţi de acum 150 de ani, stă-străbunicii noştri, li s-a promis împroprietărirea dacă participă la războiul de independenţă contra imperiului otoman, în 1877. Li s-a dat pământuri atunci, da, după care li s-au luat înapoi de statul mafiot. Romanul „Ion” încă se studiază în şcoală. Asta e cauza pentru care în 1907 ţăranii răsculaţi au fost măcelăriţi de patri(di)oata armată română. Acest stat să-l apăr eu? Să mă alătur acestei armate, care, acum 32 de ani, alături de miliţie şi Securitate au ucis 1500 de români în mascarada din 1989? Niciodată.

Fiind exponentul propagandei oficiale al acestui sistem, desigur că unul precum CTP are interes să îl contrazicem şi să ne umflăm în pene despre cum apărăm noi „patria”. Dar ce este patria? Patria nu înseamnă palatele SRI-iştilor şi sediile instituţiilor ocupate cu indivizi care îşi fac concedii şi merg la spitale în străinătate. De ce ei n-au „patriotismul” de a se trata în România? Patria nu e Casa Poporului şi nici sediul guvernului. Păi cei ce activează în ele sunt agenţi dubli într-o ierarhie militară internaţională de informaţii, şi eu trebuie să-i apăr de propriul plan de a produce tragedii în rândul omului simplu ? Nu. Am zis „arză-le-ar focul!”, şi, dacă ar fi să fie atacate, nu aş mişca un deget să le apăr. „Noroc” că, fiind ţinte protejate, un eventual război nu le-ar atinge cu un glonţ, asemenea centrului Tokyo şi a Palatului Imperial, în cel de-al doilea război mondial, în timp ce periferia a fost realmente rasă de pe faţa pământului de bombe, la fel ca şi oraşele mai mici, Hiroshima şi Nagasaki. Pentru că, da, ţinta războiului din pacific a fost în primul rând industrializarea populaţiei prin eliminarea ţăranilor japonezi şi apoi a samurailor naţionalişti. La acest plan au lucrat înşişi industriaşii globalişti japonezi, prin instigarea acelui război devastator. Ne putem da seama ca naţionalizarea practicată de comunism pentru industrializarea ţăranilor a fost floare la ureche pe lângă această crimă, cea mai mare crimă din istorie, aşa cum se va numi următorul meu documentar.

Tokyo Centru

Tokyo Palat Imperial

Tokyo Periferie

Cât despre apăratul Ucrainei, lucrurile nu sunt chiar aşa cum se dau la TV. Dacă ucrainenii erau atât de „patrioţi” precum insinuează CTP, n-ar fi plecat niciunul, şi nu mai era nevoie de legea aia, aproape la fel de criminală precum iniţiatorii războiului, cum că bărbaţii n-au voie să părăsească ţara. Nu deplâng aici lipsa de fals patriotism, ci chiar anti-umanismul acestei măsuri care despart familiile şi lasă femeile în mâna pribegiei şi nesiguranţei. Dar, ceea ce nu se spune la argaţii CTP-ului de la Digi24 este că Ucraina însăşi e o ţară divizată. În 2014 ucrainenii pro-ruşi s-au împuşcat cu cei pro-occidentali. Vorbim de un adevărat război civil în această ţară, înainte ca armata rusă să inflameze acest conflict la nivelul actual. Aşa că povestea cu naţionalismul ucrainean lansată în toată mass-media oficială nu prea ţine. În locul unei societăţi patriotic-radicale, cu alură medievală, cu indivizi programaţi ca roboţii, asemenea albinelor din stup, prefer o societate a dialogului şi găsirii punctelor comune mai curând decât aceste pusee sălbatice de a convinge pe cineva să facă ceva prin violenţă, sau a eugeniei post-natale. Pare o adevărată sinucidere să nu bagi la închisoare un criminal periculos, şi totuşi ţările nordice aşa şi-au făcut o societate echitabilă iar criminalitatea este foarte scăzută acolo. Niciodată n-o să apăr valorile unei societăţi infracţionale şi genocidale, indiferent ce ţară ar fi, nu doar România. Nu merg la război pentru că sunt convins că armata, şi instituţiile represive în general, reprezintă răul civilizaţiei. Când spun rău, nsu mă refer la un rău necesar, aşa cum sunt obişnuiţi paraziţii care activează în aceste domenii, ci la răul absolut. Armata şi restul de armate, reprezentate de poliţie , ju$tiţie , JeanDa`nMaria şi, nu în ultimul rând, SeRvItutea din spionajul civil . „Armata e gunoi”, am afirmat-o încă de la începuturile anilor 2000, şi pe marginea căreia am făcut următoarea acţiune de stradă . Am spus-o de mai multe ori, şi o voi spune până cât mi se va opri inima. Deci, e imposibil pentru mine să mă alătur cumva acestor instituţii.

