Acest articol este o secţiune dintr-un text mai amplu ce detaliază informaţiile din recentul meu documentar „Eroii au murit.1899. CIA”
Această secţiune are legătură cu precedenta
2.5.13. Strategii de creştere artificială a numărului de morţi la Sibiu pentru a acoperi minciunile de la radio „Europa Liberă” despre „sutele de mii de victime”
Am văzut la Timişoara cum au fost deshumate cadavre din diverse cimitire şi aduşi să umfle numărul morţilor, în aşa fel încât minciunile de la radio „Europa Liberă” despre „sutele de mii de victime” să nu mai pară chiar atât de gogonate. Numele fictive existente atât la Timişoara cât şi la Cluj e posibil să existe şi la Sibiu, dar n-am făcut investigaţii pe acest subiect. I-am investigat doar pe cei 4 morţi din 21 decembrie, şi am găsit doar un nume cu o oarecare suspiciune de a fi fictiv. Dar acel număr nu este reprezentativ pentru întreg numărul morţilor din acest oraş, unde majoritatea au murit după 21 decembrie. Însă, spre deosebire de restul oraşelor, la Sibiu spionajul civil a apăsat ceva mai mult pedala de acceleraţie a producerii de victime şi mulţi agenţi diversionişti au fost observaţi trăgând din podurile caselor sau de la ultimele etaje ale clădirilor înalte.
Foamea de morţi a stalinismului capitalist a adus la Sibiu o altă acţiune inumană, nespecifică celorlalte oraşe, respectiv suspendarea asistenţei medicale acordate răniţilor. Ne aducem aminte că la Timişoara aşa ceva a fost doar o ipoteză pentru un caz izolat, cel al lui Dominic Paraschiv . Ei bine, la Sibiu această practică e o certitudine pentru mai multe cazuri. Un prim astfel de caz este moartea locotenent -colonelului de Securitate Chirian Silviu, descrisă la pagina 134 şi 135 din Rezoluţia din data 01-03-2010 dată în dosarul 200/P/2007. Acesta a fost greşit diagnosticat şi practic lăsat să moară. Varianta celei de-a doua ipoteză privind moartea lui Dominic Paraschiv, suspectat de asemenea că ar fi fost terorist, e foarte probabilă şi în cazul lui Chirian. Dar, dacă prima ipoteză era aceea că Dominic Paraschiv ar fi putut fi un agent CIA şi extras ulterior din haosul situaţiei, dimpotrivă în acest caz e foarte probabil ca acest ofiţer de Securitate să fi fost unul dintre cadrele neracolate de CIA, ce putea fi aruncat astfel la coşul cu morţi precum a fost sacrificat USLA-şii grupului Trosca.
Aceeaşi situaţie este cazul lui Constantin Mihai, pe care l-am inclus în secţiunea anterioară în lista neconcordanţelor datelor personale (locului naşterii). Web-siteul „portalulrevolutiei” spune că el ar fi fost „maltratat, dupa ce fusese impuscat in torace pe 23 decembrie 1989, la intrarea in Parcul «Sub Arini»” de către „soldaţi în termen, care l-au crezut terorist”. La pagina 182 din Rezoluţia din 01.03.2010 a dosarului 200/P/2007 citim că diagnosticul său a fost acela de:
„plagă transfixiantă prin glonţ din moletul drept şi până la genunchi cu fractură cominutivă a metafizei şi epifizei femurului; plagă transfixiantă în 1/3 distală a antebraţului drept cu fractură cominutivă de humerus”
Observăm că nu a fost rănit la un organ vital. Mai jos citim că el ar fi murit în urma unui şoc hemoragic. Cu alte cuvinte, el a fost deliberat lăsat să moară fără să i se oprească hemoragia timp de o săptămână. Declaraţia surorii sale care confirmă că acesta era conştient în data de 23 decembrie. Aşadar, şi acest caz a fost menit spre a umfla artificial numărul morţilor.
Un caz similar de suspendare a serviciilor medicale în scopul creşterii artificiale a numărului victimelor a fost şi Folea Andrei Marian (Folea Andreiu Marian, conform Rezoluţiei din 01.03.2010 a dosarului 200/P/2007). Acesta a fost „confundat” cu un terorist, şi împuşcat în coapsă. A decedat în urma hemoragiei masive, pentru ca nu i s-a acordat ajutor medical.
