Ca în orice temă prelungită de mass-media, şi în acest caz au apărut două opinii, respectiv Putin atacă sau că Putin blafează. Şi eu tind spre a doua variantă, deşi nu o exclud total pe prima. De fapt, războiul nu s-a terminat din 2014, când au explodat protestele la Kiev, cunoscute sub numele Euro-maidan. Trupele ruseşti au invadat anumite regiuni din Ucraina, precum Ilovaisk, care au intrat într-un război deschis cu autorităţile ucrainene, încă neterminat. De atunci există un război constant în această ţară, culminând cu autoproclamarea republicilor Luhansk şi Donetsk. Din acest punct de vedere, nu se pune problema dacă începe războiul aşa cum spune dezinformaţional mass-media, pentru că el nu s-a terminat. Aşadar, dezbaterea nu ar trebui să se refere la începerea sau nu a războiului în Ucraina, ci la păstrarea sa în stadiul actual sau la escaladarea sa într-o invazie totală, şi schimbarea regimului, aşa cum s-a întâmplat în cel de-al doilea război mondial cu ţările limitrofe.
Principalul argument pentru blafare este faptul că Putin nu a invadat Ucraina exact acum 8 ani, când protestatarii pro-europeni de la Kiev au dat jos în cele din urmă guvernul pro-rus. Atunci Rusia avea ocazia să invadeze total Ucraina, sub pretextul protejării populaţiilor ruse, dar s-a mulţumit să trimită trupe în anumite zone, pentru războaie locale, precum cel de la Ilovaisk. De ce Rusia ar invada Ucraina tocmai acum şi nu atunci? Ce e nou acum pentru a inflama zona?
Ei bine, există suficiente argumente pro-invazie; există numeroase precedente în care Rusia, ca orice super-putere militară, a produs dezastre militare în ţările vecine sub pretextul protejării populaţiilor ruseşti din ele. Cele mai cunoscute exemple sunt regiunea Nagorno-Karabah din Armenia sau Ossetia de sud din Georgia. O posibilă escaladare a unui război mai amplu în Ukraina e menit este menită să acopere ieşirea pe uşa din dos a plandemiei, în contextul protestelor din ce în ce mai ample în toată lumea împotriva restricţiilor, după cum am menţionat în primul paragraf. Explozia unui război masiv e menită să abată atenţia de la ceea ce omul simplu a simţit în mare parte în aceşti 2 ani de plandemie, anume că din cauza a câteva zile de febră şi a pierderii gustului şi mirosului, adică a unei răceli, cetăţenii şi-au pierdut o parte din drepturi. În ţările occidentale, unde cetăţenii sunt mai sceptici faţă de guverne şi demagogi, majoritatea şi-a rotunjit veniturile prin ajutoare de stat sau facilităţile lucrului online, de acasă. Dar în estul Europei, plandemia a dus la încetinirea economiei şi inflaţie galopantă, ceea ce a adus scăderea dramatică a nivelului de trai.
Pentru primii, conflictul între Occident şi Rusia poate duce în mod artificial la creşterea preţului gazului şi petrolului, deoarece Rusia supărată poate creşte subit preţul în urma sa. Aşa ceva antrenează invariabil inflaţie, pentru că şi restul produselor se vor scumpi. Observăm aici o posibilă strategie foarte deşteaptă de a le lua înapoi occidentalilor „bonusurile” date ca mită în cei 2 ani de mascaradă. Preşedintele SUA a declarat papagaliceşte de mai multe ori că vor fi serioase sancţiuni economice aplicate Rusiei, dacă acesta va ataca Ucraina. Ei, nu mai spune! Şi cam ce sancţiuni ar putea SUA intenta Rusiei? Pentru că, spre deosebire de securiştii români, tripli agenţi KGB şi apoi CIA, care au fost jucaţi pe degete de spionii occidentali şi cu cere s-a făcut cacealmaua din decembrie 1989, KGB-iştii sovietici nu au acceptat distrugerea industriei ruseşti. Da, şi acolo populaţia generală a suportat tranziţia. Da, şi acolo oligarhii au furat pe motiv de privatizare. Dar industria a mers mai departe, aşa că Rusia nu depinde de absolut nimeni pentru acoperirea cererilor interne.
