Cam prea multe lucruri urate in ultimul timp pe blogul meu. Hai sa luam o pauza! E timpul de a arata si partea frumoasa a lumii. Sau, hai sa-i zicem, sanatoasa. Si asta este urmatoarea:
Oh da, mergem pe 15 mai la alergat la semimaraton.
S-ar putea spune ca povestea asta cu alergatul m-a prins si pe mine. Dar hai sa va spun ceva! Eu nu ma simt in rai cand alerg. Pot sa spun ca chiar nu-mi face placere. Din cand in cand mai intepenesc la computer, la terminat diferite proiecte si atunci, intre-adevar, alerg de placere. Dar, daca nu sunt obosit mental si ocular, prefer sa ma relaxez decat sa alerg. Alerg insa pentru 3 motive care, se zice, vin dupa alergarea propriuzisa:
1. Vreau sa traiesc mult. Oh da. Ca bunica-mea care a murit la 95 de ani. Sau ca strabunica, pe la 110-115. Ambele au alergat toata viata dupa oi, capre, vaci, porci. Diferenta e ca eu alerg DE oi, capre, vaci, porci. Umani, desigur. Vreau sa vad lumea asta cum se schimba in bine, intelegeti? Iar pentru asta fug cat mai mult posibil de stres, mananc cat mai natural si, desigur, alerg. Se poate spune ca viata mea actuala cam seamana cu cea a piosului care se gandeste mai mult la „lumea de dincolo” decat la cea prezenta. Poate ca lumea mea e „de dincoace”, adica nu s-a nascut inca. Si, ca s-o prind, alerg.
2. Vreau sa joc fotbal la fel ca in copilarie. Stiu ca cu fotbalul nu voi mai ajunge prea departe, dar regasirea copilariei merita toti banii. Asa ca alergarea ma ajuta.
3. Imi place sa dansez. Daca vrei sa faci cu cat mai mare acuratete genul de coregrafie de mai jos, atunci trebuie sa fii in forma. Fiecare kg. in plus te face mai lent in acest gen de dans. Figurile isi pierd din acuratete. Dupa cum se vede, as cam avea nevoie de vreo 3-4 kg date jos…:
Ei bine, iata cateva motive postalergare care ma fac sa alerg motivat in acest moment. Daca acum patru ani eram ironic fata de alergatul acesta sisific la maraton, iata-ma in postura de a dori sa-mi bat propriul record. In 2012 am scos 01.45 la 17 km (cand am si abandonat) . Apoi, in 2013 am scos 01 56 20 pe semimaraton. In 2014 am scos 01 50 50. In sfarsit, in 2015, am facut 01 48 18, dupa cum spuneam aici: .
De data asta m-am inscris mai devreme pentru a nu mai trece prin experienta din toamna trecuta, cand nu au mai fost „locuri” in prima parte a alergatorilor si a trebuit sa trec de locul de start abia dupa cateva minute de la plecarea primilor.
Din pacate nu stiu daca voi mai atinge timpul acela. M-am accidentat (la fotbal) acum ceva timp si nu m-am putut antrena cam o luna. Dar cu siguranta voi avea un timp mai bun decat cel inregistrat pe site pentru ca nu s-a tinut cont de timpul efectiv de la plecare, si cei din spate au primit si minutele de intarziere inerente ajungerii la start.
Actualizare 16 05 2016 : intr-adevar n-am mai putut scoate timpul din toamna. Daca fac sprinturi inca am dureri la quadricepsul piciorului stang. Am scos 01:49:42 , (timp real) dupa cipul oficial si 01:49:38 dupa trackerul meu. Stiind ca nu pot sa atac un 1.46 nu am fortat deloc. Ma bucura ca am reusit sa scot „din inertie” un timp pe care in trecut il scoteam cu strangeri din dinti.
Am luat locul 755 din 3171, ceea ce inseamna mai sus de prima jumatate, adica in primul sfert. Daca luam in considerare ca la start au fost peste 10 000 de oameni si ca multi au abandonat pe traseu, asta inseamna ca sunt in prima zecime. Ramane pe vara sa mananc mai multe salate si sa fiu un pic mai usor pentru un timp mai bun.
Si in final, iata ceva amuzant: am ajuns vedeta anonima in revista Empatia. Ce arta domnule!? Ce cultura , domnule!? Ma fac vedeta corporato-atletica. In poza asta sunt la Bucharest International Half-marathon din18 05 2014, atunci cand am scos 01 50. Ia priviti la corporatistul din mine! Ia uitati ce trag de mine: harder! Harder! Work harder, slave!
