Pages

December 30, 2023

Nume de decedaţi în decembrie 1989 cu domiciliul în Bucureşti care nu au cavouri în Cimitirul Eroilor

Acest articol este o secţiune dintr-un text mai amplu ce detaliază informaţiile din recentul meu documentar „Eroii au murit.1899. CIA”
Această secţiune are legătură cu precedenta


2.1.21. Nume de decedaţi în decembrie 1989 cu domiciliul în Bucureşti care nu au cavouri în Cimitirul Eroilor



În secţiune anterioară https://baldovin.blogspot.com/2023/12/nume-de-martiri-din-cimitirul-eroilor.html am dat câteva exemple de nume de martiri din Cimitirul Eroilor din Bucureşti care nu se regăsesc în documente publice oficiale. În secţiunea de faţă voi face viceversa, respectiv voi enumera acele nume de martiri menţionate în documente publice oficiale dar care nu se regăsesc în Cimitirul Eroilor din Bucureşti.

Într-o altă secţiune am arătat câteva cazuri de nume de decedaţi şi înmormântaţi în Cimitirul Eroilor, care fie aveau domiciliul în provincie fie au murit mult mai târziu. E normal ca unele familii să fi acceptat modificarea documentelor de deces în schimbul unui loc de veci gratuit sau eventual a unui certificat de urmaş, retribuit printr-o indemnizaţie. În mod total absurd există cazuri reverse, de decedaţi cu domiciliul în Bucureşti care în nu se regăsesc în Cimitirul Eroilor. Unii dintre aceştia s-au născut în afara Bucureştiului, deci poate exista justificarea că au fost înmormântaţi în localităţile natale, unde rudele le pot aprinde o lumânare. Am să menţionez astfel de cazuri mai jos. Însă sînt foarte mulţi care au locul de naştere în Bucureşti şi care totuşi nu se ală în Cimitirul Eroilor.

În secţiunea anterioară există un caz de suspect de a nu fi primit tratament medical adecvat, născut şi cu domiciliul în Bucureşti, dar care nu are cavou în Cimitirul Eroilor. Numele său este Gherman Dumitru, dat la pagina 485 din ordonanţa din 14.10.2015 în dosarul nr. 11/P/2014 ca împuşcat la data de 25.12.1989 şi decedat la data de 24.04.1991.

Am arătat într-o altă secţiune că există câteva cazuri de decedaţi, cu domiciliul în Bucureşti şi născuţi tot aici, cărora nu li se spune clar data sau locul morţii în ordonanţa de clasare din 14.10.2015 şi care totuşi nu au cavouri în Cimitirul Eroilor. După cum am spus în secţiunea de mai sus, ei puteau fi ucişi în alte zone şi apoi declaraţi „martiri al revoluţiei” după acelaşi mod al vânării apoliticilor la balcoane sau zone neutre politic, aşa cum am văzut la ora 02:52 din documentar că s-a întâmplat cu Constantin Ciobanu sau cu alte cazuri similare de la Sibiu aici . Aceste nume sînt:

Pandele Valentina, dată de ordonanţa din 14.10.2015 la pagina 103 ca împuşcată mortal în seara zilei 21.12.1989, în jurul orei 20.30,

Rădulescu Ion, dat de ordonanţa din 14.10.2015 la pagina 106 ca decedat la data de 24.12.1989,

Gomoescu Lambru Nicolae, dat la pagina 666 ca împuşcat în noaptea de 22/23.12.1989 ca militar în dispozitivul de apărare al Academiei Militare,

Păun Petre (Petru) dat la pagina 667 ca împuşcat în noaptea de 23/24.12.1989, în zona Răzoare, Bucureşti,

Stermin Sorin, dat la pagina 107 ca decedat la data de 22.12.1989,

Geambaşu Vladimir dat la pagina 668 ca împuşcat în seara zilei de 23.12.1989 în zona Academiei Militare (numit „Geambazu” pe crucea de pe rândul 11 din Cimitirul Eroilor, cu numărătoarea dinspre nord),

Dimulescu Vergil, născut la Potelu, dat la pagina 670 ca împuşcat în noaptea de 23/24.12.1989 în zona sediului MApN.