Gabriel Baldovin

„Vindecarea” euroscepticismului est-europenilor prin teroarea războiului

Da, şi pe mine m-au şocat zilele astea scenele de masacrare a populaţiei civile din Ucraina, chiar dacă cazurile sunt izolate, şi aceste crime nu se întâmplă la nivel general. Nu excludeam posibilitatea escaladării conflictului, însă nu mă aşteptam la o astfel de ofensivă împotriva populaţiei civile. Bombardarea clădirilor particulare, tancul urcând peste un automobil pe trotuar, care se ferise din calea lui, sunt imagini pe care nu cred că le voi uita vreodată. Nu era cel mai bun moment în care să văd aşa ceva. Lucrez la un documentar despre instigarea din cel de-al doilea război mondial , la un nivel de detaliu mai mare decât cele relatate începând de la minutul 53 din documentarul meu „Sadismul în politica internaţională”. , şi am mai blurat unele din scenele violente, aşa că noile imagini din Ucraina m-au prins pe nepregătite . Se pare că puterea uneltitorilor acestei lumi de a produce scene oribile e inepuizabilă.

Escaladarea războiului ruso-ucrainian e pus în mass-media pe baza faptului ca Putin şi-ar fi pierdut minţile. Lipsa de motiv clar pentru a inflama un conflict în zonă lasă impresia că, într-adevăr, omul e dus cu pluta. Invazia altor ţări din jurul Rusiei s-a justificat prin creşterea atacurilor la adresa fie a Rusiei, fie asupra minorităţii ruseşti, în scopul de a proteja minoritatea rusă. Invazia Georgiei în 2008 a sprijinit provinciile separatiste pro-ruse Abhazia şi Oseţia de sud. Invazia Ceceniei s-a justificat pentru împiedicarea independenţei provinciei Degestan şi eliminarea sabotorilor de gherilă. La fel s-a întâmplat şi cu invazia provinciilor Doneţk şi Lugansk în 2014. După lupta de la Ilovaisk, zona a rămas într-o stare de relativ echilibru. Nu s-a întâmplat nimic special acum ca să justifice o invazie în masă a Ucrainei. Ruşii din zonă nu au fost atacaţi recent, şi oricum aveau arme şi se puteau apăra şi singuri.

Astfel că da, această invazie pare total absurdă şi inoportună pentru orice lider politic. Oportunismul este principala caracteristică a oricărui politician sau demagog. Trecerea la invadarea Ukrainei pare un gest de amator în politică, ce ia decizie nu în funcţie de oportunitatea pe termen lung, ci de impulsul de moment. Ani de zile Putin a plătit vedete occidentale pentru a-i îmbunătăţi imaginea, şi a promova pe plan internaţional Rusia în scop turistic. Cel mai celebru caz de lobby este cel realizat de cunoscutul actor francez Gérard Depardieu. Miliarde s-au plătit pentru popularizarea imaginii Rusiei în Occident, în scop de atragere a turiştilor. De ce ai da cu piciorul la o astfel de investiţie acum? Ce ai de câştigat de pe urma invaziei? Protejarea a 8,334,100 de ruşi din Ucraina , cu preţul distrugerii economiei ruseşti pentru scăderea nivelului de trai a restului de 146 040 402 din Rusia ? Dincolo de aceştia, averile marilor oligarhi ruşi, împărţite în lumea întreagă pot fi pierdute într-un astfel de conflict. Cine crede că aceştia îşi riscă averile pentru 10 milioane de oameni de rând (care oricum nu riscau în a-şi pierde vieţile) a crezut şi că măsurile absurde din plandemie au fost iniţiate pentru protecţia cetăşenilor. N-are nici un sens. De fapt, conflictul dintre ruşii minoritari şi ucraineni intrase într-o fază de mocnire, de îngheţare. Ce rezolvare umanitară ai dacă agiţi spiritele şi să provoci în câteva zile peste 5000 de morţi?

