Acest articol este o secţiune dintr-un text mai amplu ce detaliază informaţiile din recentul meu documentar „Eroii au murit.1899. CIA”
Această secţiune are legătură cu precedenta
2.1.15. Nepotriviri în minciuni ale instituţiilor care au contabilizat morţii 21 decembrie în Bucureşti
Bucureşti este oraşul cu cei mai mulţi morţi în tragedia din decembrie 1989, fiind capitala ţării, iar numărul de locuitori a fost şi încă este triplu faţă de cel din următorul oraş mare din România. Se poate vedea în tabelul nominal cu eroii-martiri propuşi pentru decretul prezidenţial nr. 1.379 din 12 decembrie 2006 privind conferirea titlului de erou martir că numărul morţilor în urma invaziei CIA din decembrie 1989 se află undeva în jur de 320 de victime. Cu toate acestea nu există un proces public sau o sentinţă detaliată cu mărturii precum Rezoluţia din data 01-03-2010 dată în dosarul 200/P/2007 de la Sibiu sau măcar precum sentinţa nr. 147 din 19.10.1994 al Tribunalului Militar Teritorial şi sentinţa nr. 200 din 16-11-1998 a Curţii Supreme de Justiţie privind evenimentele de la Timişoara.
Pentru cele de la Bucureşti însă e o secretomanie nu doar suspectă ci şi social-maladivă în contextul anomaliei morţilor cu două cavouri în două cimitire diferite din localităţi diferite, după cum am văzut în secţiunea anterioară. Există un fragment din dosarul Nr. 97/P/1990 publicat de Marius Mioc aici , dar cu informaţii stufoase şi evazive despre ce s-a întâmplat în noaptea de 21 - 22 decembrie în zona hotelulului Intercontinental din Bucureşti. Aceste informaţii sînt cu mult sub nivelul de informare a celor similare de la Sibiu şi chiar Timişoara. Faptul că aceste date nu se află în format de fotocopie, ci de text simplu, nu este un impediment deoarece ele se regăsesc identic în fotocopia ordonanţei de clasare din 14-10-2015 a dosarului 11/P/2014 . Nici un comandant de pluton sau unitate militari nu a fost acuzat la Bucureşti, ci doar nişte miliţieni care i-au arestat pe unii manifestanţi, conform legislaţiei în vigoare de atunci pe care am citat-o în detaliu în această secţiune .
Ju$tiţia a tergiversat “dosarul revoluţiei” cu acuzaţii fanteziste la adresa pionului de rang inferior din toată această mascaradă, fostul preşedinte Ion Iliescu, sau nişte ofiţeri de armată cu ranguri mai mari sau mai mici în ierarhia militară. Dar ea sau vreo instituţie abilitată nu oferă un număr clar de morţi, şi nu le-a acordat suficientă atenţie şi recompense urmaşilor, deşi „Institutul Revoluţiei Române” a păpat sute de milioane de Euro din momentul înfiinţării. Dar poate că exact acest scop l-a avut... Presa nu a fost lăsată să facă investigaţii şi interviuri cu rudele celor ucişi atunci pentru a vedea care a fost amploarea minciunii lansate de CIA prin radio Europa Liberă despre „sutele de mii de victime” ucise de regimul Ceauşescu în decembrie 1989 cu scop de denigrare a acestuia. CIA a guvernat România prin trepăduşii lor din SRI după 1989, aşa că era normal să apese frâna în aflarea adevărului despre acei morţi. De aici a pornit o adevărată negociere cu societatea civilă românească privind numărul acestor morţi, în funcţie de credulitatea omului simplu şi rezistenţa la şantaj a jurnaliştilor.
