Acest articol este o secţiune dintr-un text mai amplu ce detaliază informaţiile din recentul meu documentar „Eroii au murit.1899. CIA”
Această secţiune are legătură cu precedenta
2.1.7. Nume probabil fictive de martiri în decembrie 1989 în Cluj-Napoca
Secretomania privind victimele războiului civil instigat în acest oraş este absolut înspăimântătoare. La Timişoara, la Bucureşti, la Sibiu sau la Craiova s-au mai luat interviuri filmate cu rudele victimelor iar aceste declaraţii s-au păstrat. Clujul parcă se află pe o altă planetă şi putem număra pe degetele de la o mână intrrviurile luate celor care au pierit atunci. Desigur, asta şi datorită faptului că, la fel ca şi în cazul Timişoara, şi la Cluj avem o mare problemă cu identificarea lor ca oameni reali.
Nu cunoaştem rudele acestora, deşi ni se aruncă nişte nume scrise pe o hârtie, de parcă ar mai avea vreo valoare de adevăr în era dezinformării. Nu există filmări sau fotografii cu procesul celor 5 inculpaţi prezentaţi în secţiunea anterioară. Presa a primit ordin să înăbuşe subiectul sau poate că procesul nu a fost public, ceea ce denotă manufacturarea unor minciuni în ceea ce priveşte un subiect atât de sensibil precum decembrie 1989.
Am văzut cum în cazul Timişoara au existat 21 nume de morţi care nu au lăsat nicio urmă vizibilă în spaţiul public şi nici urmaşi care să ceară daune morale statului român sau CEDO . Ei fie au fost sustraşi din cimitire şi aduşi la morgă, după cum am arătat la ora 02:45 documentar, fără ca familiile aparţinătoare să ştie ceva de asta, fie au fot pur şi simplu inventaţi, din pix. Ne ducem aminte că la fel s-a întâmplat şi cu infectaţii de COVID-19 în cei doi ani de dictatură clasică testaţi de dictatura capitalistă cu ocazia acum ascunsei pandemii.
Aflăm din episodul 6 al documentarului TVR „ Decembrie roşu: - Revoluţia la Cluj” , minutul 04.18 şi apoi reafirmat la 05.45, faptul că ar fi existat 26 de morţi prin împuşcare în 21 decembrie 1989. Această cifră e confirmată de website-ul „portalulrevolutiei” . Dar am găsit pe undeva cifra de 29 de morţi, tipic evenimentelor din decembrie 1989.
Dar, spre deosebire de cazul Timişoara unde sînt mai multe cruci decât morţi, deoarece 42 (sau 43 sau 41, depinde de sursă) dintre ei ar fi fost incineraţi, în Cimitirul Eroilor din Cluj sunt mai puţini decât ei 26. Mai jos se poate vedea o fotografie a cavourilor mai noi din Cimitirul Eroilor din Cluj, ce par a fi ale celor ucişi în decembrie 1989. În plan secund se văd crucile morţilor din cele două războaie mondiale. Din acest unghi numărul cavourilor este de 12.
În plan îndepărtat şi dintr-un alt unghi mai vedem încă 5 cruci.
Crucile arată un pic a fi catolice şi lasă impresia că cimitirul ar avea două părţi, precum Belu în Bucureşti. Însă iată că aici vedem un prelat ortodox care oficiază o liturghie între aceste cavouri! Acest fapt atestă că cimitirul e ortodox sau mixt.
Dintr-un unghi mai depărtat se vede imaginea de ansamblu.
