Pages

February 2, 2024

Alba-neagra instituţiilor statului mafiot privind datoria publică a ţării

Acest articol este o secţiune dintr-un text mai amplu ce detaliază informaţiile din recentul meu documentar „Eroii au murit.1899. CIA”
Această secţiune are legătură cu precedenta


3.3. Alba-neagra instituţiilor statului mafiot privind datoria publică a ţării



O caracteristică importantă a revoluţiei politice este îmbunătăţirea relaţiilor sociale, evoluţia accelerată a nivelului de trai al cetăţenilor ca întreg, nu ca parte. Am făcut diferenţa în subcapitolul anterior între revoluţia politică şi conversia periodică între cele 3 forme de guvernământ, respectiv democraţie, oligarhie, tiranie , aşa cum a fost descrisă de Aristotel. Ultimele 2 aduc o creştere a nivelului de trai însă doar pentru o minoritate de privilegiaţi. Când James al II-ea a introdus libertăţile religioase în Anglia, el nu a făcut-o doar pentru o minoritate. Democratizarea politicii statului înseamnă luarea în considerare şi a intereselor celor slabi. Dimpotrivă, în aceşti 35 de ani negri de la tragedia din 1989 putem vedea o polarizare socială puternică, cu bogaţi asemenea celor formaţi timp de secole în occident şi majoritatea redusă la nivelul secolelor XVII şi XVIII. Aşa ceva este însăşi opusul ideii de revoluţie politică, după cum am arătat în subcapitolul anterior.

În timpul comunismului circula un banc cu reînvierea lui Napoleon în secolul al XX-lea şi vizitarea unor ţări. Se duce întâi în Anglia, vede tehnica militară de acolo şi exclamă : „Dacă aş fi avut aşa armată n-aş fi pierdut la Waterloo!” Se duce apoi în URSS şi, după ce vitează ţara, exclamă „Dacă aş fi avut o presă ca în URSS nimeni n-ar fi aflat că am pierdut la Waterloo!”. Putem adapta bancul la zilele noastre: după ce vizitează şi SUA, el spune „Dacă aş fi avut o presă ca în SUA, atunci i-am fi convins pe toţi că am câştigat la Waterloo!”. Îmi vine în minte o frază dintr-un discurs de-al lui Ronald Reagan în care spunea la un moment dat: „dacă duşmanii te urmăresc să se răzbune pe tine, comportă-te în aşa fel încât să pară o paradă!” Asta este în mare parte diferenţa dintre capitalism şi comunism, trecând peste inerenta evoluţie tehnologică din ultimii 35 de ani. Capitalismul are acea putere absolut nesimţită de a te convinge că albul e negru şi invers. Cu cât te laşi mai uşor convins, şi cu cât poţi convinge apoi la rândul tău pe alţii de aşa ceva, cu atât ai mai mare succes în capitalism.

Şi comunismul a avut câteva escapade câtre minciuni gogonate, şi am menţionat într-o secţiune anterioară cazul cu transformarea celei de-a doua ruşine naţională a secolului XX, 23 august 1944, în sărbătoare. Însă capitalismul lucrează cu preponderenţă cu minciunile, după cum am arătat până acum şi voi arăta şi pe mai departe. Cei drept, capitalismul lucrează cu tehnici avansate de dezinformare, după cum am arătat în cartea mea „Manifestul societăţii automatiste” , la care lucrez în paralel cu aceasta. Exact aşa am fost convinşi în aceşti 35 de ani că România ar fi intrat într-o nouă eră, că libertate de expresie (vezi cenzura aici ), că libertate de întrunire şi protest (vezi 10 august 2018), etc. , etc. Toate acestea sînt minciuni capitaliste precum bancul cu Napoleon.

Putem vedea concret că avem o diversitate net mai mare de produse faţă de ce era înainte de 1989. Consumul a crescut în mod vizibil, însă e un consum care se bazează pe împrumuturi externe (datorii publice), nu pe sustenabilitate economică internă. Produsul intern brut este şi el mai mare decât atunci, însă asta şi pentru că moneda de referinţă a trecut prin 35 de ani de inflaţie tipică. Dar creşterea sa se datorează împrumuturilor care apoi se absorb în economia de consum, şi astfel se convertesc în PIB printr-o baghetă magică a iluzionismului capitalist.

