Acest articol este o secţiune dintr-un text mai amplu ce detaliază informaţiile din recentul meu documentar „Eroii au murit.1899. CIA”
Această secţiune are legătură cu precedenta
2.1.19. Neutri politici vânaţi la Bucureşti în zone fără legătură cu protestele antiregim
Ne aducem aminte despre cum neutrii politici vânaţi în zone fără legătură cu protestele la Timişoara , la Cluj şi la Sibiu , pentru a îngroşa artificial numele morţilor şi a da amploare populară invaziei CIA care avea loc în decembrie 1989.
După cum era de aşteptat, şi la Bucureşti neutrii politici au fost vânaţi în casele lor sau în zone fără legătură cu protestele împotriva regimului. Locurile fierbinţi în care au fost împuşcaţi oameni reprezintă un foarte important subiect de analiză al invaziei CIA în 1989. Am văzut în secţiunea anterioară cum cei ucişi după 22.12.1989 au fost mutaţi „din pix” în ziua de 21 sau noaptea următoare, în zona Intercontinental. Ca printr-o minune (sic!), în zilele următoare foarte puţine victime au fost date ca împuşcate în această zonă şi pe întreg Bulevardul Magheru de către ordonanţa de clasare din 14.10.2015 în dosarul nr. 11/P/2014 . Deşi, la modul în care sînt formulate în acest document, putem bănui că uciderile au fost realizate de lunetişti în alte zone şi apoi plantaţi în zona Intercontinental, după modelul descris în detaliu aici .
Dar chiar dacă ei ar fi fost împuşcaţi în zona Intercontinental, totuşi numărul lor este foarte mic în raport cu manifestaţiile de stradă din zonă, care au ajuns la peste 50 000 de oameni. Dacă în ziua de 21 şi noaptea următoare decesele prin împuşcare sunt oficial localizate în zona Intercontinental, dimpotrivă, după acea dată decesele nu doar că nu s-au mai întâmplat în zonă, dar s-au întâmplat preponderent în zone neutre. Documentele oficiale susţin la unison că „teroriştii” tocmai în această perioadă ar fi început contraofensiva de recuperare a dictatorului din mâinile poporului. E un lucru cert că cele mai multe victime ale tragediei din decembrie 1989 s-au întâmplat exact în această perioadă de după 22 decembrie. Ai naibii ei „terorişti”, n-au avut intenţie de a trage în manifestanţii de pe Magheru şi Piaţa Palatului. Ne aducem aminte că ceva de genul acesta s-a întâmplat recent cu virusul SARS-COV2 care avea aspect de vampir şi începea să atace după ora 6 PM, când se închidea totul în timpul mascaradei 2020-2022 … În acelaşi fel, după cum vom vedea pe parcursul acestei secţiuni, „teroriştilor” li s-a căşunat pe neutrii politici din propriile locuinţe şi din zone lăturalnice, fără legătură cu protestele.
Două locuri fierbinţi fac excepţie de la această regulă: Televiziunea Română şi sediul CC al PCR. O grămadă de viteji anticomunişti au apărut în aceste zone după 22 decembrie, atunci când regimul s-a dovedit a fi căzut, dornici de a apărea şi ei la TV sau în nucleul de conducere al FSN, cu proclamaţii şi planuri de organizare politică de tot felul. Unii dintre ei erau foarte determinaţi, hotărâţi să intre în direct peste crainici, după modelul Dinescu şi Caramitru din 22 decembrie. La fel s-a întâmplat şi la sediul fostului CC, unde mulţi veniseră cu planuri de partide. Sînt convins că mulţi aveau putere de convingere şi aveau şanse să ajungă persoane publice după astfel de intervenţii. Destui dintre ei puteau duce România pe o direcţie bună atunci. Însă spionajul civil, care controla totul din culise, avea alte planuri cu noii demagogi şi cu însăşi România. După 22 decembrie sloganurile se schimbaseră dinspre „Azi în Timişoara, mâine în toată ţara!” înspre „Lăsaţi-ne să ne organizăm!”. Pentru a-i potoli şi a-i trimite acasă, sau măcar a-i mâna asemenea turmelor spre manifestaţiile de pe Bulevardul Magheru, lunetiştii au început să-i vâneze unul câte unul şi să-i sperie. Treptat zonele Televiziunii Române şi a sediului CC au ajuns cunoscute ca periculoase, şi „revoluţionarii” s-au regrupat în Piaţa Universităţii. Peste o jumătate de an ei vor fi reprimaţi atât de forţele de ordine cât şi de minerii ademeniţi în Bucureşti spre a-şi demonstra şi ei eroismul. De atunci poporul român e strategic dezbinat în grupuri care se urăsc de moarte, după modelul instigării războiului civil între Miliţie, Securitate şi Armată la Sibiu .