Şi, într-adevăr nu sînt decât 17 cavouri în Cimitirul Eroilor din Cluj. Am găsit numele celor care ar fi îngropaţi aici. Ei ar fi următorii:
Grigore Borş
Gheorghe Naşc
Ballai Zoltan
Egyedi Imre
Luminiţa Mişan
Ioan Rusu
Aurel Merca
Ioan Vălean
Alexandru Pop
Lucian Matiş
Emil Ciortea
Sorinel Jurja
Mihai Ţiclete
Marin Vergică
Horia Pedestru
Dinu Smical
Pe lângă aceştia 16 ar mai fi unul neidentificat. Raportul de 16/26 e ceva mai rău în privinţa adevărului decât cei 13/42 (sau 41, sau 40, depinde de sursă) din morţii de la Timişoara trimişi la incinerare la Bucureşti pe 17 decembrie, despre care cred că sînt persoane fictive. La fel ca şi în cazul Timişoara, şi aici cred că jumătate din cei 26 ar fi nume fictive. În imaginea de mai jos vedem un detaliu din cimitir, cu Grigore Borş şi Gheorghe Naşc.
Am amintit în secţiunea anterioară despre existenţa a 76 de persoane, rude ale celor ucişi sau răniţi grav la Cluj, menţionate pentru a primi despăgubiri în Decizia nr.121 luată în urma şedinţei din 2 martie 2006, a dosarului 1109/1/2005.
Şi la Cluj există câteva minciuni privind martirii invaziei CIA în România lui decembrie 1989, dar parcă nu au amploarea celor de la Timişoara. De exemplu, în articolul „Ballai Zoltán Csaba” se spune că acest tânăr ar fi fost împuşcat în umăr şi a murit din cauza hemoragiei. În website-ul „portalulrevolutiei” se spune că ar fi for împuşcat în cap . Una dintre cele două surse minte. Un ziar tabloid ar mai putea fi iertat, pentru că lumea ştie cu ce se ocupă. Însă astfel de web-site-uri sau trusturi de presă ar trebui realmente desfiinţate pentru că se joacă cu durerea celor care au pierdut pe cineva drag în acel război civil şi iau aspect de sursă oficială. Din păcate autorităţile însele se ascund în spatele unor astfel de interfeţe ale minciunii.
O astfel de minciună poate fi involuntară, din cauza unor neatenţii ale celor care au scris aceste articole. Dar am găsit la Cluj ce mai gogonată minciună faţă de morţii din 1989, legată de cele mai cunoscute fotografii din acea zi tragică făcute de fotograful amator Răzvan Rotta. Am folosit şi eu imaginea de mai jos în propriul documentar:
Personajul cu bustul gol din imaginea de mai jos este actorul Călin Alexandru Nemeş de la Teatrul Naţional din Cluj-Napoca, după cum recunoaşte însuşi Răzvan Rotta la minutul 19.22 din acest interviu .
Nimic neobişnuit până acum. A murit un artist în decembrie 1989. Nu a fost singurul. Ei bine, acest actor de fapt nu a murit atunci, deşi pare că da. Rotta admite că au devenit prieteni ulterior acestei scene. Pentru că asta a fost de fapt o scenă, iar Nemeş juca un rol în ea. Web-site-ul „portalulrevolutiei” îl dă totuşi şi pe el victimă a „revoluţiei” de la Cluj, deşi recunoaşte ad litteram că a murit tocmai în 1993 datorită rănilor simbolice ale acestei scene. Cauza morţii: sinucidere "din scârbă”
Dar Ju$tiţia îl trece şi pe el din pix tot la martirii din 1989, la fel cum s-a făcut cu morţii de boli terminale trecuţi la COVID. După cum vedem la pagina 20 din Decizia nr.121 luată în urma şedinţei din 2 martie 2006 a dosarului 1109/1/2005, părinţii săi sunt menţionaţi spre a primi despăgubiri de la Moga, Topliceanu şi Dicu, cu 130 000 000 lei vechi mama Maria Stoian, şi cu 165 000 000 lei vechi tatăl Nemeş Gheorghe. Aşa ceva este culmea minciunii şi manipulării.
Acest articol din revista sinteza scris în 2014 minte în mod nesimţit prin omisiunea faptului că Nemeş s-a sinucis în 1993, manipulând cititorul să creadă că ar fi fost ucis după ce „şi-a dezgolit pieptul în faţa gloanţelor”, descriind mai curând durerea mamei sale Maria Stoian decât realitatea.