Datoria publică este mult mai mare decât se spune în presă (devenită în întregime un oficios divers). În majoritatea web-site-urilor oficiale nu se oferă pur şi simplu nicio informaţie despre datoria publică a ţării. De exemplu, în acest document, care are antetul UE şi Guvernului României, editat chiar de Institutului Naţional de Statistică , rubrica despre datoria publică a ţării arată cam aşa:



Deci datoria publică a ţării este de TTQ1734. S-a inventat un nou tip de numertotare. N-aţi auzit de el? Sînteţi proşti, ce să vă fac (sic!)! Remarcăm aici tehnica de dezinformare prin camuflare în documente în varianta de jargon lingvistic, despre care am detaliat în această secţiune din cartea mea sus menţionată . Observăm aici acelaşi joc de alba-neagra precum acela cu morţii mutaţi „din pix” de la bolile terminale la COVID sau cu cei din decembrie 1989 în data de 21, fără a li se preciza clar data morţii în ordonanţa de clasare din 14.10.2015 în dosarul nr. 11/P/2014 .

Puteţi bănui că e ceva urât când autorităţile încercă să te prostească în faţă prin astfel de documente, precum în cazul cu Napoleon în SUA din bancul de mai sus. Banca Naţională a României spune într-un alt document că datoria publică a ţării în noiembrie 2023 ar fi fost de aproape 117 miliarde euro (mai exact, 116 965,2 milioane euro) , după cum vedem în print-screen-ul de mai jos.



Remarcăm în acest document faptul că suma nu apare din prima, deşi ea trebuia precizată în primele rânduri, conform cu titlul şi rezultatul căutării în www. Ea se vede abia după ce tragem de bara de scroll din dreapta, ceea ce majoritatea nu face. În schimb, în această pagină există un link distrator către un document PDF de peste 400 de pagini („Manual on Government Deficit and Debt Implementation of ESA 2010 2014 Edition”) cu modalitatea de calculare a acestei sume. Nu zic că aşa ceva n-ar fi important, dar se putea prezenta mai târziu, după ce este menţionată concret suma. Modalitatea de calculare nu interesează pe marea majoritate a utilizatorilor de internet, ea fiind bucătăria specialiştilor. Omul simplu vrea rezultatul final. Dacă cineva face greşeala să şi deschidă acest link, atunci a şi uitat pentru ce venise pe acel web-site. Acest procedeu de ameţire a interlocutorului este o tehnică de dezinformare indirectă prin camuflare de varianta haosului informaţional, descrisă de mine într-o altă secţiune din aceeaşi carte .

Însă această sumă de 117 miliarde euro dată de Banca Naţională a României este o minciună. Dacă mergem în documentul oficial al Institutului Naţional de Statistică numit „Comerţul internaţional cu bunuri în luna decembrie și în anul 2022” vedem altceva . Observăm în acest document o exprimare înşelătoare de tip alba-neagra despre datoria publică a ţării. Titlul său este „Comerţul internaţional cu bunuri în luna decembrie şi în anul 2022”. Remarcăm pentru început această alba-neagra menită să provoace confuzie între lună şi an. Este nefiresc să se facă statistica doar pentru o lună relativ la întregul an. În mod normal ea se face fie pentru întregul an, fie pentru fiecare lună din an, nu doar pe o singură lună şi apoi pe întregul an. De fapt, exprimarea e făcută spre a jongla cu cifre pentru întregul an şi pentru luna decembrie, pentru a sub-dimensiona amploarea datoriei publice a României. Această alba-neagra de-a luna şi de-a anul deficitului bugetar este menită să producă confuzie. De aici şi titlul acesta ciudat, scris parcă de un copil de clasa a 2-a. Fiind o ştiinţă exactă, statistica trebuie să aibă exprimări uşor plictisitoare (dar precise) precum „Comerţul internaţional cu bunuri în luna decembrie 2022 şi comerţul internaţional cu bunuri în anul 2022 în România”. O exprimare şi exactă şi simplă ar fi putut fi „Comerţul internaţional cu bunuri exclusiv în luna decembrie 2022, şi pe întreg anul 2022 în România”.