Apoi, o astfel de mişcare ii şubrezeşte invariabil enorm poziţia în propria ţară, riscând chiar să fie înlăturat de la putere şi, eventual, judecat pentru crime de război. Am văzut deja că în majoritatea oraşelor din Rusia au ieşit oamenii la proteste, fapt care a condus la peste 2000 de arestări în rândul propriului popor, în condiţiile în care internetul e restricţionat şi în mass-media clasică se spun minciuni chiar mai mari decât în cazul plandemiei. Cenzura în Rusia a ajuns la asemenea nivel încât în mass-media nu se spune că Rusia a invadat teritoriul Ucrainei, ci invers, anume că Ucraina ar fi invadat teritoriul Rusiei. Militarilor li se spune că merg la graniţa cu Ucraina să elibereze zonele de graniţă de invadatorii ucraineni. Din acest motiv există o mulţime de tancuri abandonate, soldaţii ruşi dezertând în masă atunci când află că nu există nicio invazie ucrainiană şi că ei sunt invadatorii. O mulţime de ofiţeri bieloruşi au şi fugit în Polonia, după ce armatei bieloruse i s-a ordonat invazia Ucrainei în sprijinul armatei ruse. În acest context e o chestiune de timp până când întreaga ţară va afla de mascaradă, şi a începe proteste masive.

Asemenea gesturi n-au nicio logică pentru un om normal, şi de asta mulţi au ajuns la concluzia că Putin a înnebunit. De ce ai risca aşa ceva? Pentru ca nu vrei ca NATO sa ajungă la graniţele Rusiei? Păi rezultatul e exact cel opus; aşa ceva mai curând dă apă la moară retoricii NATO, de întărire, decât o convingere a sa de a se retrage. O astfel de retorică are sens pentru cei rămaşi traumatizaţi de invazia nemţilor în cel de-al doilea război mondial, însă e total lipsită de sens acum. La fel ca şi Rusia de după destrămarea URSS, NATO nu a atacat vreodată o altă ţară fără vreo justificare întemeiată de protecţia propriei ţări sau a minorităţilor atacate de statele în care trăiau. Administraţia SUA a încercat să atragă NATO în înlăturarea lui Saddam Hussein, odată cu invazia Irakului, în 2003. Dar doar Marea Britanie a acceptat jocul. În rest nimeni nu a intrat în acel război. Prin urmare, ce justificare ai putea avea faţă de extinderea NATO, din moment ce organizaţia s-a declarat defensivă şi nu a încălcat niciodată acest statut?

Putin nu are nici motivaţie personală pentru un astfel de gest lipsit de noimă. El este un om foarte bogat, cu stil de viaţă occidental, cu operaţii estetice cu un palat de multe milioane de euro , cu mai multe avioane private , şi active în mai multe fonduri de investiţii şi companii. Media oficială îl dau ca posesorul unei averi de până într-o sută de mii de euro, însă anturajul său e de milionari şi miliardari. Numai faptul că şi-ar fi luat parandarături de la ei în schimbul unor politici favorabile lor, îl aduce şi pe el la aceeaşi avere. Omul chiar duce o viaţă eminamente occidentală, ideal care i-a sedus pe majoritatea KGB-istilor ruşi, la fel că şi pe securiştii de la noi să saboteze sistemul. Conflictul lui cu Occidentul e o cacealma, după cum am susţinut în articolul anterior.