Dragi cititori, înţelegeţi dimensiunea miştocărelii la care am fost supuşi în aceşti 35 de ani? Dacă ofiţerul MApN deghizat în istoric civil Alex Mihai Stoenescu scrie în partea a doua a volumului 4 din cartea sa „Istoria loviturilor de stat in România” că revoluţia a ţinut până în 20 mai 1990, iată că aici revoluţia a ţinut până în 1993, ca să încapă în ea şi actorul Nemeş, mort de scârbă … Om fi şi noi tot morţi de scârbă, dar poate că nu ne dăm seama … În felul ăsta confundăm revoluţia din1989 cu însăşi revoluţia tehnologică inerentă celor 35 de ani , şi astfel cârpim ideea de „revoluţie” ca să falsificăm istoria.
Pe lângă această minciună gogonată am găsit câteva nume de persoane date ca ucise atunci, dar care nu au lăsat urme în spaţiul public, aşa că e probabil să fie fictive. Văleanu Ioan este menţionat de web-siteullui „portalulrevolutiei” ca împuşcat în cap, în zona fabricii de bere din Cluj. A nu se confunda cu profesorul Ioan Văleanu de la Școala tehnică din Cluj de dinainte de primul război mondial. Nu există în dosarul nr. 97/P/1990 şi nici în ordonanţa de clasare din 14.10.2015 în dosarul nr. 11/P/2014 . De asemenea, nu există în arhivele cedă CEDO (cele două cazuri Văleanu nu au legătură cu acesta), nici în tabelul nominal cu eroii-martiri propuşi pentru decretul prezidenţial nr. 1.379 din 12 decembrie 2006 şi nici măcar în cei menţionaţi pentru despăgubiri în Decizia nr.121 luată în urma şedinţei din 2 martie 2006, a dosarului 1109/1/2005 , tocmai acolo unde s-au inclus cât mai mulţi.
Un caz similar este Pedestru Horia, care ar fi fost profesor de matematică. El este menţionat de web-siteullui portalulrevolutiei ca împuşcat în cap în zona Piaţa Libertăţii. Nu există în dosarul nr. 97/P/1990, nici în ordonanţa de clasare din 14.10.2015, nici la CEDO şi nici în tabelul nominal cu eroii-martiri propuşi pentru decretul prezidenţial nr. 1.379. După cum am văzut mai sus, are cruce în Cimitirul Eroilor din Cluj, dar asta nu înseamnă că şi există, după cum am văzut în cazul Cimitirul Eroilor din Timişoara, cu cruci mai multe decât morţii ce puteau fi îngropaţi acolo. Presupusul său fiu / tată, pe nume Pedestru Toma Vasile, este menţionat în lista despăgubiţilor la pagina 20 din Decizia nr.121 luată în urma şedinţei din 2 martie 2006, a dosarului 1109/1/2005, cu o sumă de 150 000 000 lei vechi. Dar, după cum am spus în secţiunea anterioară, aceste despăgubiri au fost date la derută, niciuna nefiind îndeplinită. Nu am găsit nicio urmă de-a lui în spaţiul public. Răzvan Rotta spune că ar fi o persoană văzută din spate într-o anumită fotografie făcută de el la minutul 13 din acest interviu , însă am o îndoială faţă de mărturia sa, pe care o voi descrie în următoarea secţiune. Sînt mai multe poveşti despre el şi am să revin la acestea. Deocamdată mă limitez să spun că şi el e probabil o persoană fictivă.
