Mos Craciun si copiii

Daca luati cativa tineri care isi aduc ceva mai bine aminte de copilarie si ii intrebati despre Mos Craciun si primele lor contacte cu el veti vedea ca majoritatea s-au speriat de acel om imbracat in rosu si cu barba alba. Exista cel putin 2 motive pentru asta. Unul este cel al botezului care pentru copil inseamna un mic traumatism; mirosurile diferite, scufundarea in apa (la ortodocsi), frigul din biserica provoaca sentimentul de pierdere a mamei. Celalalt este frica fata de straini. Copiii inca dispar fara urma ajungand astazi probabil in bancile de organe la fel cum in trecut ajungeau pur si simplu sclavi. Frica de straini este un sentiment insuflat omului de rand inca din frageda copilarie pe cale inconstienta de catre mama. Plus de asta mama isi ameninta de multe ori copilul neastamparat cu babaul, cu tiganul, cu doctorul cu cainele rau sau altceva de genul asta pentru a-l face sa se potoleasca. Copilul va asocia automat imaginea lui Mos Craciun cu cea a strainului.

Mos Craciun este mai curand bucuria copilului burghez si aristocrat pentru ca ii aduce pe intelesul sau lumea in care traieste si va trai. Mos Craciun este o copie incredibil de fidela la nivel de microfamilie a lui Uncle Sam care ia de la saraci si da la bogati. Copilul burghez si aristocrat va avea tot timpul sentimentul ca destinul e de partea lui, ca Uncle Sam va avea grija de el mai devreme sau mai tarziu. Trebuie sa recunosc ca pentru copilul burghez si aristocrat figura lui Mos Craciun este una cu adevarat reusita, o adevarata lectie de viata invatata placut. Cu atatia servitori prin palat si cu gardurile pazite de camerele de luat vederi si de bodyguarzi mama burgheza si aristocrata nu ii transmite fiului ei frica si prudenta pe care mama sclava o transmite.

Imitarea grotesca a stilului de viata aristocrat si burghez asa cum o incurajeaza corporatismul este si motivul pentru care Mos Craciun este pentru copilul de sclav contemporan o corvoada. Jucariile si dulciurile sunt rasplata finala pentru care merita o astfel de confruntare. Din pacate nici pentru asta Mos Craciun nu este pentru un astfel de copil un moment magic. Cele mai frumoase cadouri se primesc in majoritatea cazurilor de fapt in timpul anului atunci cand copilul pune ochii pe ceva si il vrea cu orice pret. Eu personal nu imi aduc aminte de nici o jucarie importanta venita de la Mos Craciun. N-am sa uit niciodata macaraua pe care parintii mi-au cumparat-o de la mare dupa ce am facut o criza in mijlocul soselei. Cadourile luate de parinti rareori il atrag pe copil. Asta pentru ca parintii sclavi au un simt psihologic atrofiat, au o viziune autoritarista asupra lumii, cu mama care se supune si tatal care isi impune vointa asupra ei si restului familiei la fel cum societatea il trateaza pe el.

Prin Mos Craciun transpar mai curand dorintele parintilor decat ale copiilor. Mai intai vor sa ii ambitioneze pe plan competitional, vor sa ii stimuleze sa invete la scoala pentru a ajunge mai departe decat au reusit ei. Apoi parintii vor sa isi exprime sentimentele pozitive fata de copii dupa ce un an intreg a predominat lipsa de comunicare, amenintarile si eventual bataia. Copilul trebuie pupat numai in somn spune o vorba din popor... Cu Mos craciun parintii vor sa isi convinga copiii ca totusi sunt iubiti, ca undeva candva un alter ego al lor, ascuns si incapabil sa se exprime ii apreciaza foarte mult...

Faptul ca parintele sclav isi vede copilul ca pe o investitie in viitor, cu presiuni, pedepse si altele este resimtit foarte clar de catre copil. Mos Craciun e o varianta ceva mai petrecareata a lui Mos Nicolae care „altoieste”. Mos Craciun e un fel de educator de la scoala asa cum se pricep parintii sau vecinii sa il imite; el ia la intrebari, dojeneaza si ofera recompense in loc de pedepse. Am participat si eu la cateva sedinte de moscraciunism care semanau foarte tare a tribunal juvenil. Si totusi spiritul sarbatorilor si cadourilor e atat de departe fata de majoritatea moscraciunilor!

Desi toti parintii sunt bine intentionati dorind ce e mai bine pentru copiii lor totusi intarirea iluziei unei realitati aristocratoide stangaci imitate de omul de rand este doar un imbold la ipocrizie. Copilul este invatat un an intreg ca viata inseamna suferinta si frustrare, ca nimic nu cade din cer si ca trebuie sa lupte din greu pentru ceea ce are iar de sarbatori i se serveste exact opusul a ceea ce este invatat si toata lumea se asteapta sa si creada asta. Tipul asta de neconcordanta si chiar contradictie intre propaganda si realitate, intre inselaciune si reclama, intre concret si ideal este specific specific stilului de viata sclavului fie el antic, fie contemporan. Parintii sclavi se impaca cu ideea, ajung sa cred ca asa e viata, ca asa e realitatea si o practica si ei mot-a-mot in familie cu copiii lor pentru ca si ceilalti o fac. Acestia ajung adulti candva iar amintirile frumoase din copilarie nu se leaga de Mos Craciun ci sunt amintiri de cele mai multe ori lipsite de importanta pentru mintea adulta insa cu semnificatii imense pentru mintea infantila. Exista cadouri fastuoase pe care Mos Craciun le aduce intr-un efort financiar disperat si care sunt ignorate de copii in favoare ambalajului si funditelor cu care e legat.

Cel mai popular personaj al crestinismului nu mai este Isus Hristos deoarece el reprezinta starea naturala a sclavului de sacrificat in momentul in care renunta la tamplarie si isi cere drepturile de rege peste regi. Corporatismul nu se impaca cu aceasta idee sumbra a omului care vrea sa devina totul dar cam esueaza pe pamant rastignit pe cruce. Crestinismul postmodern cu aere corporatiste promoveaza mai nou imaginea lui Mos Craciun care pana acum cateva sute de ani avea un rol pasager in peisajul religiei crestine. Mos Craciun e mai nou D-zeu pe pamant. Nasterea lui Cristos a pierdut mult din stralucire. Mos Craciun se anunta din noiembrie, explodeaza in decembrie si se „sarbatoreste„ si in ianuarie cand brazii se arunca la gunoi.

De curand a avut loc in Romania cea mai mare parada de Mos Craciuni din lume.