La fel ca şi la Timişoara, cel mai sigur loc din Bucureşti a fost între protestatari, cu excepţia zonelor TVR şi CC, aminitite mai sus. Cele mai multe decese au avut loc în zone fără legătură cu protestele, prin vânarea efectivă a neutrilor apolitici. Mai întâi am să-i menţionez pe acei neutri vânaţi pe stradă din postura de pietoni sau angajaţi aflaţi la/în drum spre locul de muncă, după pagină, data şi locul în care au fost împuşcaţi, conform ordonanţei din 14.10.2015 şi locul naşterii dacă e altul decât Bucureşti. Pentru toate cazurile prezentate la toate rubricile voi menţiona şi locul în Cimitirul Eroilor dacă există, cu numărătoarea dinspre nord sau sud, după caz.
Cărpinişi Ion, pagina 709, în noaptea de 22/23.12.1989, în Otopeni;
Tudor Marin, pagina 753 , decedat, la data de 23.12.1989, în zona Uzinele Republica. Născut la Radu Vodă. Are cruce pe rândul 3 dinspre nord;
Filip Doru, pagina 525, în ziua de 25.12.1989, în jurul orei 0630, în timp ce se deplasa spre serviciu (Întreprinderea Ascensorul). Are cruce pe rândul 17 dinspre sud;
Popa Veronica, pagina 555, a fost împuşcată în ziua de 27.12.1989, în timp ce se afla în zona Arcului de Triumf. Născută la Coţofăneşti;
Tătaru Vasile, pagina 568, împuşcat mortal în ziua de 23.12.1989, în zona Calea Dorobanţi. Născut la Glodeanu Sărat ;
Drăgan Banu, pagina 644, împuşcat mortal în ziua de 23.12.1989, în timp ce se afla pe str. Fraţii Buzeşti. Are cruce pe rândul 6 dinspre sud;
Niţu Mincu, pagina 655, împuşcat mortal la data de 23.12.1989, în timp ce se deplasa de la domiciliu către str. Mărgeanului; Are cruce pe rândul 17 dinspre sud;
Calistru Virgil, pagina 625, împuşcat mortal în ziua de 23.12.1989, în apropierea locuinţei sale. Are cruce pe rândul 2 dinspre nord;
Glavu Lina, pagina 758, împuşcată mortal la data de 26.12.1989 în apropierea domiciliului său. Născută în Dridu, Ialomiţa ;
La aceeaşi pagină şi decedat în aceleaşi circumstanţe şi aceeaşi dată este este şi Popa Vergil;
Vasiliu Florentin, pagina 481, împuşcat mortal la fereastra unui birou de la etajul 8 al clădirii ROMPROIECT, situată pe str. Matei Millo nr. 13, cu vedere către Palatul Telefoanelor. Are cruce pe rândul 18 dinspre sud.
Aşadar 6 din decedaţii din această listă au cavouri Cimitirul Eroilor, iar 5 nu.
Mai departe am să-i menţionez pe acei neutrii vânaţi pe stradă din postura de conducători auto la fel, după pagină, data şi locul în care au fost împuşcaţi, conform ordonanţei din 14.10.2015.
Motorga Maria, pagina 738, împuşcată la data de 24.12.1989, în zona Piaţa Rosetti. Are cruce pe rândul 2 dinspre nord;
Niculae Constantin, pagina 614, împuşcat mortal în ziua de 24.12.1989, în intersecţia str. Cobălcescu cu str. Ştirbei Vodă;
Gorneanu Daniela, pagina 616, a fost împuşcată mortal în noaptea de 22/23.12.1989, în zona Radio;
Portasă Vasile, pagina 683, a fost împuşcat în noaptea de 23/24.12.1989, în jurul orei 22.30, în timp ce se afla în zona Panduri-Răzoare. Are cruce pe rândul 1 dinspre nord;
Fîntînaru Vasile, pagina 740, a fost împuşcat mortal în ziua de 24.12.1989, pe b-dul Dimitrov, în zona Gării de Est.