De asemenea, aici intră şi cazul Florea Cristian, împuşcat mortal în noaptea de 21/22.12.1989, dar căruia nu se precizează clar locul morţii, după cum citim la pagina 102. La fel se include şi Stănescu Gheorghe, dat la pagina 629 din ordonanţa din 14.10.2015 ca rănit prin împuşcare în ziua de 22.12.1989 şi decedat la data de 10.05.1990. Însă el ar putea face parte şi din următoarea listă, fiind ucis în timp ce se afla în locuinţa sa.

Cele mai multe cazuri menţionate anterior care nu au primit cavouri în Cimitirul Eroilor sînt astfel de nume de neutri politici, vânaţi la Bucureşti în zone fără legătură cu protestele antiregim , Acestea sînt:

Nistor Elena, dată la pagina 653 din ordonanţa din 14.10.2015 ca împuşcată mortal de mai multe gloanţe pătrunse prin fereastra camerei;

Orfanu Emilia, pagina 549, împuşcată mortal în ziua de 25.12.1989 în propria locuinţă;

Stoicovici Dinu, pagina 447, născut la data de 11.07.1926 în Ilouovia, Iugoslavia şi împuşcat mortal la data de 23.12.1989, în propria locuinţă;

Schweifel Jeanetta, pagina 448, împuşcată mortal la data de 23.12.1989 în locuinţa sa;

Scriba Eugen, pagina 576, născut la data de 23.12.1929 în Târgu Frumos, împuşcat mortal la data de 23.12.1989, în timp ce se afla la domiciliu;

Filip Marin, pagina 623, împuşcat mortal în ziua de 25.12.1989, în timp ce se afla în locuinţa sa;

Glavu Lina, pagina 758; împuşcată mortal la data de 26.12.1989 în apropierea domiciliului său;

La aceeaşi pagină şi decedat în aceleaşi circumstanţe şi aceeaşi dată este şi Popa Vergil;

Dinescu Maria, pagina 408, împuşcată mortal la data de 23.12.1989, în holul imobilului unde locuia o cunoştinţă pe care o vizita;

Popa Veronica, pagina 555, împuşcată în ziua de 27.12.1989, în timp ce se afla în zona Arcului de Triumf şi decedată în data de 30.12.1989 la Spitalul Fundeni;

Niculae Constantin, pagina 614, împuşcat mortal în ziua de 24.12.1989 în autoturismul proprietate personală, în intersecţia str. Cobălcescu cu str. Ştirbei Vodă;

Cărpinişi Ion, pagina 709 , împuşcat mortal, în noaptea de 22/23.12.1989, în Otopeni;

Gorneanu Daniela, pagina 616, împuşcată mortal în noaptea de 22/23.12.1989, în zona Radio în timp ce se afla într-un autoturism;

Fîntînaru Vasile, pagina 740, împuşcat mortal în ziua de 24.12.1989 în timp ce se deplasa cu un autoturism pe b-dul Dimitrov, în zona Gării de Est;

Gherasim Georgeta Cezarina, pagina 690, a fost împuşcată mortal la data de 23.12.1989, în timp ce se deplasa cu autoturismul;

Vlasin Alexandrina, pagina 747, a fost împuşcată mortal în noaptea de 23/24.12.1989 într-un autoturism, în dreptul porţilor Întreprinderii LAROMET.

La fel ca în secţiunea aferentă, şi în aceasta las la finalul acestei enumerări cazul sfâşietor descris la pagina 693 cu Anghel Marioara şi Anghel Cătălina, mamă şi fiică, mama născută la data de 04.08.1949, fiica născută la data de 25.08.1986, în vârstă de 3 ani şi patru luni, care au fost împuşcate mortal la data de 23.12.1989, în timp ce se deplasau cu autoturismul personal în apropierea stadionului Ghencea.