Egyedi E. Imre, este descris de web-siteullui „portalulrevolutiei” ca împuşcat în cap, in zona Piaţa Libertăţii. Nu există în dosarul nr. 97/P/1990, nici în ordonanţa de clasare din 14.10.2015 şi nu este menţionat nici în listele cu despăgubiri de la CEDO. Însă el poate fi găsit în tabelul nominal cu eroii-martiri propuşi pentru decretul prezidenţial nr. 1.379, şi am văzut că are cruce în Cimitirul Eroilor din Cluj . Fiul sau tatăl său Iozef Egyedi este menţionat în lista despăgubiţilor la pagina 19 din Decizia nr.121 luată în urma şedinţei din 2 martie 2006, a dosarului 1109/1/2005, cu o sumă de 130 000 000 lei vechi. Dar nu am găsit nicio urmă de-a lui în spaţiul public.
Tamaş Burgya Iosif este dat de web-siteul portalulrevolutiei ca împuşcat în zona Piaţa Libertăţii. Nu există în dosarul nr. 97/P/1990, nici în ordonanţa de clasare din 14.10.2015 şi nici în listele cu despăgubiri de la CEDO. Nu are cruce în Cimitirul Eroilor, dar există în tabelul nominal cu eroii-martiri propuşi pentru decretul prezidenţial nr. 1.379. Tatăl său Tamaş Burgya Andras este menţionat în lista despăgubiţilor la pagina 20 din Decizia nr.121 luată în urma şedinţei din 2 martie 2006, a dosarului 1109/1/2005, cu o sumă de 600 000 000 lei vechi. Dar nu a lăsat vreo urmă vizibilă în spaţiul public.
Am inclus în această listă şi numele Mişan Luminiţa Corina, deşi ea nu e atât de probabil fictivă precum cei de mai sus. Ea este dată de web-siteul portalulrevolutiei ca împuşcată în torace în zona Piaţa Libertăţii. Nici ea nu există în dosarul nr. 97/P/1990, nici în ordonanţa de clasare din 14.10.2015 şi nici în listele cu despăgubiri de la CEDO, însă există în tabelul nominal cu eroii-martiri propuşi pentru decretul prezidenţial nr. 1.379. O anume Mişan Doina, altă persoană decât mama sa Mişan Livia menţionată în acel tabel, este nominalizată spre a primi 125 000 000 de lei vechi despăgubiri de grupul celor 5, la pagina 17 din Decizia nr.121.
După cum am văzut, şi Mişan Luminiţa are cruce în Cimitirul Eroilor. De fapt, ea are urme mult mai concrete decât orice altă victimă a haosului de la Cluj, exceptând pe Călin Nemeş, faţă de care o să scriu o secţiune specială. Dacă am fi trăit într-o ţară echitabilă cam aşa ceva ar fi trebuit să aibă toţi cei ucişi de invazia CIA din decembrie 1989. Altfel, cazul ei ceva seamănă oarecum cu cele două cazuri de informaţii abundente de la Timişoara, respectiv Balogh Pavel, care are o pagină Wikipedia, şi Fecioru Lorenț, faţă de care s-au dat prea multe detalii despre care am detaliat în această secţiune . Mişan Luminiţa vedem că se apropie de aceste profiluri. Ea are o plăcuţă comemorativă în incinta fostei fabrici de jucării unde ar fi lucrat ca muncitoare în 1989, după cum se scrie în articolul intitulat , „Mișan Luminița Corina” din website-ul „asociatiabucuresti”, fapt pe care eu până acum nu l-am mai întâlnit la nicio altă victimă de la Cluj. Am văzut mai multe astfel de plăcuţe comemorative dedicate individual unor martiri la Timişoara. La Cluj acesta este singurul caz. Desigur, repet, aşa ceva nu este şi nu trebuie să fie un lucru ieşit din comun, deoarece memoria celor ucişi trebuie mereu cinstită. Însă în text se strecoară o poveste cam neverosimilă despre cum ar fi fost împuşcată în inimă dar a continuat să trăiască până la spital, situaţie care cam seamănă cu cea a cazului Avram Vasile descris în secţiunea linkată mai sus...