Şi totuşi această nebunie are logică foarte pragmatică. Despre rolul terorii generalizate generate de acest război am amintit în secţiunea anterioară, care are la rândul ei linkuri către articole mai vechi scrise de mine, şi care se rezumă bine la minutul 30 din documentarul linkat mai sus. Economia occidentală are nevoie de resetare după cei 2 ani de pauză, iar un nou contingent de muncitori entuziaşti, deportaţi din ţările limitrofe, e soluţia pentru aşa ceva. SUA au tot instigat conflicte în Orientul Mijlociu prin agenţii săi CIA locali, precum cei din Siria, care a produs aproape 13 milioane de refugiaţi, majoritatea în Occident. Între timp a răsuflat şi originea CIA a ISIS. Zona s-a cam epuizat de refugiaţi dispuşi spre deportare economică. Est-Europenii, şi românii în special, s-au cam săturat de pribegie şi vor să se întoarcă acasă, mai ales datorită elementelor dictatoriale care au apărut în această perioadă în „lumea civilizată”, sub pretextul protecţiei sănătăţii publice. Ei bine, i-a venit rândul lui Putin să joace şi el rolul de bau-bau în scopul sperierii executantului modern de ordine spre a deveni mai eficient, dar şi de a aduce noi surse de deportaţi economic, ca refugiaţi de război. Uluitoare asemenea deportaților economic moderni cu războaiele antice de capturare a sclavilor...

Cea mai mare capcană dezinformaţională în care opinia publică a fost prinsă în aceste zile este aceea cum că Occidentul ar fi partea bună pentru că luptă cu Putin şi Rusia, care reprezintă babaul. De fapt acesta e şi planul Occidentului de a-şi reface imaginea de eugenişti, după cei doi ani de plandemie, în care populaţia a început să creadă şi absurdităţile dezinformaţionale despre 5G şi Bill Gates . Ironia e că aceste petarde ideologice au fost lansate chiar de spionajul lor civil pentru a se asocia şi a face imagine negativă mentalităţii anti-plandemiste. Ei bine, acum ni se arată că există ceva mai rău decât încercarea eşuată de a elimina 80 de milioane de bătrâni şi bolnavi , aşa cum s-a dorit iniţial prin această plandemie. Războiul clasic şi mentalitatea bolşevică pe care Putin o simulează subit, e acel baubau menit să absoarbă întreaga ostilitate publică acumulată în aceşti 2 ani faţă de guverne, dar şi de a o convinge că ceva mai rău se poate întâmpla, dacă se iscă vreo …revoluţie

Ceea ce frapează la acest eveniment este tocmai lipsa de instigare pentru justificarea atacului. Rusia şi Putin sunt capitalişti; au nevoie de asemenea orchestrare iniţială care să justifice conflictul în ochii opiniei publice, după modelul diversionismului pe care l-am descris în detaliu în documentarul meu „Diversioniştii” . Există o oarecare probabilitate ca în lume să se fi acumulat foarte rapid o asemenea frustrare încât n-ar mai fi fost timp de inginerii de instigare locală de diversiune. Prin urmare tema războiului va fi trebuit să acopere informaţional eşecul plandemiei de a convinge populaţia să accepte restrângerea drepturilor. Şi totuşi retorica războiului nu a început chiar brusc, ci a intrat în piaţa informaţională de o lună. Între timp se puteau crea nişte diversiuni pentru justificarea atacului. Apoi, părerea mea este că inginerii supremi ai plandemiei ştiau că mascarada e foarte probabil să ţină cam 2 ani; prin urmare se putea crea o diversiune între timp pentru comutarea atenţiei globale spre război, dinspre minciunile care ies şi mai tare la suprafaţă, acum la finalul mascaradei.