Mai departe am să menţionez alte cazuri de foarte probabil apolitici decedaţi, şi la fel vânaţi la Bucureşti în zone fără legătură cu protestele antiregim, dar pentru care ordonanţa din 14.10.2015 nu dă destule amănunte. De aceea nu i-am inclus în secţiunea anterioară, însă îi menţionez aici tocmai pentru că niciunul nu are cavou în Cimitirul Eroilor:

Răileanu Neculai, pagina 446, împuşcat mortal, la data de 24.12.1989 în zona Ştirbei Vodă;

La pagina 683 citim despre împuşcarea mortală a pasagerilor Ionescu Michael Cecil, Sabău Gavril şi Cabalortă Constantin aflaţi într-o maşină pe b-dul Drumul Taberei.

În continuare voi prezenta alte cazuri de decedaţi în zone fără proteste anti-regim, cu domiciliul în Bucureşti dar care nu au cavouri în Cimitirul Eroilor.

Gămbuţeanu Florin, pagina 450, împuşcat mortal la data de 23.12.1989, în scara unui bloc;

Nuţu Adrian, pagina 484, împuşcat mortal la data de 25.12.1989, în zona pasajul Majestic;

Gavadia Laurenţiu, pagina 486, împuşcat mortal în noapte de 23/24.12.1989 într-un loc neprecizat;

Gheorghiu Dragoş, pagina 647, găsit decedat la morga I.M.L. Bucureşti;

Antonescu Constantin, pagina 576, împuşcat mortal în ziua de 23.12.1989, în zona Gării de Nord;

Chiţu Valerică, pagina 618, împuşcat mortal la data de 23.12.1989, în zona Gării de Nord;

Văduva Nicolae, pagina 647, împuşcat mortal în zona Şos. Antiaeriană, în noaptea de 23/24.12.1989;

Bădoiu Gheorghe, pagina 694, a fost împuşcat mortal în noaptea de 22/23.12.1989 în timp ce se deplasa în zona Cimitirului Ghencea;

Butnaru Vasile, pagina 690, a fost împuşcat mortal în noaptea de 22/23.12.1989, în zona Piaţa Moghioroş;

Tot în zona Piaţa Moghioroş a fost împuşcat mortal Murariu Florică în data de 24.12.1989, pagina 697;

În aceeaşi zonă a fost împuşcat mortal în noaptea de 23/24.12.1989 şi Giurcanu Vasile, pagina 699;

Paraschiv Florian, pagina 719, a fost împuşcat mortal în dimineaţa zilei de 23.12.1989, în timp ce se deplasa cu autobuzul către Aeroportul Otopeni.

Lovin Mircea, dat la pagina 739 din ordonanţa din 14.10.2015 ca născut la data de 25.03.1953, a fost împuşcat mortal în ziua de 24.12.1989.

Ciobanu Emanoil este dat la pagina 741 din ordonanţa din 14.10.2015 ca împuşcat mortal pe 23.12.1989.

Cercelaru Constantin, pagina 490, a condus autoturismul personal în stare de ebrietate în ziua de 28.12.1989 şi a fost împuşcat mortal după ce nu a răspuns la somaţii.

Un alt caz este Colibă Florentin, dat la pagina 483 din ordonanţa din 14.10.2015 ca născut la 03.03.1958, şi care ar fi fost împuşcat mortal în ziua de 23.12.1989, în timp ce se afla în zona sediului fostului Comitet Central al P.C.R.;

Un caz aproape identic cu cel de mai sus este Constantin Mihai, dat la pagina 407 din ordonanţa din 14.10.2015 ca născut la 21.10.1954, şi care ar fi fost împuşcat mortal în aceeaşi zi şi în acelaşi loc;

Ispas Dumitru, pagina 416, împuşcat mortal în ziua de 22.12.1989 în aceeaşi zonă;

Mănescu Dan Sorin, pagina 441, împuşcat în noaptea de 23/24.12.1989, în aceeaşi zonă.

