Faptul că americanii au dreptul la armă a fost definitoriu pentru democraţia de acolo. In caz precum Liviu Dragnea, care a încercat să schimbe legile justiţiei pentru a scăpa de închisoare, n-ar putea exista în SUA, pentru că oamenii ar ieşi cu armele în stradă. Politicienii trebuie să fie mai cu perdea. Un protest de stradă chiar poate scăpa de sub control în SUA. Din păcate aşanumita libertate de a purta arme nu aduce libertăţi esenţiale în plus. Riscul de a fi ucis de o poliţie aflată în permanentă alertă şi care se poate „teme pentru viaţa sa”, este mult mai mare ca în alte ţări. Apoi crimele statului tot se fac şi acolo. Diferenţa e că ele sunt menite a fi justificate prin diversiuni oribile, precum cele descrise începând de la minutul 38 din documentarul meu „Sadismul în politica internaţională” . Libertăţile marginalilor pot fi foarte importante pentru stima lor de sine, însă per total SUA a fost şi încă este un tărâm al noului sclavagism, cel salarial, depăşit în hidoşenie doar de cel chinez.
Oricum, populaţia începe să înţeleagă sensul acestor diversiune pe care dinastia Rockefeller împreună cu altele, le-au făcut pe spinarea poporului American. De fiecare dată când cineva îmi spune că e din America o/îl întreb dacă ştie de clădirea 7 . Răspunsul e ceva de genul "Yeah, God bless you". Deşi oficial se spune că dizidenţa americană faţă de autorităţi este undeva la 20 de procente din populaţie, ea este mult mai mare. Problema SUA este că populaţia devine din ce în ce mai sceptică faţă de naraţiunile presei si versiunile oficiale ale principalelor evenimente politice ale secolului al 20-lea. Având arme o face extrem de periculoasă pentru stăpâni, deoarece încolţesc astfel încet şi sigur germenii unor revolte ale înarmaţilor.
Acum, că diversiunea COVID-19, s-a evaporat, numărul dizidenţilor mai curând a crescut, în loc să crească. La fel s-a întâmplat cu antisemitismul, menit a fi stopat de cele două războaie mondiale. Astfel că mă tot întreb la ce bun aceste diversiuni, dacă rezultatul pe termen lung este unul contrar intenţiei iniţiale. Sentimentul omului simplu faţă de instituţii şi, în special, presă, este exact acela pe care românii îl aveau faţă de presa din timpul dictaturii comuniste; un balast inert de minciuni gogonate.
Într-adevăr, stăpânii au arme mult mai letale, formate din drone si microdrone teleghidate sau automate. Acestea pot îneca în sânge uşor orice fel de rebeliune populară făcută cu arme convenţionale. Însă o astfel de crimă în masă are iniţial nevoie de o bună diversiune pentru a justifica in ochii opiniei publice reprimarea, dar şi o bună recompensă socială pentru ca această găluşcă să fie înghiţită de majoritate. în condiţiile în care populaţia devine din ce in ce mai anti-guvernamentalistă, o diversiune e din ce în ce mai greu de făcut. În urma unei astfel de diversiuni, ar exploda un alt val de tineri dizidenţi, care până atunci au fost ameţiţi cu propaganda media mincinoasă despre democraţie şi statul de drept.
Până la urmă, statul american, şi cel occidental, în general, vor trebui să ofere un standard de viaţă ridicat popoarelor lor, altfel, pe măsură ce viaţa va fi resimţită cai greu, în populaţie va încolţi gustul răscoalei. Dar, guvernul SUA încearcă această prelungire pe cât posibilă a stării acesteia prin convingerea majorităţii să susţină dezarmarea, pentru a evita un astfel de deznodământ. Din această cauză a ronti această campanie fără precedent în SUA, de punere sub reflector a acestor evenimente tragice. Urmează să vedem ce orori vor mai urma.
