Seven Pounds - o capodopera a manipularii

16.10.2010

Seven Pounds mi se pare pur si simplu o capodopera a manipularii. Sunt convins ca o armata de (pseudo)psihologi (dar profesionisti) si PR-isti au lucrat la 2 ore de manipulare fina, atat de fina incat iti trebuie cunostinte si perspicacitate sa o intelegi. Sunt ferm convins ca 90% din spectatori nu au simtit nimic, ba chiar au ramas cu un gust amar fata de "erorile" teoriilor conspiratiei. Felicitari sincere fata de inginerii imaginii acestui film! Sunt niste mercenari desavarsiti. Cred ca ar putea demonstra orice.

Filmul pare o poveste inocenta despre un om care are constiinta incarcata pentru ca in urma unei erori de conducere a masinii si-a ucis familia intr-un accident rutier. Si se invinovateste asa de tare incat nu mai vrea sa mai traiasca iar singurul sau scop este sa moara. Vrea sa se sinucida dar nu oricum. Vrea ca organele sale sa fie donate catre cei ce au nevoie disperata de ele. Faptul ca la un moment dat niste oameni bolnavi se fac bine datorita organelor donate de acest om si se intalnesc dupa ce donatorul lor deja va fi trecut in nefiinta e punctul de forta al filmului. Pornind de aici se construieste o poveste la care a cotizat de fapt guvernul pentru a presara in el niste opinii favorabile societatii sclavagiste.



Tema este absolut foarte penetranta in constiinta maselor. In imoralitatea de zi cu zi, in promiscuitatea sociala generalizata omul de rand are o nostalgie pentru constiinta morala ce se gandeste la consecintele actelor sale in planul restului omenirii. Pe de alte parte un om ca personajul principal din acest film interpretat de Will Smith, e o adevarata mana cereasca, o minune pe langa cineva. Face bine neconditionat; e de ajuns sa te vaiti de ceva ca el vine sa ajute. Sa nu mai vorbim de faptul ca intr-o firma un astfel de om poate fi un exemplu pentru ceilalti si aur pentru patronul companiei la care lucreaza si pentru sclavagismul consumist in general!

Dar tu ca spectator abia la sfarsitul filmului iti faci o astfel de panorama. Mai precis asta se intampla pe undeva pe la 10 minute inainte de final. Pana atunci iti faci o gramada de idei despre realitatea din film. Una dintre ele este atent, subtil si inselator modelata in asa fel incat sa ii induca specatorului o idee conspirationista care apoi sa se dovedeasca o iluzie, o eroare de interpretare. Oricum teoriile conspirationiste prind la public foarte bine asa ca daca este exploatata in scopul audientei asta nu poate fi decat un succes. Asa ca personajul lui Will Smith este initial prezentat ca fiind un cinic angajat al IRS care urmareste inclusiv in spital oamenii simplii pentru a recupera "datoriile" fata de stat. La un moment dat chiar agreseaza verbal un nevazator, ironizand cu cinism handicapul sau. Ce sa mai vorbim!, in aceasta prima parte a filmului producatorii reusesc sa ii faca o imagine negativa personajului principal.



Se poate ca un astfel de dribling sa fie luat ca atare, ca o tehnica de a tine spectatorul in priza. De acord. Insa tema IRS-ului nu are nici o legatura cu tema centrala a filmului. Asta e comanda de la autoritati (represive). Dupa ce tu ca spectator esti dezgustat de metodele cinice de recuperare ale IRS la sfarsit afli ca de fapt personajul nu era angajat al IRS ci el doar investiga daca eventualii sai beneficiari sunt oameni buni. Iti vine sa spui la sfarsit: "ba ce proaste sunt teoriile conspirationiste: paranoia noastra – omul de fapt simula…". Ba chiar pe masura ce filmul se deruleaza IRS-ul este prezentat din ce in ce mai pozitiv pana cand a ajuns deja o mostra nemaivazuta de bunatate si umanitate.

In acest film avem un IRS care vine sa ne curete gradina de buruieni, care plimba cainele, care da casa saracilor, care vine la casele oamenilor sa le repare ce mai e prin casa de reparat, care doneaza maduva pentru cei suferinzi (operatie facuta fara anestezic min 1: 20). Cum sa nu iubesti IRS-ul! Aproape ca crezi ca taxele pe care el le ridica ca stapanul de la sclav se justifica prin aceste servicii care ies din sfera socialului si intra in sfera familialului. Oameni sensibili astia de la IRS! Broken hearted...Niste delicati! Niste suavi! Niste flori uitate pe pamant de divinitate (sic!) !