Bădulescu Niculae, pagina 394, împuşcat mortal în ziua de 23.12.1989 în aceeaşi zonă;

Rus Ionel, pagina 414, împuşcat mortal la data de 23.12.1989 în zona Piaţa Universităţii.

Toma Dan, pagina 414, împuşcat la data de 22/23.12.1989 şi decedat la 25.12.1989, în timp ce se afla în zona Sălii Palatului;

Stoica Marian, pagina 447, împuşcat mortal la data de 24.12.1989 în zona Sala Palatului;

Spânu Nicolae, pagina 448, împuşcat mortal la data de 22.12.1989 în zona Hotelului Intercontinental;

Lupu Cristian, pagina 529, împuşcat în dimineaţa zilei de 23.12.1989 în zona TVR şi decedat la 24.12.1989;

Lache Ilie, pagina 529, împuşcat mortal în ziua de 22.12.1989 în zona TVR.

Dragomirescu Mihai Liviu, pagina 576, născut la data de 10.10.1964 în comuna Grijeni, judeţul Teleorman, împuşcat mortal la data de 23.12.1989 în zona TVR.

Nu există o listă oficială cu morţii din ingineria de dezinformare cauzatoare de foc fratricid de la aeroportul Otopeni din 23 decembrie 1989. Am găsit o listă neoficială în cartea „Masacrul de la Otopeni” scrisă de Elizabeth Spencer, Editura Viitorul Românesc, 1993, la pagina 32. Mai departe am să enumăr pe cei menţionaţi aici cu domiciliul în Bucureşti, care nu au cavouri în Cimitirul Eroilor:

Cobzac Petru Adrian Iulian;

Oprea Eugen Cosmin;

Roman Alexandru Sorin Florentin;

Tomaşescu Traian Bogdan-George;

Văduva Ille-Sorin;

Pătraş Ion;

Buteică Emanoil-Marius;

Cărpinişi Ion (menţionat deja mai sus la categoria neutrilor politici vânaţi de lunetişti);

Paraschiv Florian.

Mai departe am să enumăr morţii din ingineria de dezinformare cauzatoare de foc fratricid de la MapN cu ABI-urile USLA, care nu au cavouri în Cimitirul Eroilor, deşi nu le-am putut găsi domiciliul, şi e posibil să nu fi locuit în Bucureşti :

Andrei Ștefan;

Ion Costache.

De asemenea, Franga Eugen, unul dintre cei 5 studenţi ai Academiei Tehnice Militare măcelăriţi la MapN în condiţii asemănătoare cu cele ale USLA-şilor grupului Trosca, singurul dintre ei cu domiciliul în Bucureşti, nu are cavou în Cimitirul Eroilor.

Mai departe am să enumăr acele nume de decedaţi în urma dezinformărilor încrucişate cauzatoare de moarte, precum cele din ingineria socială Otopeni, grupul Trosca la MApN sau a miliţienilor măcelăriţi la Sibiu, cu domiciliul în Bucureşti, unii născuţi în alte zone, dar care nu au cavouri în Cimitirul Eroilor. Un prim caz este Mitroiu Ionel, dat la pagina 642 din ordonanţa din 14.10.2015 ca născut la data de 17.08.1958 în comuna Borca, judeţul Neamţ, şi ucis după acest model al dezinformărilor cauzatoare de moarte. Probabil că cineva a lansat anunţul că militarii ar fi avut nevoie de ajutor, aşa că în ziua de 23.12.1989 el a plecat împreună cu alte persoane spre unităţile militare situate pe şos. Antiaeriană. Ca în cazurile de mai sus, când a ajuns în apropierea acestor unităţi militare, asupra lor s-a tras dinspre acestea de către militari ce probabil fuseseră anterior dezinformaţi că vor fi atacaşi de „terorişti”. În urma împuşcăturilor, Mitroiu Ionel a decedat. În aceleaşi împrejurări au murit mai multe persoane. Totuşi aceşti oameni au cavouri în Cimitirul Eroilor, însă la fel ca în cazuri de morţi în aceleaşi circumstanţe, ele nu sunt grupate în acelaşi loc.