În acest articol descrise de scriitorul Laszlo Alexandru, după ce au fost iniţial publicate şi în „Orient Expres”, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1999, care aduc bine a cazul Fecioru Lorenț. Un mare dubiu faţă de acest articol este menţionarea în această poveste a fostului jurnalist Mihai Hurezeanu, fratele infamului Emil Hurezeanu de la radio Europa Liberă. Când am citit numele Hurezeanu, imediat mi s-au aprins beculeţe. Aflăm din mai multe articole că, asemenea lui, şi frăţiorul Mihai s-a uns cu o funcţie politică de purtător de cuvânt la Consiliul Județean Cluj, după ce a mimat jurnalismul o perioadă. Seamănă leit cei doi, măcar ştim sigur că sînt fraţi. Nu e nevoie de test ADN.
Prin urmare, e posibil ca Laszlo Alexandru să fi „înflorit” aceste mărturii cu minciuni propagandistice tipice de la radio Europa Liberă. Mai mult decât atât, faptul că el, scriitor manierist cu aere de high class capitaliste, a recunoscut-o pe muncitoarea Mişan Luminiţa pare cam nefiresc. Dacă era vreun scriitor experimental sau boem, atunci puteam crede acest lucru. Altfel, prototipul său de scriitor nu stătea de vorbă cu o muncitoare, precum ar fi putut sta un Nichita Stănescu sau Marin Sorescu. Faptul că nimic din aceste mărturii n-a ajuns în volumele „Raportului Comisiei Senatoriale privind acţiunile desfăşurate în Revoluţia din decembrie 1989”, e un alt semn că aici e ceva dubios, deşi şi chiar dacă ar fi ajuns, asta tot n-ar fi schimbat mare lucru. Cine să mai aibă încredere în demagogi…!?
Apoi, faptul că este prezentată ca muncitoare la fabrica de jucării completează ideea denigratoare răspândită de propaganda CIA a uciderii fetiţei Cristina Lungu, personaj pe care l-am descris ca fictiv în documentar, reluată apoi în sens invers prin minciuna naşterii bebeluşului Victor/Victoriţa la TVR de către căpitanul Lupoi. Poate e doar o coincidenţă, însă cazul Mişan Luminiţa pare o denigrare la adresa regimului Ceauşescu, portretizat de CIA ca ucigaş de copii şi de jucării.
La finalul acelui articol vedem şi două fotografii cu cadavrele celor împuşcaţi, fapt ce trebuia să se facă cu toate victimele, dacă acestea ar fi fost reale şi nu fictive. În aceste fotografii se văd clar rănile şi, chiar dacă e greu de privit, constituie cel mai puternic indiciu că acele persoane au fost reale. După cum se vede, pentru Mişan Luminiţa nu există o astfel de fotografie. Şi, nu în ultimul rând, faptul că nu există nicio urmă în spaţiul public despre sora sa Mişan Doina sau mama sa Mişan Livia conferă serioase semne de întrebare despre realitatea acestei tinere.
Un alt exemplu de camuflare prin exces de date poate fi şi cel al numelor identice şi prenume diferite, din care unul e foarte probabil să fie persoană fictivă. Un prim caz este ungurescul Szabo. Attila Szabo este dat de web-siteul portalulrevolutiei ca împuşcat în torace în zona Piaţa Libertăţii. Pe Ştefan Szabo îl dă ca împuşcat în cap în zona fabricii de bere. Niciunul nu există în dosarul nr. 97/P/1990, nici în ordonanţa de clasare din 14.10.2015 şi nici în listele cu despăgubiri de la CEDO. De asemenea, niciunul nu are cruce în Cimitirul Eroilor, însă ambii există în tabelul nominal cu eroii-martiri propuşi pentru decretul prezidenţial nr. 1.379. Cele două nume sînt atât de frecvente, în special primul (un fel de Ion Popescu al maghiarilor), încât nu pot fi toţi ce îl poartă verificaţi. Dacă aş fi spion civil şi aş avea ordin să umflu lista celor ucişi, atunci astfel de nume mi-aş alege, pentru că nimeni nu poate proba caracterul fictiv al persoanei. Ştefan Szabo mi se pare un nume ceva mai probabil real decât restul, alături de Mişan Luminiţa. Dar caracterul atât de comun al acestui nume îl face imposibil de găsit în acest noian de date. Decizia nr.121 le menţionează mai întâi pe Szabo Ana, spre a primi 600 000 000 de lei vechi despăgubiri de grupul celor 5, la pagina 17. Mai departe găsim pe Szabo Eniko Maria cu 1 350 000 000 de lei vechi şi pe Szabo Ion Arpad cu 10 000 000 la pagina 20. Dintre aceste rude există în spaţiul public doar Szabo Eniko Maria, dar fără însă a fi siguri că are legătură cu unul dintre cele două nume. Prin urmare e foarte probabil că unul dintre ei este fictiv, celălalt mai puţin probabil, dar greu de spus care dintre ei.