Aşa ceva are sens însă pentru asumarea rolului de senil pe care îl joacă Putin. Pe de o parte, la 70 de ani, dintre care peste 20 la conducerea Rusiei, el poate fi pensionat. Asemenea demagogului aflat pe final de mandat, care ia decizii nepopulare pentru a-i da vânt corăbiilor următorului demagog , ce simulează lupta politică cu el , şi Putin joacă acum rolul zevzecului senil, pentru a creşte încrederea publică în „duşmanul” său, Occidentul. Observăm aici aceeaşi strategie folosită încă din al doilea război mondial; în documentarul meu „Sadismul în politica internaţională” la minutul 54 am descris în linii mari modul în care marii bancheri germani Hjalmar Schacht şi Wilhelm Keppler, în legătură cu spionajul american via Wall Street, au făcut presiuni asupra preşedintelui Hindenburg să demisioneze şi să-l numească cancelar pe Hitler, deşi acesta n-a câştigat alegerile. Rolul acestei diversiuni politice a fost aceea de a-l manipula pe Hitler să înceapă războiul şi astfel Europa să fie astfel curăţată de antisemitism, iar afacerile familiei Rothschid să prospere din nou. Deşi eliminarea antisemitismului a fost un lucru bun, preţul de aproximativ 100 milioane de morţi, dintre care 6 milioane evrei, în urma războiului, este mult prea mare. De fapt asta e cea mai mare crimă din istorie relativ la numărul de ani în care s-a întâmplat, şi aşa se va numi şi următorul meu documentar care detaliază aceste date.

Capitalismul a investit constant în personaje şi organizaţii cu rol de baubau şi după cel de-al 2-lea război mondial, pentru ca apoi să pornească războaie, cu rezonanţă directă în creşterea economiei globale, după cum am arătat în detaliu începând din minutul 30 din documentarul sus menţionat. Până în anii 90 babaul a fost reprezentat de comunism, cu războaiele din Corea, Vietnam şi alele. Între 1990 şi 2000 babaul a fost naţionalismul iugoslav şi cel ruandez, cu genocidul şi războaiele de la sud de Dunăre. Între 2000 – şi 2020 babaul a fost extremismul islamic, care a adus războaie în Afganistan , Irak, Libia şi, cel mai crunt, Siria. Între 2020 şi 2022 am experimentat babaul în Coronavirus. Acum i-a venit rândul lui Putin să joace şi el acest rol. Parcă şi văd o discuţie între magnaţii lumii de genul : „hai mă, Vladmire, că tu n-ai mai contribuit la teroarea mondială de 15 ani! Noi ne-am sacrificat turnurile gemene şi clădirea 7 (asta trebuie văzută în mod special) de la World Trade Center, l-am scos şi pe Bill Gates la produs, acum suntem văzuţi ca dictatori sanitari, vino şi tu cu ceva să ne refacem imaginea şi aducem şi nişte refugiaţi în Occident, trăiţ’-ar familia ta!”



Şi iată-l şi pe Putin jucând acest rol de baubau, ameninţând în stânga şi în dreapta, ca un descreierat, deşi ar fi mai profitabil pentru el să stea calm şi să se bucure de averea uriaşă pe care o are. A înnebunit? Nu. Deloc. Cei care au crezut această naraţiune nu se pricep la psihiatrie. Eu le-am mai citit . Conform DSM 5, schizofrenia debutează între 18-35 de ani , ceea ce nu e cazul lui Putin. Depresia majoră poate apărea la orice vârstă, însă el nu are astfel de simptome . În ceea ce priveşte o boală neurologică degenerativă, cea mai aproape de un astfel de comportament ar fi demenţa , însă pierderea memoriei apropiate, dificultatea de concentrare într-o discuţie, confuzia cu privire la dată şi locul unde se află ar fi foarte vizibile atât pentru colegi cât şi pentru cei cu care a negociat recent pacea, precum preşedintele pescar al Franţei. Dar hai să presupunem că el ar fi într-adevăr bolnav. De ce îl ascultă orbeşte un întrec sistem represiv în Rusia? Nu are sens. Explicaţia constă tocmai în acest plan dezinformaţional major în care intră mandatul lui Putin de a juca rolul dictatorului stalinist din anii 50-70. Dar cum se explică faptul că Rusia e o ţară capitalistă şi nu a rămas comunistă la începutul anilor 1990?