Mladinovici Dragoş, pagina 488, împuşcat mortal în ziua de 23.12.1989 de foc fratricid.

Mateescu Victor, pagina 745, militar, a fost împuşcat la data de 23.12.1989 ca urmare a unui foc fratricid şi a decedat pe 24.12.1989.

Niţu Ştefan, pagina 645, împuşcat mortal în ziua de 24.12.1989, în timp ce se afla în misiune de apărare a sediului U.M. 01315 Bucureşti.

Paraschiv Paul, pagina 649, împuşcat mortal în ziua de 23.12.1989 în parcarea U.M. 01704 Bucureşti;

Geamănu Lucian-Mihai, pagina 696, a fost împuşcat mortal în noaptea de 23/24.12.1989, în zona sediului MApN;

Poenaru Toma, pagina 697, a fost împuşcat mortal în ziua de 24.12.1989 în zona sediului MApN;

Oneţ Mihai, pagina 661, născut la data de 23.01.1970 la Nehoiu, militar în termen la UM 01171 Buzău, a decedat în noaptea de 22/23.12.1989 în contextul focurilor de armă trase din sediul MApN;

Mesler Petru Constantin, pagina 674, a decedat în noaptea de 21/22.12.1989, în timp ce îndeplinea o misiune ordonată în faţa Pavilionului principal din incinta MApN;

Pe lângă aceste persoane, care foarte probabil au fost ucise în alte contexte, sau pur şi simplu sînt fictive, există cazuri de spioni care ar fi putut fi ucişi din întâmplare în decembrie 1989. Unul dintre aceştia ar fi putut fi angajatul Direcţiei a V-a a D.S.S Bucureşti (Securitatea) Nănescu Constantin, născut la data de 16.08.1960, după cum citim la pagina 733 din ordonanţa din 14.10.2015. În ziua de 24.12.1989 acesta a fost împuşcat mortal de militarii din cadrul U.M. 01726 Bucureşti. Nu are cruce în Cimitirul Eroilor şi putem întrevedea că acest lucru se datorează faptului că spionajul civil nu a vrut să lase indicii pentru opinia publică despre implicarea unei părţi din D.S.S în mascarada din 1989, sub tutela CIA, la fel cum face astăzi SRI în viaţa publică. E posibil ca acest caz să fi fost varianta tragică a ofiţerului de securitate Moldovan Ioan Mircea, despre care am scris aici , sau chiar o variantă a membrilor grupului Trosca, ucişi chiar în aceeaşi zi. Dar, în acelaşi fel e posibil ca ordonanţa din 14.10.2015 să mintă în acest caz, după cum orice e public şi vizează spionajul civil e foarte probabil minciună. Nănescu ar fi putut fi unul dintre agenţii racolaţi, surprins în timpul comiterii unui atentat, precum cazul Vinersar Florin, prins trăgând, şi ucis cu un glonţ în cap de un ofiţer de Armată tot la Sibiu, şi el descris într-o secţiune anterioară. Un astfel de caz ar fi putut fi şi Mirea Mioara Luiza, fiica generalului SRI în rezervă Marin Iancu, actual membru în PSD, şi ea deja amintită într-o secţiune anterioară.