Cel mai trist caz ar fi putut fi Gândilă Dan (Gindila Dan Gheorghe, conform „portalulrevolutiei”), cel amintit într-o secţiune anterioară , dacă chiar el a existat şi povestea lui nu este una din multele minciuni ale acelor zile. După cum am menţionat anterior, la pagina 119 a Rezoluţiei din 01.03.2010 a dosarului 200/P/2007 citim că acesta şi-ar fi dat pantalonii jos şi le-a arătat dosul gol miliţienilor ce se aflau într-un schimb de focuri cu Unitatea Militară vecină. Conform vechiului proverb românesc „să nu te joci cu fundul gol pe lângă arma încărcată!” (Sic!…) el ar fi fost împuşcat de un astfel de glonţ cu orientare sexuală excentrică… Ce-i drept, situaţia are o anumită doză de improbabilitate, atenuată doar de posibilitatea ca personajul Gândilă Dan să fi fost cuprins de aburii alcoolului. În secţiunea anterioară l-am menţionat în lista celor care nu există în tabelul nominal cu eroii-martiri propuşi pentru decretul prezidenţial nr. 1.379 din 12 decembrie 2006. Prin urmare, există o oarecare suspiciune ca el să fie un nume fictiv, un produs al imaginaţiei unor dezinformatori formate în urma vizionării de filme de desene animate, amestecată cu literatura de basm românească. Dincolo de amuzamentul inerent al situaţiei, totuşi, dacă acest om chiar a existat, atunci finalul ei este dublu tragică, deoarece el ar fi fost lăsat să moară fără îngrijire medicală adecvată, în urma septicemiei, în data de 02.01.1990.
Dacă în cazul personajului Gândilă Dan există câteva indicii cum că ar putea fi o persoană fictivă, dimpotrivă Zdircu Ioan (Zdârcu Ioan, conform Rezoluţiei 01-03-2010) pare să fi fost una reală . L-am menţionat în secţiunea anterioară la lipsa de concordanţă între datele documentelor oficiale privind rănirea sa. Web-siteul „portalulrevolutiei” îl dă ca împuşcat cu două gloanţe în spate, iar în Rezoluţia 01-03-2010 citim că el ar fi fost lovit de un singur glonţ. După cum am spus acolo, el a fost împuşcat pe 23 decembrie 1989, însă a murit abia peste mai bine de o jumătate de an, la data de 13.06.1990, „datorită complicaţiilor septice” (pagina 85). Iată că şi în acest caz se păstrează suspiciunea că tratamentul său a fost unul neadecvat, din intenţia de a spori artificial numărul decedaţilor spre a se ajusta pe cât posibil minciunile lansate de radio „Europa Liberă”.
Un alt caz amintit în secţiunea anterioară, la rubrica neconcordanţelor asupra datei deceselor existente în documente este şi Lutsch Hans Werner. După cum am menţionat acolo, există indicii la pagina 118 din Rezoluţia 01-03-2010 că el ar fi putut fi rănit şi a murit mai târziu de 22. Conform web-site-ului „portalulrevolutiei” el ar fi fost împuşcat în abdomen, acolo unde nu sînt organe care pot aduce moartea imediată prin împuşcare, aşa cum sînt creierul sau inima. Rănile acelea ar fi trebuit să fie tratate şi vindecate. Însă nevoia de victime e posibil să fi dus şi în acest caz la refuzul tratamentului. Aceeaşi situaţie este şi cea a lui Nedelca Tiberiu, despre care de asemenea am amintit în secţiunea anterioară la rubrica nepotrivirilor datelor privind locul naşterii din documentele oficiale.
Un alt caz menţionat în secţiunea anterioară, dar la rubrica nepotrivirii numelui, este Târnovean (sau Tirnoveanu/Tîrnovean) Dumitru, decedat în Spitalul Judeţean Sibiu la data de 29.12.1989. La pagina 121 din Rezoluţia din data 01-03-2010 dată în dosarul 200/P/2007 se spune că a fost împuşcat din spate în omoplat, în plămân şi în ambele picioare. Tatăl său este menţionat la aceeaşi pagină cu declaraţia că l-a găsit la Secţia Reanimare în data de 22.12.1989 . Dacă nu i-a fost atins un organ vital în aşa fel încât să supravieţuiască o săptămână, atunci există şi în acest caz o suspiciune de refuz de administrare a tratamentului adecvat.