Aducerea aceasta fără sens a lunii decembrie în prim-plan în prima parte a documentului are de fapt un scop foarte parşiv de a ameţi cititorul neatent cu minciuna subtil indusă cum că datoria pe 2022 ar fi doar de 3087,1 milioane euro, adică 3 miliarde de euro. Într-un document emis de Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri în data de 16.06.2011 (numărul 573/D.R.P.) aflăm că deficitul bugetar în anul în 2009 a fost de 6 871,3 milioane euro, iar în 2010 a fost de 7 009,8 milioane euro . Aşadar, ar fi prea frumos să fi avut un deficit de doar puţin peste 3 miliarde de euro în 2022.

Dacă simţiţi minciuna, v-o confirm: da, cele 3, 087 miliarde de euro au fost deficitul bugetar doar pentru luna decembrie. Dacă ne uităm în acelaşi document al INS ceva mai jos, la pagina 2, observăm o cifră absolut înspăimântătoare ca deficit bugetar pentru întreg anul 2022; importurile au fost de 126 046,5 milioane de euro în timp ce exporturile au fost de 91 951,6 . Asta înseamnă concret că deficitul bugetar în 2022 a fost de 34 094,9 milioane de auro, adică 34 miliarde de euro. 34 miliarde de euro într-un singur an!!!



Vi se pare realistă suma de 117 miliarde euro dată de Banca Naţională a României ca datorie publică în noiembrie 2023? Mie nu. Deficitul bugetar a crescut de aproape 5 ori din 2010 până în 2022. Dacă facem un şir matematic progresiv de la 7 miliarde de auro în 2010, la 34 miliarde de euro în 2022, avem următoarele sume aproximative:

2010 – 7 miliarde

2011 – 9 miliarde

2012 – 11 miliarde

2013 – 14 miliarde

2014 – 16 miliarde

2015 – 18 miliarde

2016 – 20 miliarde

2017 – 23 miliarde

2018 – 25 miliarde

2019 – 28 miliarde

2020 – 30 miliarde

2021 – 32 miliarde

2022 – 34 miliarde

pe fiecare an, datoria publică a României a crescut cu aproximativ 2, 45 miliarde de euro începând din 2010 până în 2022. Dacă adunam aceste sume avem 7 + 9 + 11 + 14 + 16 + 18 + 20 + 23 + 25 + 28 + 30 + 32 + 34 = 267. 267 miliarde de euro doar în 12 ani. În cel mai fericit caz datoria publică a României e undeva la 350 miliarde de euro. Este destul de posibil ca ea să depăşească 500 miliarde de euro. În primul rând ne şochează creşterea deficitului bugetar de la 7 miliarde de euro în 2010 la o creştere de aproape 5 ori.

Putem vedea în documentul de mai sus raportul Institutului Naţional de Statistică despre sumele încasate din exporturi şi sumele cheltuite pe importuri de România în 2022. Am vândut mai mult decât am cumpărat în categoriile de produse (în milioane de Euro):

- Băuturi şi tutun , cu 1794,8 vândute versus 1075,5 cumpărate;

- Materiale crude, necomestibile, exclusiv combustibil cu 4177,8 vândute versus 3805,9 cumpărate;

- Uleiuri, grăsimi şi ceruri de origine animală şi vegetală cu 616,7 vândute versus 436,5 cumpărate.

Mă mir cum n-au trecut aici şi vinderea tinerilor români, meniţi să acopere deficitul demografic occidentali…! Între categoriile de produse pe care România le-a importat cu preponderenţă remarcăm pe cele care au constituit coloana vertebrală a economiei româneşti înainte de 1989, respectiv (în milioane de Euro):

- Maşini şi echipamente pentru transport, cu 38337,9 vândute versus 41308,8 cumpărate;

- Alimente şi animale vii, cu 7480,7 vândute versus 10070,4 cumpărate;

- Produse chimice şi produse derivate, cu 4487,4 vândute versus 18209,5 cumpărate;

- Combustibili minerali, lubrifianţi şi materiale derivate, cu 7420,1 vândute versus 15421,3 cumpărate.