Dacă Rusia vrea să vândă gaz de 5 ori mai scump în Europa, îl va vinde, pentru că gazul de şist lichefiat, pe care SUA încearcă să-l vândă în întreaga lume, costă aproximativ de 10 ori mai mult. Şi ce fel de sancţiuni ar putea aduce SUA Rusiei? Să vândă gazul ala la 100 de ori mai ieftin? Păi şi ruşii pot să-l vândă pe al lor la 200% până dă faliment tehnologia extragerii prin presiune hidraulică. Bideul vorbeşte de parcă Rusia ar depinde de produsele occidentale şi nu Occidentul de gazul rusesc. Ei bine, un război Rusia Occident poate aduce scăderea nivelului de trai şi în Occident, ca preţ pentru acceptarea minciunilor plandemiei şi a restricţiilor; după ce occidentalii au fost mituiţi cu rotunjirea veniturilor, iată că acum li se iau banii înapoi prin inflaţie, iar vinovat pentru asta e declarat Putin, care a scumpit gazul.
Pe de altă parte, cred că argumentele anti-invazie sunt mai puternice. Putin a declarat că nu e interesat de invadarea Ucrainei, şi că doar face manevre defensive pentru a se apăra în cazul unui potenţial atac al NATO, care s-a tot extins spre Est din 1990 încoace. Această declaraţie vine peste dezaprobarea ruşilor de rând faţă de un atac al unei alte ţări. După un secol de eroism romantic macabru, majoritatea popoarelor au lehamite de supraomul colonialist, indiferent de alura sa. În ton cu restul naţiunilor europene, majoritatea ruşilor au lehamite faţă de forma colonialismului rusesc, stalinismul. Ca şi în România, cei mai mulţi regretă URSS, însă dezavuează metodele prin care a fost făcută, în special invazia altor ţări. De aici şi declaraţiile lui Putin de negare totală a intenţiei de invadare a Ucrainei, de care e acuzat de teroriştii oficiali globali . El doar joacă acest rol, pentru că ştie că teroarea e benefică pentru creşterea economică, după cum am arătat cu cifre concrete la minutul 30 din documentarul meu „Sadismul în politica internaţională” . Dar nu-şi permite să treacă peste lehamitea poporului rus faţă de stalinism, şi să recurgă la o manevră lipsită de sens pentru Rusia zilelor noastre. Pentru a-şi calma poporul, Putin foloseşte retorica justificării manevrelor militare de apărare faţă de un potenţial atac al NATO, fapt ce pare mai credibil pentru ruşi, încă dominaţi de propaganda anti-Occident de dinainte de 1989. Aceeaşi retorică e folosită de NATO pentru Rusia. Şi, jucând astfel de cacealma, ambele puteri întăresc productivitatea mondială prin industria terorii ameninţărilor nedefinite.
După desfiinţarea URSS, în mod normal NATO nu mai are raţiune de a exista, pentru că intenţiile expansioniste nu doar că nu s-au concretizat, dar s-au şi evaporat ca proiect politic odată cu renunţarea la economia centralizată şi adoptarea economiei de piaţă. Spionii ruşi, urmaşi ai vechilor KGB-işti, au afaceri ca şi neosecuriştii români, le prieşte mediul capitalist şi trag orice sfori de manipulare pentru ca Rusia să rămână capitalistă. De fapt, dacă însăşi China a schimbat macazul, devenind capitalistă în ciuda retoricii comuniste rostite de demagogii lor, e absurd să credem că cele mai importante forţe politice în Rusia şi-ar dori întoarcerea la comunism şi abandonarea privilegiilor economiei de piaţă.
Apoi, Rusia are cel mai mare teritoriu dintre toate ţările lumii, nu are nevoie de expansiune, aşa cum susţine ideologia de dreapta din România. Expansiunea URSS a fost o tendinţă de impunere a comunismului în întreaga lume, cu capitala la Moscova. Ce intenţie să mai aibă acum Rusia capitalistă? Aceea de a impune capitalismul în capitalism? În realitate industria terorii are ca scop creşterea economică. De fapt tot Occidentul însuşi doreşte modelul Chinei, datorită progresului tehnologic nemaivăzut vreodată în istorie, care s-a întâmplat acolo în ultimii 20 de ani. Lupta sa cu dictatura lui Putin din Rusia, şi ea încă soft faţă de dictatura clasică, e o blafare odioasă, pentru că exact asta îşi doreşte în scop de profit economic. Mascarada sanitară a ultimilor 2 ani exact asta a încercat să facă, însă Occidentul are altă conformaţie demografică decât China, aşa că experimentul a eşuat. Iată că sunt argumente pro şi contra invadării Ucrainei destul de puternice, însă eu tind să le cred totuşi pe cele contra.