Ruxandra Cesereanu spune la pagina 59 din cartea sa „Decembrie 89 : deconstrucţia unei revoluţii”, editura Polirom, Iaşi 2009, că „bilanţul nopţii de 21 decembrie a fost de aproape o sută de morţi şi mulţi răniţi…”. La pagina 193 din partea a doua a volumului 4 din cartea „Istoria loviturilor de stat in România” ofiţerul MAPN deghizat în istoric civil Alex Mihai Stoenescu scrie:
„Au murit în represiunea de la Inter–Sala Dalles 48 de persoane. Dintre acestea 8 au murit lovite de autovehicule (în primul rînd incidentul cu camionul), o persoană (Ion Moşneagu), prin lovire cu un obiect contondent – e posibil să fie tînărul omorît în bătaie, şi 39 de persoane, ucise cu arme de foc.”
Acest număr este reluat la pagina 315 din aceeaşi lucrare. El se regăseşte apoi în mai multe cărţi şi articole de presă precum „48 de morţi, 604 răniţi. Autori: necunoscuţi”” , publicat la 25 Noiembrie 2009 în cotidianul „Jurnalul Naţional”. După cum spune titlul său, el oferă un număr de 48 de morţi şi 604 răniţi în noaptea de 21 spre 22 decembrie 1989. La pagina 130 din „Revoluţia română din decembrie 1989” . Editura Humanitas, 2006, Peter Siani-Davies mai adaugă un mort la acest număr, dar scăzând numărul răniţilor, şi astfel bilanţul nopţii ajungând la „49 de demonstranţi morţi, 463 răniţi si 698 arestaţi”.
La minutul 08.22 din acest video , printre multe minciuni, la care o să revin într-o secţiune următoare, protagonistul acestor mărturii spune că „piaţa era plină, era înţesată de oameni căzuţi”. Prin urmare, la cât de mare e Piaţa Universităţii şi B-dul Magheru , cuvântul „plin” poate însemna cel puţin 150 de oameni. Îmi aduc aminte că atunci când ne strângeam 2000 de oameni „la fântână”, în numeroasele proteste de după 2012, cineva ieşea în stradă şi bloca circulaţia pentru că nu mai aveam loc pe trotuar. Toată lumea apoi ocupa carosabilul. Ne putem face o idee despre ce înseamnă „piaţa era plină de oameni căzuţi” spusă de acest băiat „fără epoleţi”.
Există câtva filmări făcute din hotelul Intercontinental, din clădirile de pe lângă sediul CC sau chiar din acesta cu manifestanţii din zilele de 21 şi 22 decembrie. Dar niciuna nu arată momentul celebrei „represiuni de la Intercontinental”. Fiind noapte, nu se putea vedea din cauza întunericului. Există o filmare de jos cu şi mai celebra „baricadă de la Inter” în video-ul „21-22 Decembrie 1989 Piata Universitatii, baricada de la Inter!” , în care se văd gloanţe aprinse trase în zonă şi cum arde o camionetă sau autobuz, dar nu se văd decedaţi. De asemenea, cel ce comentează nu are în voce nicio urmă de panică, fapt total anacronic cu presupusa stare de măcel şi cu minciunile despre zecile şi chiar „sutele de mii de victime” minciunile despre zecile şi chiar „sutele de mii de victime” lansate de postul de radio finanţat de CIA „Europa Liberă” , pe care toată lumea le credea. .
Calmul acestui cameraman amator care filma în acea noapte se explică prin faptul că era un infiltrat al CIA între manifestanţi, care ştia că nu i se va întâmpla nimic. Am văzut în capitolul precedent cum astfel de infiltraţi au instigat greva din 1987 de la Braşov . Am văzut cum partea colaboratoare cu CIA (via DST) din Securitate a colaborat la producerea „Afacerii Tănase” . Şi, cel mai important, am văzut cum astfel de instigatori au vânat neutrii politici la balcoane, după modelul Constantin Ciobanu din Timişoara descris la ora 02:52:50 din propriul meu documentar, sau în zone fără activitate politică atât la Timişoara cât şi la Sibiu . Spionajul civil i-a trecut „din pix” la victime ale represiunii, deşi aceşti oameni nu aveau idei politice dizidente, exact după modelul repetat în zilele noastre de trecere la COVID a morţilor de boli terminale precum cancerul, diabetul sau bolile cardiovasculare, în scopul profitului economic survenit creării panicii în populaţie .
