Blogito ero sum

Zilele astea am intrat in batranul (deja) reader in care mi-am strans anii astia RSS-feedurile. N-am mai facut-o de vreo 6 luni. Sunt feeduri neverificate de 2-3 ani… .Mda, asta e… Am cam abandonat blogul. Dar nu-s singurul. Am avut surpriza sa constat ca 70% din blogurile care m-au interesat in trecut s-au oprit. Sunt abandonate. M-am intristat. Par un fel de case parasite cu povestile lor inedite pe care s-a asternut praful intre timp. Mai trist este ca un astfel de exblogger da de banuit ca ar fi bolnav, puscarias, sclav (clasic ca din acesta modern suntem cam toti) sau chiar mort…

Am zis ca o sa incerc sa-mi fac mai mult timp pentru blog si sa fiu mai activ astfel in comunitate. Dar exista posibilitatea ca la un moment dat si al meu sa ajunga astfel. Principala cauza ramane lipsa de timp. Si totusi cititorii sunt un fel de colegi-amici cu care te poti vedea accidental pe strada sau intr-un club sau oriunde. A nu-ti intretine blogul e ca si cum nu ai mai vorbi cu ei sau nu i-ai mai saluta. Macar un articol la o luna acolo tot inseamna ceva. Un semn de viata. Cred ca o jumatate de ora intr-o luna oricine isi poate gasi sa stearga praful de pe blog cu un post nou. Mie mi s-a intamplat sa lucrez mai mult la articolele de pe concept, ce-i drept (am stat si 3 zile pe un articul…) insa nu ma refer la blogurile teoretice. De fapt tocmai alea sunt cele mai longevive. Putini sunt bloggeri teoreticieni care s-au lasat. Asta e bine.

Chiar daca am fost prins la maxim cu „Corruption story” si mi-a luat cea mai mare parte a timpului totusi inclusiv din asta am reusit sa scriu cateva articole. Asa s-a intamplat cu articolul asta , asta , asta sau asta. Iata 4 posturi legate numai de activitatea mea din ultimii 2 ani. Fireste ca exista si riscul sa muncesti atat de mult incat sa uiti sa mai vorbesti dar aminte sa scrii… Dar blogul are aici rol de barometru. Daca vezi ca iti scade numarul de cititori poate ca ar trebui sa o lasi mai moale. In joc este familia prietenii si comunitatea insasi. Trebuie sa ne obisnuim sa comunicam mai mult si mai mult adevar unii cu altii. Iar blogul este un astfel de antidot impotriva singuratatii si anchilozarii sociale. Solutii exista. Numai cine nu vrea nu le gaseste.

Rade ciob de oala sparta! Eu sunt primul vizat in aceste sfaturi. :D Personal proiectul asta m-a cam epuizat si vreau o schimbare. Am fost la un vernisaj cu ceva timp in urma si un amic mi-a spus ca a crezut ca am abandonat arta ca nu m-a mai vazut pe la evenimente. Dimpotriva, i-am zis. Tocmai ma reinventez. In timpul in care am parut disparut de fapt am facut arta mai mult ca oricand. Asa e si cu blogul. O sa-l reinventez macar pentru un an :D Daca nu ma voi apuca cumva de alt proiect dupa ce termin „Corruption story” in mod sigur o sa fiu mai prezent macar in blogosfera si in comunitate.

La recitire!