Fireşte, întrebarea care ne vine în minte este aceea cum de naiba să nu-i aduci pe aceşti oameni în Cimitirul Eroilor? Am văzut că este înmormântată acolo Cercel Doina Rebeca, moartă în 1998 . Am văzut două cazuri, Bunea Marin şi Ioan Simion Pop, care nu există menţionaţi în niciun fel de document oficial privind victimele din 1989. O a treia persoană, Bădoi Vinerian, se apropie de acest profil. Am văzut 5 cruci fără nume pe ele. Cum se face că atâţia oameni ucişi în timpul mascaradei la Bucureşti, cu domiciliul în Bucureşti şi care au lăsat urme în spaţiul public, sunt excluşi de la un minim privilegiu de a fi măcar îngropaţi într-un cimitir al eroilor? O primă explicaţie ar fi putut fi însăşi familia, care s-ar fi putut opune la aşa ceva. Personal, dacă mi-ar muri cineva apropiat într-o astfel de mascaradă aş refuza îngroparea sa într-un cimitir al eroilor, şi m-aş lipsi de onorurile unui stat guvernat de criminali. Când copilul tău militar este ucis printr-o inginerie cauzatoare de foc fratricid de genul masacrului de la Otopeni, fără nici un sens în naraţiunea oficială mincinoasă a poporului care s-ar fi ridicat împotriva dictaturii, nu-i poţi lăsa memoria să fie terfelită de statul mafiot. Titlul de erou e prea puţin pentru resemnare. Cei 5000 de Euro oferită acum câţiva ani de CEDO familiilor îndoliate este una dintre cele mai mari jigniri aduse acestui popor. A evalua viaţa unui român la 5000 de Euro este una dintre cele mai mârşave măgării pe care instituţiile europene abilitate le-a făcut vreodată faţă de România. Practic aşa ne evaluează pe toţi aceşti sadici ce pun în pericol nu doar naţiunea română, ci însăşi specia umană pe termen lung.

Haideţi să analizăm atitudinea doljencei Vera Orăşanu, care şi-a pierdut soţul la intrare în Craiova, despre care am menţionat şi eu la minutul 03:28 din propriul documentar. Iată declaraţia ei faţă de moartea soţului şi toată mascarada din decembrie 1989, din care am redat şi eu cea mai mare parte:

„Nu l-au făcut erou martir cum i-au făcut şi pe ceilalţi. Au zis că a fost o întâmplare: nu am fost la locul potrivit unde a fost revoluţie. Care revoluţie? Vreau şi eu ca să ştiu… Au zis că sînt terorişti. Care terorişti? Care a rămas o familie întreagă nenorocită…”


E de înţeles că o astfel de persoană ar pune sub semnul întrebării ideea de revoluţie într-o ceremonie oficială. Prin urmare, spionajul civil a preferat să le facă vânt celor mai contondenţi precum Vera Orăşanu.

Pe lângă acest gen de „victime” care au fost dosite în morminte ascunse opiniei publice, s-a încercat ascunderea cazurilor principalelor inginerii sociale făcute prin dezinformări cauzatoare de moarte, respectiv Otopeni, Trosca-MApN şi paraşutiştii la Televiziune. Pe lângă aceste cazuri deja clasice, s-au întâmplat inginerii sociale similare în alte zone din Bucureşti, precum Rahova, sau în Drumul Taberei, ceva mai puţin cunoscute, dar cu morţi cel puţin la fel de mulţi. Cei mai mulţi dintre aceşti decedaţi au fost bieţi militari în termen, veniţi din alte localităţi şi probabil luaţi de familie şi înmormântaţi în localităţile natale. Dar sînt destui militari bucureşteni morţi în aceste inginerii sociale care nu au cavouri în Cimitirul Eroilor. Am verificat în Cimitirul Militar Ghencea sau în cel Pro Patria şi nu i-am găsit. Or fi înmormântaţi pe undeva prin zonă, dar e foarte anapoda să nu fie găsiţi şi cinstiţi, chiar şi în mod ipocrit aşa cum acest stat mafiot a făcut în aceste trei decade.

Haideţi să ne întoarcem la cazul Mitroiu Ionel menţionat mai sus! La aceeaşi pagină 642 este dat şi cazul Ristescu Viorel, ucis în aceleaşi împrejurări, în aceeaşi zi şi în aceeaşi zonă. Spre deosebire de Mitroiu Ionel, Ristescu Viorel are cruce în Cimitirul Eroilor, dar este una dintre cele 29 de cruci fără data morţii scrise pe ele. Foarte mulţi civili care au avut naivitatea să creadă în onestitatea anunţurilor de ajutor au fost ucişi în această zonă a capitalei. Despre alţi trei dintre ei citim la pagina 650. Peste două pagini aflăm şi despre împuşcarea mortală a lui Lambert Mihăiţă Daniel în exact aceleaşi evenimente (locul naşterii nu este specificat). Acesta conducea autoturismul în care se aflau mai mulţi membri ai familiei şi care a fost prins în schimburile de focuri. Remarcăm însă cum evenimentul a fost fragmentat pe pagini diferite tocmai în intenţia dezinformatoare ca opinia publică să nu vadă în el un produs deliberat de inginerie socială prin dezinformare cauzatoare de moarte. Şi acest grup au crucile răspândite prin Cimitirul Eroilor în loc să fie plasate în aceeaşi zonă, la fel cum victimele sînt tratate la pagini diverse în ordonanţa din 14.10.2015.