Despre fabricile de maşini din România am auzit, ştim succesul lor. Despre succesul fermelor de animale de asemenea am auzit, după cum am auzit şi de bolile care le-au băgat în faliment. S-a întâmplat ca boala vacii nebune, pesta porcină, gripa aviară şi altele să lovească în special în România. Ce coincidenţă! Fermele tradiţionale au fost puse la pământ precum industria, dar cu metode diferite. Dar vreau să văd şi eu o companie de produse chimice care produce aici în România şi care are un profit mai mare de 2000-3000 de euro! Vreau să văd una care măcar produce aşa ceva în România, deşi cu o floare nu se face primăvară! S-a făcut reclamă în posturile private la ANAF, la Poliţie, Jandarmerie şi alte instituţii cunoscute de toţi. De ce nu se face reclamă la acea fabrică românească ce produce chimicale aici? Am văzut sigle, video-uri promoţionale şi alte materiale despre campaniile „România de-a dura dura(de)bilă” sau „România e ducat”, dar n-am văzut şi dovada concretă a sustenabilităţii economice. Am căutat câteva astfel de companii şi m-am plictisit. Majoritatea nu produc nimic din câte am văzut, ci fac un fel de speculă pe piaţă cumpărând ieftin din afară şi vânzând ceva mai scump, sau folosesc politica de diluare şi reambalare a produselor, aşa cum făcea Condrea de la Hexifarma, despre care am auzit după scandalul incendiului de la Colectiv.

Personal nu cunosc decât un singur om în acest moment care să lucreze într-o fabrică ce produce ceva concret. Această persoană lucrează într-un colectiv ce produce furtunuri şi şaibe. Datorită profesiei mele, cei mai mulţi cunoscuţi lucrează în IT, învăţământ, vânzări, construcţii, HORECA şi agricultură. Meseriile tradiţionale de muncitor în fabrică au dispărut pur şi simplu pentru că nu mai sînt fabrici.

Iată că aceste numere de escrocherie de lux privind nominalizarea invaziei CIA din decembrie 1989 ca „revoluţie” se păstrează pentru dezinformarea opiniei publice în ceea ce priveşte datoria publică a României. În felul acesta se ascunde adevăratul statut al ţării noastre, ca ţară invadată şi sugrumată economic. Dacă creditorii străini ar veni mâine să ne ceară înapoi datoria, atunci România ar intra în faliment. Cele mai valoroase proprietăţi pe care le-ar putea executa sînt locuinţele şi maşinile noi. Interesul executorilor nu va fi pentru locuinţele de la ţară, majoritatea fără utilităţi, ci pentru locuinţele din marile oraşe şi vilele din localităţile din jurul lor. Există în România aproape 10 milioane de locuinţe conform INS, deşi putem să ne îndoim de veridicitatea acestei informaţii, precum şi de numărul românilor, după cum voi arăta în următoarea secţiune. Deci e posibil să fie mai puţine şi atunci e şi mai grav. Dar deocamdată să zicem că acest număr ar fi cel adevărat. Jumătate dintre cele aproape 10 milioane de locuinţe se află în mediul rural, fiind fără interes. Rămân alte 5 milioane de care pot fi vândute pentru a acoperi datoria de 400-500 miliarde euro, cât este ea în prezent, conform calculelor de mai sus. Asta înseamnă că fiecare locuinţă dintre cele 5 milioane trebuie să plătească o datorie de 90 000 - 100 000 de euro.

Deci, dacă aveţi o locuinţă într-un oraş mare din România, sunteţi vizaţi să o vindeţi pentru această sumă, cât reprezintă datoria publică, în caz că ni se cere achitarea ei. Vândute toate odată, ele şi-ar pierde o bună parte din valoare, conform legii cererii şi a ofertei. Prin urmare e posibil ca nici locuinţa şi nici maşina/ maşinile familiei să nu poată acoperi datoria fiecărei locuinţe din mediul urban urmărită de potenţialii recuperatori occidentali. Asta înseamnă că suntem la mâna escrocilor de lux din Occident, care ne pot scoate din propria ţară şi trimite în zone precum Africa şi Orientul Mijlociu, aşa cum au făcut cu poporul evreu, iar în România aduse gene mai performante. Asta a însemnat capitalismul în România în aceşti 35 de ani. În următoare secţiune voi descrie prăbuşirea natalităţii în România după 1989 , acoperită cu acelaşi gen de minciuni precum cele privind datoria publică .

No comments:

Post a Comment

Keep calm and say something smart!