Am făcut un vlog ce conţine un rezumat al capitolului 3 din cartea mea ”Decembrie 1989 sub lupa psihologiei istoriei” , cel mai dificil de înţeles dintre toate. Ca de obiicei, l-am pus pe mai multe platforme, respectiv
archive.org
rumble
bitchute
TikTok
@gabriel_baldovin ♬ original sound - Gabriel Baldovin
Youtube
Dacă vă e mai uşor de citit, iată şi varianta text simplu:
„Vă salut! Astăzi discutăm despre revoluţia politică. Ce este aceea o revoluţie politică? Păi, este o trecere rapidă, raportată la scara istoriei, de la o societate de tip agrar, medieval, la una de tip industrial. În societatea de tip agrar nu prea există o Constituţie. Există aşa un cod de legi mai mult sau mai puţin aplicabil, funcţionabil. Şi în principiu deciziile le ia un rege, un împărat, … eu ştiu…, un dictator din ăsta, dacă e într-o societate mai nouă, mai aproape de zilele noastre. Iar, într-o societate industrială, regele, împăratul, conducătorul, liderul, ce-o fi el, nu se poate ocupa de toate detaliile ramurilor industriale, şi atunci deleagă; scoate din puterea lor nişte hălci, nişte bucăţi, şi le oferă unor specialişti, sau ne-specialişti. Adică el nu se poate ocupa de toate sectoarele vieţii sociale, şi atunci se creează un fel de Parlament.
Ei bine, există puţine astfel de revoluţii; există unele teorii care cred că nu există deloc revoluţii – şi în capul celor care susţin aşa ceva este un mare filosof antic, pentru unii cel mai mare filosof antic, Aristotel, care crede că nu există o revoluţie, şi schimbările sunt nişte simple conversiuni între democraţie, când majoritatea alege, decide, ce se întâmplă cu comunitatea, cu viaţa politică, oligarhie, unde cei bogaţi decid, şi tiranie, când un dictator de genul ăsta, un rege decide pentru toată lumea. Alţii consideră că, dimpotrivă, orice schimbare de regim – se în înşeală şi unii şi alţi – ar fi o revoluţie, inclusiv cum s-a întâmplat la noi. Ei bine, revoluţia se face de ce? Pentru că, în principiu, în societate burghezia sau capitaliştii, care deţin controlul asupra vieţii industriale, au căpătat din ce în ce mai mare putere în societate faţă de vechea aristocraţie medievală, din care provenea regele sau împăratul. Şi, în felul ăsta, după ce împăratul, regele, liderul, ce-o fi fost el acolo, a avut o anumită putere, cei care au reprezentat industria i-au luat-o. I-au luat-o parţial sau total, de-a lungul timpului.
Ce trebuie să mai înţelegem noi din revoluţie e faptul că nu apare în orice fel de societate, ci în marile imperii. Revoluţia înseamnă schimbarea într-un an-doi, uneori durează şi mai mult, o jumătate de secol sau chiar mai mult de jumătate de secol, până când se produce o schimbare în care forţele astea industriale să-i preia pârghiile puterii, şi să facă din politica luată de conducere un interes pentru propriile lor afaceri. Asta înseamnă revoluţie. Ei bine, ne dăm seama că aşa ceva nu există la noi în România, în decembrie ’89. De ce? Pentru că România, în decembrie ’89 a fost o ţară industrială. Era şi agrară într-o bună măsură, dar a fost una industrială.
Desigur că nici aia din 23 august 1944, cu care se băteau comuniştii în piept că ar fi fost o revoluţie, nu a fost o revoluţie. Ăla a fost un război acolo, o întoarcere a armelor împotriva noului invadator; adică am pactizat cu sovieticii. Nici aia nu a fost revoluţie. Nu au fost revoluţii nici cea din 1821, de pe timpul lui Tudor Vladimirescu, nici aia din 1848. Nici astea nu au fost revoluţii, ci nişte tentative de războaie de independenţă faţă de turci. Facem diferenţa, deci, între răscoală, făcută de ţărani împotriva feudalilor, între grevă, făcută de muncitori împotriva burghezilor, împotriva capitaliştilor, între război de independenţă, făcut de o naţiune împotriva unei alte naţiuni, a unei naţiuni mai puternice, unui imperiu, şi revoluţie, făcută în interiorul naţiunii; făcută în interiorul naţiunii de către forţele industriale împotriva celor monarhice. O fi fost el Ceauşescu dictator, dar între dictatură şi ceea ce se cheamă astăzi democraţie, care e tot o dictatură, mai mascată aşa… mai cu briz-brizuri, mai bine decorată cu minciuni, nu se poate face o revoluţie.
Dacă ne uităm pe Codul Penal, de exemplu, cum a evoluat el din cel din varianta de dinainte de 1989 şi astăzi, vedem că sînt mici schimbări. La fel şi Codul Civil – mai mici schimbări. Constituţia e cea mai mare parte aceeaşi. Diferă doar cuvintele. Deci iată că nu s-a schimbat mare lucru. Prin urmare nu a fost o revoluţie, şi nici o lovitură de stat, aşa cum am zis în video-ul anterior. O zi faină vă doresc!”