Pe de altă parte, avem cazurile persoanelor probabil fictive, aşa cum le-am descris la Timişoara sau Cluj . Am relatat în documentar la ora 02.47 despre cazul Cristina Lungu, faţă de care nici acum nu ştiu sigur dacă a existat sau nu. La Bucureşti aşa ceva se putea face mai greu deoarece în capitală au fost mai mulţi jurnalişti, atât români cât şi străini, decât în oraşele mai mici din ţară. Însă există semnele unor persoane fictive la acele nume de decedaţi cărora le lipsesc date personale precum data şi locul naşterii/morţii, sau membrii familiei ce s-ar fi constituit în parte civilă. Pe lângă cele 5 cruci fără nume scrise pe ele există alte 22 de cruci cu nume care nu există în documente oficiale sau la CEDO . A nu-i menţiona şi pe aceştia este o acţiune total inversă faţă de trendul de a aduce cât mai mulţi morţi acolo şi a acoperi astfel pe cât posibil minciunile postului de radio „Europa Liberă” despre „sutele de mii de victime” . Aşa ceva este posibil însă dacă rapoartele medico-legale ale acestor oameni ar fi fost plantate ulterior, şi între timp nimeni nu s-a mai obosit să mai construiască şi cavourile, în special după apariţia sintagmei „Sindromul Timişoara”, folosită pentru prima dată de Jean Baudrillard la pagina 61 din cartea sa „The Illusion of the End” editată de Cambridge, Polity Press în 1994, cu care definea exagerarea victimelor mascaradei din 1989 de către cifrele oficiale.

Aşadar, avem 4 ipoteze pentru faptul că aceşti oameni nu au fost înmormântaţi în Cimitirul Eroilor:

- familii dizidente care au refuzat orice fel de compensaţii, inclusiv un cavou, din furie faţă de cei ce au organizat mascarada;
- familii care nu au susţinut ideea de „revoluţie”;
- intenţia de a ascunde ingineriile cauzatoare de foc fratricid;
- nume fictive de decedaţi, cărora nu li s-au mai făcut cavouri pentru a nu atrage atenţia publică faţă de fenomenul general al creării „din pix” de martiri şi justifica în mod fals ideea de revoltă populară.

Pentru toate acestea spionajul civil a venit cu acest haos dezinformaţional pe care l-am văzut pe parcursul acestei serii de secţiuni dedicate Cimitirul Eroilor din Bucureşti. În următoarea secţiune voi detalia această idee .

2 comments:

  1. Care-i relevanța? Există o mulțime de familii care au vrut să-și îngroape morții în cavoul familiei și nu în cimitirul eroilor, chiar dacă morții respectivi au murit la revoluție. Inclusiv familii din București care aveau deja mormînt al familiei, deci n-au avut nevoie de mormînt la cimitirul eroilor.

    ReplyDelete
  2. am mentionat si eu asta . Dar sint unele familii incomode care n-au sustinit naratiunea revolutiei si li s-a dat cu flit. La fel si viceversa: unii care nu au avut treaba cu evenimentele , (sau nu a murit in 89- un caz) si au primit cavou in Cimitirul Eroilor, dupa cum am spus aici : https://baldovin.blogspot.com/2023/12/ce-se-afla-in-cavourile-din-cimitirul.html . Urmatoarele sectiuni vor aduce si cu concluzia

    ReplyDelete

Keep calm and say something smart!