Cu toate astea, un război de acest gen se poate porni în zonă, nu neapărat pentru că vrea Putin, ci pentru că CIA vrea ca ameninţările să fie mai credibile şi să aibă efect în productivitatea mondială . Această perspectivă nu-i deloc imposibilă; ne aducem aminte cum a evoluat plandemia în 2020: din martie până în iunie nimeni nu ştie pe cineva afectat de virus, în aşa fel încât mulţi au fost atraşi în capcana de a crede că acest virus nu există; din iunie până septembrie Guvidele a vizitat doar familiile alese şi influencerii; abia din septembrie membrii anturajului fiecăruia au început să facă boala, dar cu simptome uşoare, precum pierderea mirosului şi gustului , eventual câteva zile de febră cu 38-39 de grade. Morţii „de COVID” au avut diagnostic principal de boli terminale precum, cancer, diabet sau boli cardiovasculare. Morţii fără comorbidităţi au existat tot în anturajul influencerilor din mass-media. Observăm cum dovezile au venit să contracareze opinia generală. Însă, la finalul plandemiei, realitatea e că majoritatea a trăit plandemia ca pe o gripă şi atât. În acelaşi fel se poate face şi cu războiul; dacă unii ca mine nu se sperie suficient, atunci se poate încropi un război mai uşor sau sever. Capitalismul e perfecţionat arta contrafacerii dovezilor dezinformaţionale.
Dincolo de acest rol clasic al ameninţărilor generale pentru sclavagismul industrial , încordarea asta de muşchi între NATO şi Rusia e în măsură să tempereze predispoziţia spre revoltă socială care s-a întărit cu această mascaradă de 2 ani. Armatele, care stau să pornească un război „cum n-a mai fost de 20 de ani” (după cum se spune constant în mass-media), le comunică la nivel subliminal potenţialilor revoltaţi să nu încerce ceva, pentru că reacţia autorităţilor nu va fi una paşnică. Deşi retorica oficială e aceea cum că armatele statelor sunt menite spre apărarea de o agresiune exterioară, în realitate principalul lor scop este acela de a îneca în sânge o revoltă a populaţiei, aşa cum s-a făcut constant în istorie. Aceasta e şi explicaţia pentru care NATO a rămas în picioare după căderea URSS. Investirea în armată şi retorica apărării de forţe oculte exterioare este mita pe care bancherii şi industriaşii o plătesc poporului pentru a le deveni bodyguarzi, într-o eventuală revoltă. Şi acesta este şi motivul pentru care ameninţările războiului au ajuns atât de acute în aceste zile.
După cum uneltitorii plandemiei au tulpini mai severe de SARS-COV2 (sau ce-or fi) , prin care ar fi putut elimina anumite ţinte, în acelaşi fel limitele unui posibil război pot ajunge la acest ţel. CCele două războaie mondiale au fost instigate astfel, cu scopul de a permite dinastiei Rothschild de a reintra în Germania dar şi de a elimina ţăranii, în scopul urbanizării şi industrializării forţate a populaţiei. În condiţiile în care minciunile plandemiei au trezit pe mulţi la realitatea odioasă a capitalismului, un război masiv în zonă ar putea elimina anti-capitaliştii care au crescut în aceşti 2 ani de mascaradă medicală. Însă eu ştiu că ambele războaie mondiale mai curând au intensificat opiniile pe care au vrut să le elimine. Aşa că, după cum tulpinile severe nu au fost lansate în masă, nici un război sever nu se va întâmpla în Ucraina. O astfel de blafare vrea doar ameninţarea maselor să nu creadă în „conspiraţiile” anticapitaliste , că vine „babaul Putin” şi le ia. Dilema rămâne la cât de mare ar putea fi un astfel de război, în cazul în care o invazie va fi totuşi posibilă.