Bătrînu Dumitru, pagina 716, a fost împuşcat mortal în dimineaţa zilei de 25.12.1989 de către militarii din cadrul U.M. 01668 Otopeni, probabil dezinformaţi. Are cruce pe rândul 4 dinspre nord. Născut în Brăila;
Gherasim Georgeta Cezarina a fost împuşcată mortal la data de 23.12.1989 în timp ce se deplasa cu autoturismul condus de soţul acesteia, în dreptul Oficiului Poştal 66 din Drumul Taberei;
Vlasin Alexandrina, pagina 747, a fost împuşcată mortal în noaptea de 23/24.12.1989 într-un autoturism condus de tatăl său, în dreptul porţilor Întreprinderii LAROMET.
Pripici Nicolaie, pagina 670, a fost împuşcat mortal în dimineaţa zilei de 23.12.1989, în jurul orelor 0430, în timp ce se deplasa în zona Cimitirului Ghencea, către locul de muncă. Are cruce pe rândul 1 dinspre nord.
Închei această listă cu tristul caz Anghel Marioara şi Anghel Cătălina, mamă şi fiică, pagina 693. Mama născută la data de 04.08.1949, fiica născută la data de 25.08.1986, la 3 ani şi patru luni, au fost împuşcate mortal la data de 23.12.1989, în apropierea stadionului Ghencea.
În această a doua listă 4 dintre decedaţi au cavouri Cimitirul Eroilor, iar 6 nu.
Mai departe am să-i menţionez pe acei neutrii vânaţi în propriile locuinţe la fel, după pagină, data şi locul în care au fost împuşcaţi, conform ordonanţei din 14.10.2015.
Ţuligă Dumitru, pagina 485, a fost împuşcat în cap în data de 23.12.1989, la geamul sufrageriei. Are cruce pe rândul 13 dinspre nord;
Steţenco Iacob, pagina 485, împuşcat în cap, prin geam în data de 23.12.1989. Născut în Climauti-Soroca. Are cruce pe rândul 14 dinspre nord;
Mustea Constantin, pagina 475, a fost împuşcat mortal, în data de 23.12.1989. Născut în Ciocăneşti. Are cruce tot pe rândul 14 dinspre nord;
Cernea Maria (Cernea Marie pe cruce şi în tabelul nominal pentru decretul 1.379), pagina 607, împuşcată mortal în ziua de 23.12.1989, în balcon, Născută în Surduc. Are cruce pe rândul 15 dinspre sud;
Păpurică Petre, pagina 466, rănit la data de 23.12.1989 în timp ce se afla în locuinţa personală, suferind leziuni care au avut ca urmare decesul. Are cruce pe rândul 2 dinspre nord;
Postolache Polixenia, pagina 178, împuşcată mortal la data de 23.12.1989. Are cruce pe rândul 1 dinspre nord;
Stoicovici Dinu, pagina 447, împuşcat mortal la data de 23.12.1989;
Schweifel Jeanetta, pagina 448, împuşcată mortal la data de 23.12.1989;
Grigorescu Ilinca Ruxandra, pagina 479, împuşcată mortal la data de 23.12.1989. Născută în Câmpina, Prahova, unde are şi mormântul;
Emil Măgureanu, pagina 533, împuşcat în data de 23.12.1989. Are cruce pe rândul 8 dinspre sud;
Iagăru Constantin, pagina 541, împuşcat în data de 23.12.1989 în timp ce verifica terasa blocului de domiciliu. Are cruce pe rândul 12 dinspre nord;
Orfanu Emilia, pagina 549, împuşcată mortal în ziua de 25.12.1989;
Carp Ariadna, pagina 589, împuşcată mortal, în noaptea de 22/23.12.1989. Are cruce pe rândul 14 dinspre sud;
Andronic Vladimir Cătălin, pagina 610, împuşcat mortal în ziua de 23.12.1989. Are cruce pe rândul 15 dinspre sud;
Scriba Eugen, pagina 611, împuşcat mortal, la data de 23.12.1989;
Stârcea Ştefan, pagina 612, împuşcat în piciorul stâng, la data de 24.12.1989, în timp ce se afla în holul blocului în care locuia. A decedat la data de 05.01.1990. Are cruce pe rândul 7 dinspre nord cu numele de Stircea;
Filip Marin, pagina 623, împuşcat mortal în ziua de 25.12.1989;
Şerban Constantin, aceeaşi pagină, împuşcat mortal în ziua de 23.12.1989. Are cruce pe rândul 18 dinspre sud;
Nistor Elena, pagina 653, împuşcată mortal la data de 24.12.1989;
Marian Emilia, pagina 667, a fost rănită în data de 23.12.1989 şi a decedat la data de 28.12.1989, era internată în spital. S-a născut la Tartaria. Are cruce pe rândul 4 dinspre nord;
Ioniţă Nicolae, pagina 706, împuşcat mortal în ziua de 23.12.1989 în curtea casei sale din Otopeni;
Observăm că 15 nume de decedaţi în decembrie au cruce în Cimitirul Eroilor (+ 1 la Câmpina), în timp ce 13 nu au. La aceştia se adaugă încă două cazuri de victime ucise în propriile locuinţe fără cavou în Cimitirul Eroilor, pe care le-am lăsat la final. Vă mai aduceţi aminte de crucea cu text neclar, din care cu mare greutate am putut intui Matei Alexandru, din această secţiune ?