Exact ca şi în cazul COVID şi în cazul invaziei CIA din decembrie 1989 s-a ales noaptea din 21-22 decembrie, pentru că astfel se putea negocia cu societatea civilă românească ulterior gradul de represiune, în funcţie de credulitatea maselor. Putea fi nici un mort, dar sub ascunderea întunericului se putea astfel justifica lipsa de cadavre prin faptul că între timp autorităţile regimului ar fi venit şi curăţat strada, cum s-a şi spus. În acelaşi fel, lipsa de conformare a maselor faţă de măsurile absurde ale autorităţilor privind pandemia de COVID, şi mai ales lipsa de răspuns prin panică la ştirile alarmiste lansate pe toate canalele oficiale şi reţelele de socializare , a fost acoperită prin presupusa eficienţă a vaccinului, care ar fi stârpit acel virus.
De aici şi nepotrivirea în minciuni a instituţiilor care au contabilizat morţii 21 decembrie în Bucureşti. Numărul total al morţilor în data 21 decembrie din zona sălii Dalles din Bucureşti este de 11, conform website-ului „portalulrevolutiei” , adică următorii:
Andrei Eugen Radu (Radu Andrei-Eugen în dosarul nr. 97/P/1990), născut la Stanilesti, Vaslui,
Vinerian Bădoi (website-ul „portalulrevolutiei” îl dă ca Vinerian Radoi), născut în satul Bulbuceni – Poiana din jud. Gorj (portalul îl dă născut la Bucureşti & Ilfov),
Munteanu Maria, născută în Costeşti, judeţul Vaslui,
Danse Adrian Dorin (Danşe Adrian Dorin, conform cu tabelul nominal pentru decretul nr. 1.379 ), născut în Oradea, Bihor,
Gatlan Mihai Lucretiu [Gâtlan Mihai Lucrețiu, în Caietele Revoluţiei Nr. 1-2 (71-72)/2018 şi Gîtlan Mihai Laurenţiu în dosarul Nr. 97/P/1990], născut la 09.04.1970 în Bucureşti,
Mindru Dumitrel (Mândru Dumitrel în dosarul Nr. 97/P/1990), născut la 04.05.1960 în comuna Hangu, judeţul Neamţ,
Mitu Nelu, născut la 16.05.1956 în Bălăbăneşti, judeţul Galaţi,
Oprea Viorel, născut la Todireşti, judeţul Iaşi,
Petre Eugen, născut la 22.09.1964 în comuna Ceraşu, judeţul Prahova,
Rusu Gheorghita (Rusu Gheorghiţă în dosarul Nr. 97/P/1990), născut la 06.03.1964 în Iaşi,
Vlad Ilie, născut la 04.10.1966 în Ciolăneşti, judeţul Teleorman.
Dar 2 dintre aceştia nu se regăsesc menţionaţi în fragmentul din dosarul nr. 97/P/1990 publicat de Marius Mioc pe blogul său, linkat mai sus. Aceştia sînt:
Danse (Danşe) Adrian Dorin,
Oprea Viorel.
Oprea Viorel nu există decât în website-ul „portalulrevolutiei”. În dosarul nr. 97/P/1990 există menţionate mai întâi 3 nume care există şi în tabelul nominal cu eroii-martiri propuşi pentru decretul prezidenţial nr. 1.379, şi care, de asemenea, nu există decât în website-ul „portalulrevolutiei. Aceste nume sînt:
Achim Ştefan născut la 20.06.1946 în Făurei,
Don Radu Adrian născut la 09.03.1964 în Arad,
Moşneagu Ion , născut la 29.08.1963 în Târgu-Neamţ.