Simularea unor simptome neurologice poate fi calea pentru a fi scos din scenă, atunci când sistemul riscă o revoltă în masă a populaţiei. De fapt, ca orice demagog , Putin plăteşte la rândul lui tributul către Rothschild, Rockefeller şi Morgan. Dacă e băiat bun şi face ce spun experţii de la CIA, se poate retrage în glorie, eventual cu alte operaţii estetice spre a-şi trăi în linişte bătrâneţile. Deşi nu mai are nevoie de alte operaţii estetice, pentru că în palatele sale nu intră străinii. Exact de aceea spionajul civil n-a mai făcut vreo diversiune pentru justificarea escaladării războiului , care a explodat din senin. În felul acesta el poate ameninţa întreaga zonă est-europeană, pentru că toţi îl văd ca un căpcăun gata să înceapă un război împotriva oricui i se pare că-l ameninţă. Între timp, mass-media oferă cu nemiluita ştiri despre război, cu imagini terifiante. Zvonurile despre chemările rezerviştilor în unităţile militare sunt infirmate de către oficiali, însă ele sunt menite să trezească ideaţia paranoidă în omul simplu. (Editare ulterioară: Ştirile despre aglomeraţia de la eliberarea de paşapoarte, sunt deocamdată false; acum câteva luni am fost şi am văzut aceeaşi coadă ca acum. Dar, dacă vor continua, chiar că vor băga spaima în populaţie, şi cozile vor creşte. În acelaşi fel s-a întâmplat cu diversiunile preţului la carburanţi şi ulei; a cumpăra cantităţi uriaşe atunci când un produs se scumpeşte este menit de a crea panică. Omul simplu de fapt cumpără mai puţin în aceste condiţii)

Partea proastă e că, în intenţia de a face cât mai credibilă mascarada războiului , acesta e chiar real. Scenele groaznice sunt menite să sperie Estul Europei, unde încrederea cetăţenilor în stat, în special în ultimii 2 ani s-a prăbuşit. Iniţial am crezut că ameninţarea va fi doar aşa, în aer. Dar iată-l pe „nebun” intrându-şi în rol şi provocând victime în rândul populaţiei civile, şi o criză de refugiaţi! Şi lucrurile pot degenera până la un război în întreaga zonă, Putin declarând că va ataca toate ţările care ajută militar Ucraina. Aşa că, trebuie avut un pic grijă cu eroii subiţi care vor să meargă şi să se înroleze împotriva Rusiei, şi care până acum o săptămână se speriau de 0,03 % probabilitate să moară de COVID (din datele oficiale ale OMS, prin siteul worldometers). Ei pot antrena România într-un astfel de război artificial. După ce au fost lăsaţi în off-side , odată cu schimbarea atitudinii populaţiei fată de COVID, din agenţi ideologici ai plandemiei, ei riscă să devină pionii unui război în zonă, doar pentru că vor să-şi demonstreze umanismul, acum că lumea îi vede ca pe nişte darwinişti sociali. Păcat că nu şi-au demonstrat umanismul şi în ajutarea fraţilor noştri moldoveni în războiul din Transnistria, sau măcar săracii din Romania... Umanismul lor se poate reduce la ajutor pentru refugiaţi, nu ajutor cu arme. Lasă, că le vinde arme SUA ucrainenilor, pe datorie, şi apoi le plătesc în 30 de ani ! …

