La 3 săptămâni după moartea suspectă a Anei Oroş Daraban , iată că o altă moarte a unui amic m-a străfulgerat recent, cea a cunoscutului comentator sportiv Bogdan Socol. Sînt câteva lucruri care nu se spun despre Socolino, aşa cum îi spuneau colegii apropiaţi. Nimeni din media nu a avut patosul lui în comentarea meciurilor de fotbal. În 2010 a fost desemnat Comentatorul anului la Gala premiilor Fanatik. El a fost Latino-Americanul României, dacă pot spune aşa. Pe unii i-ar fi enervat energia lui şi chiar a primit observaţii ca s-o lase mai moale. Dar cel mai mulţi l-au apreciat, şi eu aşa mi-l aduc aminte înainte de a-l cunoaşte personal. După cum se vede pe site-ul lui, era doxă de cunoştinţe sportive , în special din fotbal. Din punct de vedere profesional Bogdan era impecabil, mult peste media comentatorilor sportivi din mass-media.
Dar, avea un „defect” în care m-am regăsit şi eu: nu accepta să fie călcat pe coadă şi nu suporta şefii nesimţiţi, care iau şi pielea de pe angajaţi. Nu accepta lichelele neosecuriste care au încercat să facă din presă ce au făcut bunicii lor înainte de 1989. Şi, din când în când, mai strecura câte o opinie politică ce deranja în comentariile şi textele sale. Pentru că Bogdan nu avea opinii de politică de jucărie de gen „Jos actualul, sus fostul!”, cu care dictatura capitalistă ne-a prostit o perioadă pe toţi. Bogdan era unul care se trezise din această mistificare. Era unul dintre puţinii oameni de presă care nu credea că turnurile gemene de la WTC ar fi căzut în urma impactului avioanelor în ele şi nu se sfiia să vorbească despre asta dacă era întrebat.
De aici i s-a tras şi lui şi mie şi multor dizidenţi politici care critică sistemul actual în întregime, şi nu doar Puterea (pentru a sprijini apoi „Opoziţia”). Eu l-am cunoscut iniţial ca vedetă de televiziune şi am văzut efectiv cum, de-a lungul timpului, aura de vedetă i s-a stins într-una de victimă, asemenea unei fiinţe îmbătrânite care-şi dă ultima suflare. Din vedeta care fusese, bietul de el nu-şi mai putea găsi un nenorocit de loc de comentator până şi în cel mai amărât site sportiv, deşi profesional era impecabil. De fapt, acesta este modul în care dictatura capitalistă tratează dizidenţii. Asta a păţit idolul copilăriei mele, Michael Jackson, care s-a trezit peste noapte cu presă negativă după ce a început să pună conţinut umanist (în „Man in the mirror”, „Heal the world” şi apoi multe altele). Din multimiliardar, prin diversiuni CIA şi FBI, bietul de el ajunsese să-şi scoată proprietăţile la licitaţie.
Aşa au păţit şi cei mai mulţi dintre cei 2000 de supravieţuitori ai atacului de la Pearl Harbor din 7 decembrie 1941 (prin care opinia publică americană a fost convinsă să intre în război), care au refuzat să creadă minciuna oficială a atacului surpriză din partea japonezilor . Aceştia au trăit pe pielea lor ne-alertarea bazei spre a se autoapăra. deşi avioanele japoneze au fost interceptate prin radar cu 50 de minute înainte atac şi un minisubmarin japonez a fost depistat şi scufundat cu 90 de minute înainte atac. Cine n-a vrut să accepte naraţiunea oficială a atacului surpriză a fost marginalizat în societatea americană şi întreaga lume. În loc să îi decoreze pentru sacrificiul lor, sau să le dea pensii pentru gogomăniile din apărare, statul american (mai mafiot decât cel de la noi) i-a cenzurat într-un mod odios, după cum voi arăta în următoarele articole de pe platforma Concept.
În România s-a întâmplat la fel cu cei care n-au vrut să creadă minciunile sistemului, care mai de care mai gogonate. Am avut colegi dizidenţi care nu şi-au mai găsit de lucru după ce au văzut seria de documentare „Zeitgeist” a lui Peter Jospeh şi au crezut ce s-a spus acolo. Radu Moraru a fost şi el împins să plece de la B1 TV, după ce a zgâmăit prin secretele mascaradei din 1989 şi a arătat că diversiunea de la Otopeni nu a fost o răzbunare a unui „ofiţer” (aşa cum dezinformarea oficială ne-a minţit ani de zile), ci un plan concertat care s-a repetat şi în cazul USLA dar şi în cel al paraşutiştilor de la Televiziune. Ca drept pedeapsă pentru demistificarea minciunilor noii securităţi guvernate de CIA despre acele evenimente tragice, Radu a fost realmente ruinat. O anumită bancă l-a banat pur şi simplu, încălcând astfel Codul Consumului. Propria televiziune „Naşu TV” i-a fost furată la un moment dat de către un infiltrat cu nume identic ca al lui. A luptat şi şi-a recuperat-o până la urmă, însă a fost aproape adus în faliment după un număr uriaş de amenzi date de CNA, cu ocolirea la comandă a contractelor de publicitate din partea marilor companii, în acord cu audienţa televiziunii sale. Hala libertate de expresie cu care se bate în piept dictatura capitalistă!