Apoi în acest dosar nr. 97/P/1990 există alte 27 de nume care nu sînt consemnate nici în tabelul nominal cu eroii-martiri propuşi pentru decretul prezidenţial nr. 1.379 şi nici în website-ul „portalulrevolutiei. Aceste nume sînt:
Alexandru Călin născut la 02.06.1952 în Bucureşti,
Bacalu Robert născut la 24.01.1963 în Bucureşti,
Baldovin Cornel, nemenţionat locul naşterii,
Bendorfean Emilian născut la 24.09.1955 în Bucureşti,
Constantin Gheorghe Ioan născut la 04.12.1972 în Bucureşti,
Duhnea Emil , născut la 15.07.1950 în Constanţa,
Donea Diana Alexandra născută la 20.06.1972 în Bucureşti,
Florea Cristian, născut la 01.01.1966 în Bucureşti,
Manea Ruslan Florinel, născut la 03.01.1963 în Bucureşti,
Marin Liviu Iulian, născut la 23.11.1972 în Bucureşti,
Mateescu Torino Nicolae, născut la data de 01.09.1937 în Bucureşti,
Mateescu Nicolae, născut la data de 17.12.1963 în Bucureşti,
Mirea Mariana, născută la 25.09.1967 în Bucureşti,
Niculae Nicolae, născut la 25.08.1971 în Bucureşti,
Poptean Petru, născut la 27.01.1965 în Margîu, judeţul Cluj,
Rădulescu Ion, născut la 01.09.1946 în Bucureşti,
Richard George Cristian, născut la 28.10.1964 în Bucureşti,
Stermin Sorin, născut la 25.04.1971 în Bucureşti,
Săvescu Gheorghe, născut la 05.08.1971 în Bucureşti,
Sandu Roberto, născut la 04.11.1967 în Bucureşti,
Sandu Călin, născut la 09.04.1949 în comuna Tutova, judeţul Vaslui,
Stan Silviu, nemenţionat locul naşterii,
Voiculescu Radu Mihai, născut la data de 08.03.1966 în Bucureşti,
Zamfirescu Răzvan, născut la 11.03.1969 în Târgu-Ocna
Cadavru neidentificat, nemenţionat locul naşterii,
Cadavru neidentificat, nemenţionat locul naşterii,
Cadavru neidentificat, nemenţionat locul naşterii.
Şi acum haideţi să adunăm numărul acestor nume date ca decedate! 11 + 3 + 27 = 41. Cel mai aproape de acest număr a fost Alex Mihai Stoenescu, cu 48 de morţi. De unde au fost scoase cele 7 nume? La o primă vedere, diferenţa de 7 nume, nu pare mare. Dar, dacă ne uităm mai atent observăm că lipsa de potrivire a numărului victimelor este de fapt mult mai mare decât pare. Ea repetă la sfârşit de secol 20 şi început de secol 21 povestea cu steagurile ale lui Ghiţă Pristanda apusă în secolul 19. Cele 3 cadavre neidentificate seamănă suspect de mult cu cele similare de la Timişoara . Ele sînt doar 3, însă acestea se adaugă la cele deja existente. Lipsa de potrivire în minciuni a diferitelor instituţii care au elaborat aceste documente, aşa cum am arătat-o în secţiunile anterioare, se observă şi aici în privinţa rănilor provocatoare de moarte.
După cum am arătat deja în secţiunea anterioară, Danşe Adrian Dorin are cruce la cimitirul eroilor din Oradea, fapt ce confirmă că a fost ucis pe 24 decembrie, nu pe 21 , aşa cum se spune în website-ul „portalulrevolutiei”. Deci din cei 11 negri mititei ai acestei surse, mai rămân 10.