Există premisa ca acest război să ţintească eliminarea euro-scepticilor, pe care plandemia i-a trezit din minciunile de presă. Pentru mulţi, acest experiment social a trezit colţii răzbunării pentru irosirea vieţii pe falsele idealuri capitaliste. Între timp a venit de la EU pentru România şi zăhărelul intrării în spaţiul Schengen, o altă promisiune despre creşterea nivelului de trai, după dezastrul ultimelor 3 decenii. Aşa ceva este o altă mită pentru a ne face să uităm de mascarada COVID. Occidentul ne promite astfel indirect că dacă uităm de ultimii 2 ani şi ne reiterăm încrederea în capitalism, atunci ne va primi în Schengen. Dimpotrivă, dacă rămânem resentimentari faţă de mascaradă, atunci ne paşte un rău şi mai mare: războiul. Cei mai vehemenţi antiplandemişti, proaspeţii anticapitalişti sunt primii vizaţi de această ameninţare. Pentru noi ăştia cu ştate mai vechi, riscul e mai mic. Orice ni s-ar întâmpla, ne transformă în eroi şi duce la propagarea ideilor noastre despre marile crime ale capitalismului. Şi tocmai cacealmaua asta a lui Putin e un indiciu că numărul lor e foarte mare. De fapt, am putut eu însumi să-i văd concret pe aceşti oameni în persoana propriilor colegi, sau vecini de la ţară.

Dar românii sunt mai docili aşa, conform cu stilul de viaţă al strămoşilor. Radicalii, cei care pot porni o revoluţie anticapitalistă, se află chiar acolo, la răii lumii, în Rusia şi Ucraina. După cum nouă românilor ni se promite zăhărelul accederii la Schengen, în acelaşi fel şi ucrainenilor li se promite aderarea la UE. În imaginea de mai jos vedem harta vaccinării în Europa. Verdele închis reprezintă procent mare, cel deschis - procent mic.

România se află undeva la 40 %, la fel şi Ucraina, Rusia se duce spre 50%. Recordul vaccino-scepticilor (adică euro-scepticilor) în zona este în Bulgaria şi Croaţia, colorate cu un verzui deschis. Croaţia trăieşte o dramă uriaşă, datorită segregării sociale pe care capitalismul a adus-o acolo, după diversiunea odioasă a războaielor iugoslave din anii 1990, despre care am menţionat pe scurt începând din minutul 57 din documentarul linkat mai sus. În afară de turism, care absoarbe miliarde de euro anual dinspre turiştii occidentali, restul sectoarelor economice sunt mult sub nivelul de dinainte de 1990, ca şi la noi. Grosul populaţiei trăieşte sub nivelul anilor 1990. Croaţii deplâng faptul că celebrele plaje din ţara lor s-au privatizat şi că nu mai au acces la ele ca înainte. (Editare 13 martie 2022. Recent într-un campus universitar din Croaţia a căzut o dronă rusească, rătăcită desigur…, făcând un crater de 3 metri) . (Breaking news 14 martie: o dronă a căzut în Bistrița. Coincidență, desigur...)

Din această hartă putem scoate un anumit procent de vaccinaţi forţat sub condiţia acceptării la locul de munca, aşa cum s-a întâmplat şi la noi. De asemenea, vaccinarea la chiuveta, a fost un fenomen prin care oamenii au încercat sa se protejeze de eventualele substanţe nocive puse în unele dintre vaccinuri de aviditatea morbidă a administratorilor tuturor ţărilor de a avea un număr cât mai mare de morţi şi a exagera dimensiunea plandemiei. Aşa că putem intui ca procentul real al vaccinaţilor ar putea fi mult mai mic decât în harta de mai sus. Ce înseamnă asta? Înseamnă exact ce am stipulat la nivel general mai sus, respectiv că în acest spaţiu s-a creat în aceşti 2 ani un uriaş resentiment antioccidental cu privire la noul mod de asuprire sub pretextul protecţiei sănătăţii publice. Şi aici intervine Putin, cu nebunia lui, care creează la nivel global ideea că alternativa la capitalism e mult mai rea. În 2010 făceam un desen care portretiza raportul dintre terorismul discret al capitalismului faţă de cel declarat al islamismului radical, reprezentat de Bin Laden. Exact acelaşi lucru se întâmplă acum, cu diferenţa că baubaul e jucat de Putin.