Acelaşi lucru mi s-a întâmplat şi mie după ce am făcut agitaţie cu acţiunea mea „Armata e gunoi” , , prin care arătam care e originea crimelor săvârşite în decembrie 1989 (miliţia şi securitatea se includ aici), în timp ce sistemul a lălăit decenii întregi pedepsirea acelor criminali. După această acţiune au început feed-backurile negative în ciuda experienţei mele de până atunci, exact cum i s-a întâmplat şi lui Bogdan. După acea, după 3 ani de experienţă la firma de jocuri video Fun Labs, şeful de departament mi-a sugerat că ar fi mai bine să plec pe bune, după ce în ziua următoare acţiunii patronul firmei mi-a spus în faţa tuturor să scriu întâi o demisie, ca să aibă el spatele asigurat în caz că mă caută cineva „de sus”.
Zicala „(lasă) gura, ca-ti pierzi pâinea!” de pe timpul dictaturii comuniste a fost preluată cu voioşie de dictatura capitalistă. A fost imposibil să-mi mai găsesc job la privat, după aproape 10 ani de experienţă ca grafic designer, şi a trebuit să mă întorc la salariul de mizerie din învăţământ. Am reuşit performanţa să pic un examen de admitere la şcoala doctorală a Universităţii Naţionale de Artă fiind singurul candidat, cu o lucrare care ulterior s-a dovedit a fi revoluţionară în domeniul teoriei imaginii . „Noroc” că CIA le dă doctorate tuturor plagiatorilor în România, pentru a arăta cât de corupţi sîntem… Acum, când văd ce i s-a întâmplat lui Bogdan, îmi vin în minte şi alte astfel de „ghinioane” incredibile ce mi s-au întâmplat de când am avut tupeul să ies cu acea pancartă în Piaţa Revoluţiei. Ăsta e preţul adevărului în dictatura capitalistă, un sistem bazat eminamente pe minciună şi înşelătorie.
Probabil că în aşteptarea controlului total al presei oficiale, aşa cum s-a văzut în timpul mascaradei COVID, dizidenţii au fost discret lăsaţi pe liber de-a lungul anilor, iar Bogdan a fost unul dintre epuraţi. Trustul Digi a făcut mari presiuni asupra lui şi a trebuit să demisioneze, încălcând flagrant codul muncii. I-am spus de multe ori să-i dea în judecată, gândindu-mă cum la fel păţisem şi eu în trecut la unele companii. Dar la fel ca mine, nici el n-a trecut la fapte în acest sens. Oricum, cu o ju$$tiţie controlată de CIA, era puţin probabil să fi păţit ceva UM Digi… Drama lui Bogdan însă e cu mult mai mare decât a mea. Eu am putut cu uşurinţă să trec de examenele de titularizare, după cum se poate întrevedea din textul linkat mai sus. Aşa că, în ciuda excluderii de la un salariu decent şi o viaţă decentă, totuşi mi-am putut găsi un job care să mă ajute să nu mor de foame. El însă literalmente a fost distrus profesional. Nu ştiu cum a putut supravieţui financiar. Din omul care comentase peste 2000 de meciuri la Digi Sport, canalul lui de Youtube abia dacă reuşea să strângă 2-3 persoane la un comentariu în direct de meci de fotbal. Tocmai din cauza asta a abandonat acest proiect. Astăzi văd că ultimele lui video-uri au ajuns la peste 50 000 de vizualizări odată cu ştirea morţii lui. Dar în general video-urile lui abia dacă făceau 20-30 de vizualizări într-o săptămână. Probabil că Youtube (la comanda CIS) i-a aplicat aceiaşi „algoritmi” după cum mi-a aplicat mie în cazul comentării despre Kermit Tyler şi Pearl Harbor în documentarele oficiale . Omul pur şi simplu a fost distrus.