Vinerian Bădoi, este dat de dosarul Nr. 97/P/1990 ca ucis de un camion care a intrat în mulţime, adică prin politraumatism cranio-toraco-abdominal prin compresie vehicul greu. Însă website-ul „portalulrevolutiei” îl dă ca împuşcat, şi sub numele de Vinerian Radoi. Apoi Pandele Valentina a fost dată de dosarul nr. 97/P/1990 ca împuşcată mortal la o fereastră a Spitalului Colţea, în jurul orei 20,30. Însă în web-siteul „procesulcomunismului” ea este dată ca împuşcată la Universitate . Ce-i drept, spitalului Colţea se află în zona Piaţa Universităţii, însă între Universitate şi acel spital sînt cam 200 de metri. În acest caz avem de a face cu transformarea „din pix” a unei posibile spectatoare la evenimentele de afară într-o protestatară reprimată violent, după modelul Constantin Ciobanu de la Timişoara şi mulţi alţii. Dacă această persoană ar fi fost într-adevăr o protestatară anti-regim, atunci ar fi ieşit acolo între protestatari. Dar iată cum printr-o astfel de scamatorie dezinformaţională în acest document, ea a fost transformată în protestatară anti-regim, la fel ca şi majoritatea cazurilor de acest fel. O să revin la acest caz într-o secţiune dedicată acestor mutări „din pix”.
Numele Pandele Valentina se mai regăseşte şi în dosarul nr. 97/P/1990, însă nu există nici în website-ul „portalulrevolutiei” , nici întabelul nominal pentru decretul nr. 1.379 şi nici măcar în „Decretul nr. 110/1991 privind conferirea titlului de Erou-martir al Revoluţiei române din decembrie 1989, a titlului de Luptător pentru victoria Revoluţiei române din decembrie 1989 şi a medaliei Revoluţia română din decembrie 1989” . Nu are cavou în Cimitirul Eroilor din Bucureşti. Aşadar există serioase motive de suspiciune că această persoană ar putea fi fictivă.
La fel ca şi în cazul supravieţuitorilor de la atacul de la Pearl Harbor din 7 decembrie 1941, majoritatea celor daţi ca ucişi în acea noapte de 21-22 nu au lăsat urme în spaţiul public sau nu au fost omagiaţi de către stat conform cu sacrificiul lor. În primul caz statul american i-a marginalizat pentru a nu răspândi în grosul societăţii varianta autosabotajului sistemului de alertă. În cazul României, majoritatea celor daţi ca ucişi în noaptea de 21-22 la celebra „baricadă de la inter” sînt foarte probabil persoane fictive. Vom vedea mai departe că unora li s-a modificat discret data morţii pentru a fi mutaţi temporar „din pix” în data de 21-22 decembrie. Lipsa de date personale pe crucile din cimitirul eroilor din Bucureşti mă face să cred că majoritatea numelor de bucureşteni date ca aparţinând unor persoane ucise în 21 decembrie sînt nume fictive. Există astfel de nume fictive de victime chiar în toată perioada mascaradei, O să dau exemple concrete în secţiunile următoare. Dacă familiile din provincie îşi vor morţii îngropaţi în cimitirul local, familiile bucureştene dimpotrivă ar fi preferat să îşi îngroape morţii la Cimitirul Eroilor, măcar pentru banii luaţi pe vânzarea locului de veci, dacă nu şi pentru onorurile aduse astfel unui membru al familiei ce se extinde astfel în întreaga familie. Nu vorbesc aici despre persoanele născute în Ilfov, ale căror familii ajung la fel de rar în Bucureşti, după cum ajung şi cei din provincie. Am oferit în secţiunea anterioară cazul Andreei Antonia Adjanin, ucisă în Bucureşti în decembrie 1989 şi înmormântată la cimitirul din Afumaţi. Dar nu aceste cazuri am eu în vedere aici, ci pe acele nume de ucişi în Bucureşti în decembrie 1989 şi date în documente inclusiv cu domiciliul în Bucureşti. După un calcul explicabil mai jos, ar trebui să existe cam 100 de cruci cu nume şi date reale de bucureşteni în cimitirul eroilor, dacă numărul de ucişi ar fi cel pe care îl dau aceste documente.