Războiul proaspăt instigat poate ajunge să elimine noii dizidenţi anti-occidentali, cu sacrificiul prăbuşirii imaginii publice a lui Putin. Acest sacrificiu e perfect asumat, după cum au fost şi turnurile 1,2 şi clădirea 7 de la World Trade Center. În Ucraina şi Rusia aşa ceva este foarte probabil, în ciudatul context care s-a creat prin inflamarea artificială a acestui război. Putem sa ne imaginam că antiplandemiştii ucraineni, iniţial anti-occidentalişti, sunt acum puşi în situaţia să accepte îmbunătăţirea imaginii personale a Occidentului, altfel riscând sa fie executaţi că trădători, susţinători ai inamicului Putin. Între ei, pot să-mi imaginez că spionii civili deja îi urmăresc, şi, intr-un moment favorabil, îi pot elimina. Astfel se creează crima perfectă, uciderea dizidenţilor fiind aruncată pe seama războiului şi a lui Putin. Închiderea graniţelor pentru bărbaţi, care nu mai pot ieşi din Ucraina, sub pretextul apărării în condiţii de război, precum şi îngreunarea verificărilor vameşilor pentru restul populaţiei, este masca perfectă pentru această tentativă de epurare ideologică.

Situaţia poate deveni dramatică pentru antiplandemiştii ruşi, în cazul în care războiul ia o turnură precum în Cecenia. Atentatele puse pe seama ucrainenilor îi pot viza. Aceştia sunt astfel nevoiţi să îl susţină pe Putin şi războiul lui de cucerire, în acest teatru ieftin al luptei dintre Rusia şi Occident. Orice fel de răzvrătire împotriva „ordinii statale”, în care intră şi mascarada măsurilor de protecţie anti-COVID, poate conduce la arestări.

Proaspeţii dizidenţi, cei care n-au avut timp spre a-şi face aliaţi şi urmăritori pe reţelele de socializare, sunt parşiv încorporaţi în acest război; dispariţia lor nu va fi deplânsă de nimeni, în condiţiile în care noul context i-a separat ideologic de aliaţii de până acum o lună. Putem să împiedicăm acest lucru transmiţând fiecare în anturajul nostru aceste idei, şi dedesubturile odioase ale sale. Deja o mulţime de oameni îl judecă prin prisma măştii faţă de minciunile din plandemie, ceea ce este un semn de optimism pentru trezirea umanităţii în general, şi românilor în special, din acest jug al manipulării capitaliste. Am auzit aceste păreri chiar dinspre oameni vaccinaţi. Aşadar, din reflex faţă de plandemie, e chestiune de timp până când majoritatea populaţiei va înţelege mârşăvia dezinformaţională din spatele lui. Cu cât mai repede, cu atât mai bine. În acel moment războiul nu ar mai avea sens, şi putem salva astfel vieţile civililor prinşi în acest joc odios al profitului. Pe lângă asta, presiunea din partea ruşilor de rând poate conta şi ea pentru oprirea acestei mascarade şi mai odioase decât cea pe care se doreşte a o camufla, cu gesturi reale de data asta, şi cu morţi şi refugiaţi concreţi. Altfel, acest război va atinge şi România. Văd că s-a trezit subit eroismul în diverşi oficiali şi luptători cu mouse-ul pe Facebook, pentru a atrage ţara noastră în acest război. Iohannis nu mai merge pe principiul "În faţa bolii, or eşti precaut or prost" şi în cazul războiului, la fel cum a declarat în cazul plandemiei. Acum face pe „prostul”, deşi e cazul să fie precaut şi să evite pe cât posibil să atragă ţara într-un război cu Rusia. Ar trebui tuturor să le atragem atenţia să o lase mai moale cu eroismul de carton! Să se ducă individual să lupte în Ucraina (dacă au pierdut războiul din Transnistria), nu în numele ţării! Din păcate, la fel că în cazul plandemiei, dacă omul simplu nu va înţelege dedesubturile acestei noi mascarade, multe vieţi se vor pierde, inclusiv româneşti.

Gabriel Baldovin