Scopul principal al instituţiilor represive, în special armata, este prevenirea unor evenimente precum Revoluţia Franceză, care a dus la tăierea capului regelui Louis al XVI – lea . O să arăt în detaliu în documentarul despre cacealmaua din decembrie 1989, la care lucrez acum, cum instituţiile represive, precum Armata şi Securitatea, au ucis artificial oameni în limitele instigării la revoltă şi a stopării ei spre a nu scăpa de sub control. Pe de o parte, crimele au trebuit să fie îndeajuns de numeroase pentru a-l portretiza pe Ceauşescu ca dictator mai rău decât a fost de fapt, în perspectiva scăderii bruşte a nivelului de trai al populaţiei, ce era plănuită odată cu schimbarea regimului. Dar, pe de altă parte, o astfel de inginerie socială era în măsură să sperie pe majoritatea şi să fie ţinută departe, spre a nu provoca o adevărată revoluţie, scăpată de sub control, într-o adevărată revoltă de masă. Un firicel de comunism trebuia păstrat, pe care să se dea apoi vina pentru distrugerea industriei ce era în plan, şi trimiterea populaţiei la hămălit în Occident. Ceva de acest gen s-a întâmplat cu aceste tulpini de SARS-COV2 în aceşti 2 ani, eliberate în populaţie în funcţie de disponibilitatea populaţiei spre frică productivă, dar nu spre revoltă revoluţionară.
Pentru România, NATO a fost şi o bună oportunitate de a secătui şi mai mult ţara, prin achiziţia de avioane second-hand din anii 1960-70 ( a se citi „cutii de conserve”) la preţuri uriaşe. Aderarea la NATO a contribuit la scăderea nivelului de trai şi vânzarea populaţiei ca forţă de muncă ieftină în Occident, precum comunismul a făcut cu evreii. Desigur, cacealmaua războiului are o personalizare românească, justificând investiţia de zeci de miliarde de dolari în armament, prin potenţiala protecţie faţă de ameninţările aiuristice ale lui Putin asupra României, inflamate de presă. După cum ipohondrii s-au speriat de talpinele uşoare de SARS-COV-2, care au circulat în grosul populaţiei, la fel şi fobicii se tem acum de ameninţările ruseşti, deşi, după cum am menţionat, Putin a declarat că nu e interesat de invadarea Ucrainei. Dar protecţia NATO este zăhărelul local oferit de departamentul de dezinformare al CIA, pentru a contracara euro-scepticismul şi anti-occidentalismul crescut în România, după experimentul social al acestor 2 ani. Vizita secretarului general NATO e menită să arate că această alianţă ar sări automat în apărarea României, dacă aceasta ar fi atacată de Rusia sau altceva. Aceste gesturi comunică românului eurosceptic următoarea idee: „sunteţi sătui de exploatarea occidentală? Lasă că îl chemăm noi pe Putin şi vă ia!”
Numai că personal eu nu cred că americanii o să vină să apere vreodată România, dacă ar fi să fie atacată. Mai ţineţi minte cazul Teo Peter, ucis de un militar american care n-a dat 2 bani pe regulile de circulaţie locale, deşi asta e primul lucru care trebuie să-l faci când mergi într-o ţară străină? Ei bine, aşa ne vor apăra americanii după cum s-a făcut dreptate în cazul acesta. Dimpotrivă, dacă vom fi atacaţi, CIA îi va sprijini pe atacatori pentru a provoca un dezastru umanitar şi mai mare, după cum au făcut în Siria şi în fosta Iugoslavie. Ruşii au făcut mizerii mari în România, SOV-ROMurile au fost nişte dezastre pentru economia românească. Dar pe lângă cei 30 de ani de jaf orchestrat din Occident în această ţară, acestea au fost nişte achiziţii de „cutii de conserve” la preţuri ceva mai rezonabile. Violurile ruşilor beţi şi bătăile aplicate la întâmplare trecătorilor în anii 1950 sunt nimic în comparaţie cu răpirile de copii şi adopţiile care ascund trafic de organe, orchestrate din Occident de după 1990. Evoluţia României, ca întreg, pe timpul comunismului a fost chiar cea mai rapidă din istoria acestei ţări, spre deosebire de întoarcerea sa în Evul Mediu din ultimii 30 de ani.