Recunoaştem în suspendarea de atunci serviciilor medicale scopul creşterii artificiale a numărului victimelor. Această practică s-a repetat recent în zilele noastre cu ocazia pandemiei de SARS-COV-2. Ne aducem aminte cum antiviralele, în special Tamiflu, au dispărut subit din farmacii . În loc să încurajeze medicii să facă experimente cu medicamente spre a găsi o formulă optimă în tratament, oficialităţile au propus soluţii primitive de tratament preventiv precum izolarea în case. Atunci când diverşi medici au încercat diferite tratamente, ei au fost denigraţi în mass-media ca testeri pe vieţile oamenilor, deşi aşa s-a procedat în mod constant în istoria medicinii atunci când a apărut o boală nouă. Didier Raoult propunea hidroxiclorochina şi a fost chemat să dea explicaţii în faţa politrucilor din parlamentul francez. La noi în România Flavia Groşan a propus Claritromicina şi a fost beştelită mai dur şi mai ascuns pe absolut toate canalele media centrale, exceptând Naşu Tv. Iată că aceste practici eugenice nu au început în această perioadă, ci aşa şi-a făcut intrarea triumfător stalinismul capitalist în societatea românească.
După cum se vede în absolut toate rapoartele medico-legale ale decedaţilor de la Sibiu, ele au fost întocmite la cel puţin o lună după consumarea evenimentelor. De exemplu raportul medico-legal nr. 4787/III/534/1989 privind moartea lui Poşa Toma este întocmit abia la 6 luni după deces, în data de 23.05.1990. Dar se poate şi ai rău. Raportul medico-legal nr. 4788/III/542 privind moartea lui Sebeş Mihai datează din data de 20.12.1990, la aproape un an din momentul morţii. Mulţi dintre miliţienii care trebuiau să facă cercetări pentru întocmirea acestor documente erau sechestraţi în incinta bazinului de înot pentru mai multe săptămâni, atât pentru a-i împiedica să ofere informaţii relevante despre cei ucişi cât şi pentru a le şterge memoria celor care au văzut lucruri precum cele descrise în secţiunea despre instigarea unui război civil între Armată, Miliţie şi Securitate la Sibiu.
Spitalele sibiene, în special cel judeţean, au devenit spitale militare cu regim dictatorial, impus de astfel de agenţi CIA care controlau totul şi au impus teroarea faţă de medici. La pagina 249 din Rezoluţia din data 01-03-2010 dată în dosarul 200/P/2007 există o foarte elocventă mărturie a medicului profesor Zeno Popovici despre cum s-a impus căpitanul Francisc Tobă* ca şef al spitalului judeţean, şi cum i-a ameninţat cu arma şi cu bătaia pe medicii care s-ar fi împotrivit ordinelor sale. În acest scenariu e posibil să fi fost ucis medicul Teodor Vicaş, pe care l-am menţionat în secţiunea anterioară la rubrica nemenţionaţilor în tabelul nominal cu eroii-martiri propuşi pentru decretul prezidenţial nr. 1.379. La pagina 198 din Rezoluţia din data 01-03-2010 citim că acesta a fost ucis în incinta Leagănului de copii Sibiu. O astfel de crimă ar fi putut avea exact acelaşi efect faţă de medicii sibieni pe care a avut-o şi moartea generalului Milea faţă de ofiţerii de rang înalt din Armată. Autorii ei comunicau următorul mesaj: „cine nu se supune ordinelor şi acţionează conform legislaţiei şi regulilor consolidate ale meseriei va avea aceeaşi soartă”.
Pe lângă suspendarea serviciilor medicale, care va deveni apoi o regulă eugenică pentru cei ghinionişti şi săraci, este remarcabil modul în care civilii au fost vânaţi „din greşeală”, dându-le astfel constant impresia că morţile au fost accidentale, şi nu au venit în urma unei campanii predilecte de represiune. Chiar şi aşa, atunci când se auzeau focurile de armă, civilii fugeau care-încotro, cum e natural.
