Dupa cum s-a spus prin media, un eveniment controversat a avut recent loc in Piata Unirii din Bucuresti. O doamna in varsta a trecut pe rosu. Un politist a vazut-o si a incercat sa ii dea amenda. Ea a refuzat sa se legitimeze. A venit un echipaj care a fortat-o spre sectie. In jurul lor s-au strans imediat trecatorii care au fraternizat instant cu femeia impotriva politistilor. In urma incidentului a ramas un subiect de dezbatere la care au contribuit 3 opinii. Primii sunt cei care considera ca politistii au fost prea blanzi, ca au nevoie de putere mai mare si arme comparabile cu cele ale politistilor americani. Altii care cred ca politistii au intrecut masura, ca femeia era batrana, ca nu exista o sistematizare favorabila pietonului. In sfarsit, exista si trecatorii care au fraternizat cu femeia impotriva politistilor care, teoretic, isi faceau propriuzis meseria de organizare a traficului si mentinerea obedientei fata de regulile rutiere.
Neimplicati in viata din Bucuresti, sau gandindu-se rece la necesitatea urmarii prevederilor normelor sociale, multi dau dreptate politistilor. Daca toti ar incalca aceste norme, s-ar crea un haos in societate. Asta e sigur. Dar, pe de alta parte, abuzul de reguli sociale, masluirea lor pentru a favoriza oligarhii si pentru a inchide cetatenii de rand intr-un fel de tarcuri normative, nu este semn de sanatate sociala. Pietonul bucurestean este realmente buimacit de traficul infernal mai ales din zonele centrale. Se trece pe culoare rosie si de catre soferi si de catre pietoni. Sunt unele intersectii unde si eu trec constant pe rosu pentru ca semafoarele parca au fost facute fara sa tina cont de pietoni. Peste tot in centru exista masini parcate pe trotuar, de multe ori fara a lasa acel 1 metru specificat de legislatie. De multe ori mi-am rupt hainele pentru ca incercand sa trec pe langa aceste masini parcate nesimtit m-am agatat de protuberantele de pe zidurile cladirilor sau de garduri. De multe ori am ramas blocat pe trotuar de aceste masini parcate aiurea si a trebuit sa le sar ca pe parleaz.
E clar ca normele nu mai functioneaza in aceste conditii. Ceva trebuie schimbat. Iar cel mai oportuna decizie pentru rezolvarea acestei probleme este restrictionarea sau interzicerea totala a masinilor in zonele centrale. Acolo isi au sediile acele institutii cu care cetateanul ia contact cel mai des si care este mare producator de frustrare. Pentru ca asta e stilul institutiilor in Romania. E firesc ca dupa ce stai 20 de minute la o coada, sau dupa o discutie in contradictoriu cu un functionar intr-o astfel de institutie, sa nu mai fii dispus sa te conformezi normelor rutiere. Aceste elemente psihogene sunt total ignorate de feudalii care au pus ghearele pe aceasta tara si care ii dicteaza directia. Mentalitatea lor e prepsihologica, inca dominata de dualismul religios. Ei prefera sa mai ridice cate o biserica in loc sa ia decizii in functie de armonizare sociala.
In tarile occidentale exista astfel de zone pietonale in centrele istorice ale oraselor. Multe orase din tara au instituit astfel de zone interzise circulatiei auto. In Bucuresti nu se poate. Pentru ca oligarhilor acestei tari le e lene sa se deplaseze 20-30 minute pe jos si vor sa intre cu masina chiar si in birou. Nu isi dau seama ca daca ar face-o ar fi mai sanatos si pentru ei dar si pentru intregul oras Bucuresti. Poate ca nu ar mai simiti nevoia sa iasa din vacarmul lui in vacante exotice. Eu sunt sigur ca Bucuresti-ul ar deveni astfel un oras placut. Turismul ar creste. Frumusetea oamenilor ar creste. Dar, na! Lacomia e mult mai mare. Ei sunt originea toxicitatii psihopatologice ai acestui oras. Ei l-au transformat intr-un sanatoriu psihiatric in aer liber.
O alta solutie, dar pe termen ceva mai lung, este constructia de autostrazi suspendate care sa decongestioneze traficul infernal. Din pacate in Romania exista un adevarat program al autoritatilor de indobitocire a omului simplu, iar in materie de drumuri exista interese foarte obscure, dupa cum am aratat aici
Desigur, argumentul celor prezenti la fata locului, cum ca si altii incalca regulile rutiere si nu patesc nimic, nu are consistenta. Dar cred ca nici acest zel ju$titiar inflexibil nu este solutia unei armonizari sociale. Legile sunt indispensabile. Avem nevoie de restrictii si sincronizari pentru ceilalti pentru a ne proteja proprietatea sau de a ne coordona actiunile. Asta face legislatia. Restrictiile ne sporesc de fapt libertatea. Dar atunci cand se face abuz de aceste restrictii principiale pentru a micsora libertatea unei clase sociale atunci insasi ideea de justitie se pulverizeaza. Comunitatea devine un infern datorita agresivitatii membrilor sai frustrati de un cadru legislativ oprimator. Cetatenii se simt in nesiguranta in spatiul public si cauta sa stea cat mai putin in el. Oligarhii se baricadeaza in bolizi ca in masini blindate in timp ce pietonul simplu se zbate in acest trafic infernal.
Per total Godina are dreptate, cu conditia ca mesajul sa fie transmis simplu si clar, conform cu meseria lui. Si e normal sa isi sustina colegii pentru ca, vrem nu vrem, asta e rolul politiei, de asistare a obedientei fata de lege si sanctionare a abaterilor. Eu cred ca nu ar putea fi acuzat pentru ca isi face meseria. Desi, poate ca multi ar trebui sa stie ca mafiotii care ii conduc cam fac abuz de meseria lor. Poate ca o mai mare fidelitate fata de lege ar fi trebuit aratata de politie si atunci cand a primit ordin sa apere convoaiele de tiruri cu material lemnos care au chelit muntii acestei tari. Poate ca politia ar fi trebuit sa apere legea si in fata celor care au pus aceasta tara pe butuci. Poate ca politia si jandarmeria ar fi trebuit sa apere legea si atunci cand au intrat fara mandat pe proprietatea pe care era instalat cortul protestatarilor de la Pungesti. Dar, in fine, poate ca e mai usor cu amendarea batranelor pentru a le convinge sa se conformeze normelor legale.
Insa cand Godina incepe sa se scarpine cu o mana la urechea opusa in fara pretiozitati literar-oratorico-sofistice, deja se strica. Observand modul in care il acuza pe un anumit realizator TV de accidentul facut de un coleg de-al sau, si alte elucubratii de genul asta, ma gandesc ca omul asta se transforma treptat in seful lui de care l-am scapat noi cei ce l-am sustinut si l-am facut popular. Iata ca deja se lauda cu sutele de mii de like-uri pe care le primeste pe Facebook. Acel om modest (pe buna dreptate) care dadea interviuri pe la televiziuni, si care intruchipa, vezi Doamne!, imaginea revigorarii institutionale a politiei in Romania, s-a transformat intr-un soi de vedeta aroganta. Deja a ajuns sa creada ca nu mai e politist ci un fel de superstar literar. Omul isi permite sa tutuiasca acum pe cei care nu sunt de acord cu el precum un profet care crede ca are secretul pietrei filosofale. Cam acelasi timp de argumentare avea si acel sef. E asa de usor sa te comporti ca precedentul pe care l-ai inlocuit in meserii de genul politie, jandarmerie si politica…