La minutul 53 agentul IRS spune chiar o poveste potentialei sale victime. Psihologii mercenari pe care Hollywoodul ii consulta probabil ca le-au spus producatorilor ca imaginea parintelui se regaseste in imaginea conducatorului politic si a autoritatii. Spunerea povestii intareste aceasta perceptie inconstienta pe care omul simplu o are despre autoritati si cu care e dus de nas sa devina robul lor.

Intr-o lume in care povara vietii zilnice te face sa iti doresti in mod cinic mereu altceva, alta familie, alt(a) partener(a), alta casa, alta masina cine credeti ca nu isi uita partenera moarta intr-un accident de masina si nu doreste altceva decat sa moara intru fidelitatea ei? Cine… cine…? Pai IRS, cine altcineva? Nu e IRS un fel de divinitate pe pamant (sic!)? Nu la IRS dam noi ofrandele?



La minutul 40 al filmului are loc o scena absolut revoltatoare in ceea ce priveste rolul ei de manipulare: IRS merge sa ajute o biata emigranta hispanica ce are anumite probleme. LA minutul 1: 65 IRS chiar ii ofera casa acestei hispanice. Maai, mai, mai…! Asa e ca IRS-ul nu ia casele oamenilor? (sic!) De fapt le da case acestora ca uite asa e in film. Tttt! Vazand astfel de mizerie nu pot sa nu ma gandesc la bietii hispanici! O astfel de scena e menita sa arate umanismul societatii civilizate spre deosebire de „saracia” spatiilor din lumea a doua si a treia: „veniti in SUA pentru o viata mai buna si sa vedeti ce sclavi deveniti!” Cred ca e momentul sa intelegem de ce in opinia publica e incetatenita ideea ca e rusinos sa fi sarac. In urma unei astfel de mentalitati induse subtil de cultura consumista oamenii lumii a treia pleaca din tarile lor de origine pentru a atinge „visul american”. Foarte putini dintre ei reusesc. Cei mai multi ajung sclavi. Returnarea in tarile de origine a „imigrantilor ilegali” proveniti din America latina, Africa sau Europa de Est in spatii ca SUA sau Europa occidentala este un act de selectie. Ea este menita doar pentru cersetori sau gainari. Ei sunt acea cantitate uneori neglijata acoperita de grosul imigrantilor care de fapt sunt atrasi in aceasta capcana a sclavagismului consumist. Am cunoscut un expulzat din Italia care plecase la munca acolo. A fost expulzat dupa ce i s-au verificat mainile: erau netede si nu aveau bataturi... Globalizarea este o gaselnita pentru a produce o astfel de emigratie a sclavilor: in trecut erau adusi cu forta, acum sunt atrasi cu falsa cultura a bunastarii si vin singuri „de buna voie”.



In realitate IRS-ul este mana dreapta a sistemului neosclavagist. IRS ia de la saraci si da la bogati. Evident, imaginea acestei institutii in ochii omului simplu e pur si simplu cea pe care o merita. O institutie lipsita de inima, o institutie specifica statului semisclavagist. Dar nu-i nimic. Atata timp cat exista Hollywood si atata timp cat guvernul il finanteaza in buna parte se poate crea o imagine exact opusa. IRS care fura casele oamenilor, care lasa oamenii pe drumuri si care determina mii si mii de sinucideri in America este prezentat ca un bunic bun, ca un Dumnezeu care imparte dreptatea cu generozitate blajina. Mi-i imaginez pe producatorii acestui film negociind la nivel subliminal cu "targetul" : "Va oferim sansa sa cunoasteti omul minune care da totul celorlalti cu conditia sa acceptati si ca IRS-ul e cumva rupt din cer de la Doamne Doamne" Exact asta e afacerea! La final sclavul contemporan va merge la vot cu inima plina de entuziasm fata de institutiile statului! De drept!

Mie mi se pare absolut genial (in sens malign, evident…) modul in care filmul te momeste cu propriile teorii conspirationiste pentru ca in final sa le combata si sa iti ramana intr-un fel in minte exact ideile opuse. Au mascat acest neadevar notoriu cu problema transplantului de inima care automat ia fata in importanta temei escrocheriei oficiale a autoritatilor. Cantarind metodele inumane ale IRS cu gestul uman al donarii organelor spectatorul le pune pur si simplu in conflict avand tendinta inconstienta sa nege teoriile conspirationiste. Ca la alba neagra pur si simplu! La fel cum hotii iti atrag atentia cu ceva diferit de obiectul interesului lor si te fura "din neatentie" la fel face si un astfel de film. Adevarati jucatori de poker baietii de la Hollywood! Un astfel de film este o capodopera nu pentru ca prezinta o minciuna drept adevar ci pentru faptul ca dupa ce ti-a servit subtil realitatea ingrozitoare te face sa nu te mai gandesti la ea si sa visezi la… „bunatatea umana”. Daca cineva vine si spune ca e o manipulare, ca IRS nu face chiar atat de mult bine (sic!!!) oricand un avocat al filmului poate spune ca personajul lui Will Smith nu era nici macar angajat al IRS. Aflam mai tarziu in film ca, dorind sa testeze daca beneficiarul organului sau il merita cu adevarat, personajul lui Smith se deghizeaza in functionar IRS pentru a-i testa acestuia bunatatea. Dar asta se spune doar in cateva secunde la final mijlocit printr-un gest care lasa de inteles ca nu ar fi de fapt un astfel de angajat desi timp de o ora pana atunci asta i se spune constant spectatorului.