Aceeaşi situaţie de nume comun este şi Pop. Pop Alexandru este destul de comun, cel mai cunoscut dintre ele fiind al unui cântăreţ de muzică populară. Nu există în dosarul nr. 97/P/1990 iar în ordonanţa de clasare din 14.10.2015 există la pagina 429 un Pop Alexandru rănit în Bucureşti în faţa Comitetul Central, deci fără legătură cu acest presupus caz de la Cluj. Presupusul martir este dat de web-siteul portalulrevolutiei ca împuşcat în torace în zona fabricii de bere şi are cruce în Cimitirul Eroilor. Faţă de acest nume găsim o altă nepotrivire în minciună între ce spune acest web-site şi ce spune tabelul nominal cu eroii-martiri propuşi pentru decretul prezidenţial nr. 1.379. Primul spune că s-ar fi născut în Cluj, celălalt spune că s-ar fi născut în Tiocu de Jos, situată pe lângă Cluj. Asemenea anomalie mă duce cu gândul la cazul Sporer Rudolf Herman pe care „portalulrevolutiei” îl dă ca „găsit în groapa comună din Cimitirul Săracilor” din Timişoara, deşi în altele era dat ca incinerat la Bucureşti.
CEDO are mai multe nume de români cu acest nume dar fără legătură cu cazul din decembrie 1989 . Există o Pop Maria care a fost iniţial menţionată spre a primi 750 000 de lei vechi despăgubiri de grupul celor 5, la pagina 18 din Decizia nr.121 a dosarului 1109/1/2005 . Însă nici ea nu a lăsat vreo urmă vizibilă în spaţiul public, după cum e cazul cu însuşi Pop Alexandru , mascat de cunoscutul cântăreţ de muzică populară.
Există un Alexandru Mihai Pop care trăieşte încă, desigur, fără legătură cu cazul decembrie 1989.
De asemenea, mai există şi o Floarea Pop, în aceeaşi situaţie.
Sau Elena Pop, idem
Restul, după cum se vede din link au şi alte nume şi nu au legătură cu Pop Alexandru de la Cluj din decembrie 1989.
Un alt nume camuflat într-un nume comun ce mi s-a părut fictiv este Pop Teodor, dat de web-siteul portalulrevolutiei ca împuşcat în abdomen în zona Astoria. N-a lăsat decât o urmă în spaţiul public, respectiv prelatul Ionică Scridon, care spune că i-ar fi fost prieten şi chiar confirmă uciderea sa. Nu confirmă însă şi locul anatomic în care Scridon a declarat ar fi fost împuşcat. Spre deosebire de web-site-ul „portalulrevolutiei” , acesta a declarat în acest interviu că ar fi fost împuşcat în spate, după cum citim în articolul „EMOȚIONANT gest al unui bistriţean – în amintirea prietenului ucis în 21 decembrie 1989…” , publicat de ziarul „Bistriţeanul” în 21 decembrie, 2020. Cam târzie această mărturie. Dar, dacă acest prelat e un infiltrat al spionajului civil în corpul clerical, fapt la fel de probabil şi astăzi după cum a fost şi înainte de 1989, atunci declaraţia aceasta poate fi dezinformare. Pop Teodor nu există în dosarul nr. 97/P/1990 şi nici în ordonanţa de clasare din 14.10.2015. De asemenea, nu există în listele cu despăgubiri de la CEDO, şi nici nu are cruce în Cimitirul Eroilor, însă există în tabelul nominal cu eroii-martiri propuşi pentru decretul prezidenţial nr. 1.379. Probabil mama sa Pop Liliana Maria este menţionată spre a primi 680 000 000 de lei vechi despăgubiri de grupul celor 5, la pagina 20 din Decizia nr.121 a dosarului 1109/1/2005, însă nu este aceeaşi persoană cu profesoara de la Universitatea „Babeş-Bolyai”. Greu de găsit acea persoană.