Odată cu mascarada COVID, Bogdan a fost extrem de virulent pe Facebook împotriva naraţiunilor oficiale. A făcut un vlog virulent la adresa sechestrării lui Djokovic în Australia,
Dar audienţa profilului lui ajunsese mult diminuată şi, dacă ar fi lucrat la Digi sau la o altă televiziune, vocea sa s-ar fi auzit mult mai clar, iar mascarada ar fi ţinut mult mai puţin dacă era angajat încă la Digi. De asta oamenii ca el au fost epuraţi preventiv din presă înainte, şi nu a mai existat nimeni care să pună sub semnul întrebării minciunile oficiale din timpul mascaradei. Partea dramatică e că până şi fărâma de venituri pe care o avea în ultimul timp, de la colaborarea cu un site şi o companie de pariuri sportive, s-a oprit. O astfel de prăbuşire a statutului social poate duce la sinucidere sau infarct. Pe termen lung ea e reţeta cancerului şi a altor boli cu statut psihosomatic.
Povestea cu moartea în urma şocului hipotermic în urma unei băi în apa rece a unui lac este foarte probabil o minciună. Eu ştiu că pe la Galaţi an de an există obiceiul ca nişte bărbaţi să se arunce în Dunăre de Bobotează şi să recupereze o cruce sau ceva asemănător aruncat de un popă. Nu mă pricep la medicină, dar mă gândesc că acest obicei ar fi fost interzis dacă ar fi dus la decese. O astfel de poveste spusă la TV acoperă acest mecanism hidos al marginalizării dizidenţilor politici practicat de dictatura capitalistă care trimite către sinuciderea procurorului Cristian Panait. Dacă dictaturile clasice precum cele fasciste, naziste sau comuniste băgau dizidenţii la puşcărie, cea capitalistă foloseşte ruinarea socială indirectă şi stresul maxim atât pentru inferiorii ierarhici cât şi pentru dizidenţi.
(Editare ulterioară: televiziunile au dat-o la întors, după ce lumea şi-a arătat scepticismul faţă de varianta şocului hipotermic spusă iniţial: acum zic că ar l-ar fi luat apa stătută a lacului Bragadiru şi l-ar fi blogat sub gheaţă, unde a murit înecat. Şi varianta asta mi se pare trasă de păr. Mai verosimil este că pur şi simplu s-a sinucis, după ce pur şi simplu a fost distrus socialmente, pentru opiniile lui politice. Iată diferenţa între dictatura comunistă şi cea capitalistă: prima te omora direct iar ultima te duce cu paşi mărunţi spre moarte!)
Mi se pare o coincidenţă cam ciudată că în mai puţin de o lună îmi mor doi amici dizidenţi, iniţial Ana şi acum Bogdan. Sper să nu fi fost crime. Sper ca dictatura capitalistă să îşi respecte blazonul de a fi ceva mai bună decât cea comunistă şi să nu treacă la uciderea brutală a indezirabililor politic. Dacă în scurt timp mai moare ciudat şi alt dizident, voi începe să intru la bănuieli că în România se încearcă o dictatură mai dură precum cea din Rusia (unde ziariştii incomozi dispăreau), în intenţia CIA de a face Occidentul o dictatură la fel de prolifică economic precum cea din China.
Pentru moment mă limitez în a preciza că mi se pare improbabil ca Bogdan să fi murit în urma unui şoc hipotermic (sau pentru că ar fi rămas blocat sub gheaţă, aşa cum se spune mai nou în mass-media oficială) de la o baie în apă rece pe timp de iarnă. Pe lângă varianta sinuciderii, care mi se pare cea mai plauzibilă în acest moment, pare mai probabil că o fi făcut vreun infarct, decât variantele spuse la TV. Aşa ceva a păţit în urmă cu un an sau doi un alt comentator inimos, dar mai puţin cunoscut, Mihai Dolinschi, pe care de asemenea l-am cunoscut. Dar până acum varianta cu infarctul nu a fost confirmată de IML. Oricum, nu mi se pare probabil să fi murit în urma unui astfel de şoc hipotermic sau înecului involuntar, aşa cum zic în cor televiziunile, mai puţin trustul Digi, care a dat doar un comunicat sec pe site. Apropos, Bogdan avea un blog până în 2020 pe acel site, respectiv http://www.digisport.ro/Bloguri/Bogdan+Socol/ , văd că secţiunea încă există după cum se vede în acest link https://www.digisport.ro/bloguri . Poate vă gândiţi să îl puneţi la loc… Respect Andrei Niculescu pentru cuvintele frumoase la adresa lui! Ruşine foştilor săi colegi din presă care nu l-au iertat nici acum când a murit, deşi omul nu le-a făcut ceva atât de traumatic încât să nu fie iertat! Dar, poate acele adevăruri spuse despre nimicnicia lor profesională au fost cam traumatice pentru ei…