Nu numai omul mai putin inteligent dar chiar si cel atent si iute la minte ramane cu ideea a IRS coborat din rai; pentru ca din punct de vedere psihodinamic datele mnezice mai recente sunt amestecate de catre mintea omeneasca in mod logic cu cele mai vechi. Inconstientul nu percepe ca „falsul angajat IRS era de fapt un om minunat” ci ca „angajatul IRS era un om minunat”. Datele mnezice despre autenticitatea sa ca functionar s-au engramat in memorie timp de o ora. Dupa o ora de atentie straturile mnezice superioare isi pierd disponibilitatea de engramare odata cu acest aflux de informatii al filmului. Majoritatea spectatorilor uita aceste amanunte care reprezinta zona cea mai fragila a filmului tocmai pentru ca straturile mnezice superioare care raspund de memoria de scurta durata nu mai sunt foarte active engramatic. Peste o perioada de timp atunci cand uitarea datelor filmului se instaleaza in memoria privitorului iar acesta ramane cu urmatoarea idee: „ un angajat IRS vrea sa se sinucida si isi doneaza organele oamenilor simpli”. Exact ceea ce trebuia demonstrat! In locul ideii evidente despre autoritatile (represive) care fura sistematic munca omului simplu cu ajutorul procedurilor si institutiilor manipularea facuta de acest film prezinta exact ideea opusa. Acesta este sensul culturii clasice in general. Spectatorul de rand uita total de faptul ca personajul principal e un om normal, uita si de deghizare, uita si de teoriile conspirationiste. Eventual, daca aceste idei conspirationiste se intaresc ca urmare a observatiei directe a realitatii cotidiene se mai poate face un alt film de genul acestuia…

Se poate spune ca in aceasta perioada de dupa o ora de vizionare spectatorul intra intr-un usor somn hipnotic. Este momentul in care i se poate distrage atentia. De exemplu logica faptului ca donatorul se deghizeaza in functionar IRS este aproape nula in realitate. Daca vrei sa testezi bunatatea unui om nu il testezi luand o pozitie de superior pe clasa sociala asa cum sunt evident functionarii IRS. Ba chiar te poti insela foarte tare daca o faci tinand cont de ura nativa a claselor inferioare fata de cele superioare. Tocmai de aceea exista politicieni care atrag timp de cativa ani ura asupra lor iar apoi dispar in ceata. Dar nu numai o ura si un dispret peste ceea ce arata in mod normal un astfel de om poate implica o evaluare gresita a calitatilor sale. Ipocrizia si linguseala omului simplu fata de autoritati iarasi poate impiedica o astfel de testare coerenta. Dimpotriva bunatatea unui om se testeaza simuland o pozitie sociala inferioara. In povestile cu regii care testeaza dragostea fiicelor acestia nu se deghizeaza in Dumnezeu, ci in cersetor, nebun sau muribund. Oricine stie acest lucru. Daca in acest film deghizarea se face in functionar IRS acest lucru se datoreaza tocmai intentiei de a face imagine pozitiva acestei institutii pe care omul de rand american o uraste profund.

Va sunt supravegheate telefoanele, e-mailurile, sunteti filmati cu mii de camere zilnic (pentru securitatea dumneavoastra)? Nu-i nimic. E doar IRS-ul care vegheaza pentru a va face un favor la colt de strada. Cineva de acolo de sus va iubeste non stop si in toate orificiile... You just have to trust in caz ca nu believe.

N-am sa uit niciodata zambetul ala senin si inocent! E zambetul calaului contemporan! Cu zambete seducatoare se face sclavia astazi. Am crezut ca Kevin Bacon e cel mai mizerabil actor dar Will Smith ii intrece pe toti. Nu imi vine sa cred ca e negru. Nu i-a ramas nimic din frumusetea inocenta a rasei lui. E o rusine pentru memoria stramosilor lui furati din Africa si adusi pe plantatiile americane!