Rezoluţia din 01.03.2010 a dosarului 200/P/2007 este o ajustare la noile idei despre evenimentele din decembrie 1989 pe care cei implicaţi le aveau. Aflăm la pagina 173 de existenţa unei alte rezoluţii cu 20 ani înainte, respectiv cea de neîncepere a urmăririi penale din data de 09.04.1990 a dosarului 74/P/1990. Citim aici minciuni specifice acelei perioade despre cum civilii Cioran Victor şi Folea Andreiu Marian ar fi fost terorişti şi ar fi tras cu propriile arme asupra UM 01606 Sibiu situată pe str. Gh. Gheorghiu Dej. Militarii UM 01606 i-au ucis apoi cu focuri de armă. Ne putem imagina că unii militari au exersat preventiv focuri de armă pe civili, precum s-a întâmplat cu cazul Pârvu descris la ora 02:48 din documentarul meu, faţă de care am să scriu o secţiune specială în capitolul 4. Apoi, prin această plantare de probe a atacului asupra unităţii militare s-a produs în justiţie justificarea crimei prin legitimă apărare.
În vara lui 2023 a izbucnit un nou episod al conflictului Israelo-Palestinian. Organizaţia Hamas e acuzată că foloseşte civilii palestinieni ca scuturi umane. Insă acelaşi lucru îl face în secret orice armată când dă de oportunitatea unui război. Populaţiile sînt mai întâi terorizate şi apoi strămutate în formă de refugiaţi în marile oraşe, în scop de profit economic pentru mari industriaşi care instigă acele conflicte din umbră. Cei slabi sunt eliminaţi, după cum am descris în detaliu în documentarul meu „Cea mai mare crimă din istorie” . O situaţie de acest gen s-a întâmplat şi la Sibiu în 22 decembrie 1989, când manifestanţii au fost prinşi în schimburile de focuri dintre cele 2 instituţii. La pagina 144 citim despre cum un amfibiu blindat s-a găsit să tragă înspre sediul Miliţiei tocmai pe direcţia în care se aflau nişte blocuri, rănind astfel câţiva civili aflaţi în ele.
Cum era de aşteptat, în acest foc în trei, între Armată, Securitate şi Miliţie, au fost prinşi şi civilii. La pagina 120 din Rezoluţia 01.03.2010 citim despre mărturia lui Fărcaş Roman Vasile despre cum el şi fratele său Fărcaş Nicolae protestau alături de alţi manifestanţi în faţa sediului Miliţiei în data de 22.12.1989. În mod bizar asupra lor s-a deschis foc tocmai din partea celeilalte instituţii, respectiv UM 01512, care ar fi trebuit să fie de partea manifestanţilor şi împotriva Miliţiei. Astfel, Nicolae a fost împuşcat în torace şi cap, decedând ulterior din cauza rănilor. Am văzut de asemenea mărturia lui Vlad Enache Viorel dintr-o secţiune anterioară despre cum a fost el împuşcat chiar în interiorul UM 01512 de către cineva care a tras chiar de acolo.
La pagina 147 citim o mărturie foarte elocventă despre cum au decurs lucrurile acelor zile: Morariu Liviu ar fi fost somat să se culce la pământ de nişte soldaţi, care au vrut să tragă pe direcţia lui în capătul opus al străzii, în loc să-i ceară să părăsească zona. În urma rafalelor a fost rănit de aceştia, dar a avut noroc să scape cu viaţă. Acesta este modul în care armata în general joacă rolul de protecţie a cetăţeanului, dar de fapt rolul ei este acela de a-l teroriza, după cum am arătat în secţiunea „Utilizarea camuflata a amenintarilor brutale pentru cresterea productivitatii (…)” din cartea mea „Manifestul societăţii automatiste” .
În următoarea secţiune voi arăta anomalii ale crucilor cimitirului eroilor din Bucureşti .
* Francisc Tobă a fost apoi uns senator pe listele PDSR, ajungând consilierul lui Adrian Năstase, recent fiind trecut pe listele partidului AUR până când şi-a dat sfârşitul, pentru a vă face o idee ce înseamnă acest nou val de falşi naţionalişti precum George Simion şi Diana Şoşoacă .