Un alt nume destul de comun în această listă este Cioară Viorel. El este dat de web-siteul portalulrevolutiei ca împuşcat în abdomen în zona Piaţa Libertăţii. Nu există în dosarul nr. 97/P/1990 şi nici în ordonanţa de clasare din 14.10.2015, după cum nu există nici în listele cu despăgubiri de la CEDO. Nu are cruce în Cimitirul Eroilor, însă există în tabelul nominal cu eroii-martiri propuşi pentru decretul prezidenţial nr. 1.379. Fiicele sale Cioară Ioana, Cioară Adriana şi Cioară Cristina sînt menţionate spre a primi 295 000 000 de lei vechi despăgubiri de grupul celor 5, la pagina 20 din Decizia nr.121. Şi de data aceasta sunt prea multe nume de Cioară, aşa că şi el se poate înscrie în această grupă de nume comune camuflat de nume similare, şi greu de identificat.
Borbely Istvan este dat de web-siteul portalulrevolutiei ca împuşcat în torace si abdomen, în zona Piaţa Libertăţii. Nici el nu există în dosarul nr. 97/P/1990 şi nici în ordonanţa de clasare din 14.10.2015, după cum nu este menţionat în listele cu despăgubiri de la CEDO , dar există în tabelul nominal cu eroii-martiri propuşi pentru decretul prezidenţial nr. 1.379 din 12 decembrie 2006 . La pagina 18 din Decizia nr.121 grupul celor 5 au fost obligaţi la plata a 600 000 000 de lei vechi tatălui său Borbely Ion. Acesta n-a lăsat însă nicio urmă în spaţiul public.
Aceeaşi situaţie cu neconcordanţe de date între surse se vede şi în cazul Smical Dinu Adrian dat de web-siteul portalulrevolutiei ca împuşcat in cap, in zona Fabricii de Bere. La fel ca şi în cazul Pop Alexandru, şi în acest caz există nepotrivire în minciună cu privire la locul naşterii. Web-siteul portalulrevolutiei îl dă născut la Cluj, iar decretul prezidenţial nr. 1.379 spune că s-ar fi născut la Sighet.
Există în tabelul nominal cu eroii-martiri propuşi pentru decretul prezidenţial nr. 1.379 din 12 decembrie 2006. Are cruce în Cimitirul Eroilor din Cluj. Însă nu există acolo unde e cel mai important, respectiv în dosarul nr. 97/P/1990 şi nici în ordonanţa de clasare din 14.10.2015, şi nici la CEDO. Smical Rozalia este menţionată spre a primi 1 050 000 000 de lei vechi despăgubiri de grupul celor 5, la pagina 17 din Decizia nr.121 luată în urma şedinţei din 2 martie 2006, a dosarului 1109/1/2005.. Este menţionată în articolul „Familiile clujenilor morţi la Revoluţie au rămas doar cu amintirile” , publicat la 21 Dec 2010 în „Ziua de Cluj” , dar doar în text fără fotografie sau alte detalii.
Cam aceştia sînt numele destul de probabil fictive în această listă. În următoarea secţiune voi descrie o realitate fictivă, respectiv scena cu actorul Călin Nemeş , fotografiată de Răzvan Rotta, după cum am promis mai sus.