Ei bine, în acest moment putem întrevedea o explicaţie pentru o astfel de ciudăţenie prin intenţia spionajul civil de a reduce amploarea vânătorii de oameni neutri politic şi trecerea lor „din pix” în lista revoltaţilor împotriva regimului. Citim la pagina 627 din ordonanţa 14.10.2015 că şi el a fost împuşcat mortal la data de 24.12.1989, în timp ce se afla în curtea locuinţei mamei sale. Neclaritatea literelor sculptate pe crucea sa ar putea fi interpretate ca baraj al spionajului civil de a lăsa canale de aflare a modului în care acest om a murit, fără legătură cu minciunile de zecile şi chiar „sutele de mii de victime” lansate de postul de radio finanţat de CIA „Europa Liberă” , ca luptători pentru libertate ucişi de sistemul represiv. În 1990, când s-a construit Cimitirul Eroilor, foarte puţini ştiau despre neutrii politici vânaţi în zone fără legătură cu manifestaţiile. Apariţia acestor cazuri risca să demistifice minciuna despre revolta populară şi răspunsul de represiune al dictaturii, precum însăşi ideea de Revoluţie înfăptuită de popor împotriva regimului. O astfel de decizie de ascundere a unor astfel de date face parte dintr-o operaţiune mai amplă, specifică misiunilor CIA de curăţare a urmelor, despre care o să detaliez în următorul capitol.
Foarte mulţi dintre cei fără detalii privind pe crucile din Cimitirul Eroilor au astfel de „secrete” ce trebuiau ascunse. Scoaterea detaliilor morţii sau ambiguizarea numelui a avut rol de punere a unui baraj pentru omul simplu în cunoaşterea detaliilor de spre aceste nume.
Ne putem imagina că familiile celor astfel ucişi nu au acceptat naraţiunea oficială cu "martirii care s-au sacrificat in numele libertăţii". Cel de-al doilea caz de victimă vânată în propria locuinţă fără cavou în Cimitirul Eroilor, pe care l-am lăsat spre final, este edificator în acest sens. Numele său este Stănescu Gheorghe, dat la pagina 623 din ordonanţa din 14.10.2015 ca născut la data de 05.10.1926 şi rănit prin împuşcare în ziua de 22.12.1989, în timp ce se afla în locuinţa sa. A fost transportat la Spitalul Militar Central şi operat, însă, la data de 10.05.1990, a decedat, din cauza complicaţiilor septice survenite urmare a împuşcării (raport medico-legal de autopsie nr. A3/1001/1990 al INML Bucureşti). La fel ca şi cazul Gândilă Dan dela Sibiu , şi acest caz pare a fi unul de suspendare a serviciilor medicale, omul murind din cauză că nu sa primit antibiotice, de septicemie. Recunoaştem aici revoltătoarea practică eugenic-postnatală de a închide spitalele şi a lăsa bolnavii fără tratament medical în timpul mascaradei COVID-19. În 2020-2022 s-a contrafăcut dimensiunea periculozităţii virusului SARS-COV2. În decembrie 1989 s-a contrafăcut gradul de eroism al poporului român şi cel de represiune al regimului Ceauşescu. În secţiunea următoare voi descrie şi alte cazuri similare cu cel al lui Stănescu Gheorghe.