La pagina 19 din „Caietele Revoluţiei Nr. 1-2 (71-72)/2018” găsim o foarte probabilă persoană fictivă, dată ca ucisă pe 21 decembrie din zona sălii Dalles din Bucureşti, respectiv Mirea Mioara Luiza. Ea este dată în anumite documente ca fiind fiica generalului SRI în rezervă Marin Iancu, actual membru în PSD. Am vrut iniţial să fac o secţiune specială faţă de acest caz pentru că este unul cu totul ieşit din comun. Însă tot ce vine din spaţiul public despre această persoană în acest moment e înconjurat de haos şi speculaţii, fără dovezi concrete, aşa că am renunţat la idee, pentru moment. Ce-i drept, ea nu se regăseşte nici în de tabelul nominal pentru decretul nr. 1.379 şi nici în website-ul „portalulrevolutiei”, însă există în „Decretul nr. 110/1991”. Există o alee cu numele ei în Bucureşti, menţionată la pagina 293 din ordonanţa de clasare din 14.10.2015 în dosarul nr. 11/P/2014 , dar în care ea nu e menţionată ca persoană decedată în decembrie 1989. E ceva foarte dubios aici. Ea poate fi leit-motivul pentru numărul de morţi bucureşteni, pompaţi din pix de departamentul de dezinformare al spionajului civil pentru a le creşte numărul şi a cârpi astfel pe cât posibili minciunile postului de radio „Europa Liberă” despre „sutele de mii de victime”.
Dar nu doar numele date ca aparţinând unor persoane născute în Bucureşti se află în această situaţie, ci şi cele date ca aparţinând unor persoane născute în provincie. Andrei Eugen Radu are un nume atât de comun încât nu poate fi verificat în multitudinea de persoane cu câte două nume din numele său complet. Există mai multe nume cu părţi din numele acesta triplu şi la CEDO, însă niciunul cu tema decembrie 1989. Însă, pentru a compensa, ordonanţa 14.10.2015 îl menţionează de două ori, nu identic, precum Ghiţă Pristanda cu steagurile, după cum vom vedea într-o secţiune viitoare .
Vinerian Bădoi a fost menţionat mai sus deja cu neconcordanţe în documentele oficiale în privinţa rănilor. El nu există în tabelul pentru decretul 1.379 şi nici în arhivele CEDO, nici ca Radoi şi nici ca Bădoi. Deşi el este singurul cu fotografie de la înmormântare, dintre cei pe care i-am investigat până acum, totuşi am o suspiciune asupra sa că este persoană fictivă. Am găsit o poveste romanţată cu el în articolul „Cum şi-au petrecut sfârşitul lumii... Vinerian Bădoi a fost printre primii care au strigat în Bucureşti Jos Ceauşescu!” , publicat la 06 Decembrie 2011 în „Jurnalul Naţional”, de unde am şi luat fotografia cu presupusa sa înmormântare. Dar această poveste cam seamănă cu cea a lui Balogh Pavel de la Timişoara, care are o pagină Wikipedia, şi a lui Fecioru Lorenţ faţă de care s-au dat prea multe detalii, sau cu Mişan Luminiţa Corina, ambii de la Cluj-Napoca, despre care am detaliat într-o secţiune anterioară , sau cu Mişan Luminiţa Corina de la Cluj-Napoca . Remarcăm în această poveste o absurdă acuzaţie pe care el ar fi avut-o la adresa regimului cum că nu i-ar da casă, când de fapt regimul comunist a fost singurul care a dat case poporului, românii răspândind astfel legenda lui Ceauşescu printre occidentali, odată cu migraţia lor în masă.
Dintre ele, doar un singur nume de decedat este dat ca născut în Bucureşti & Ilfov, respectiv rockerul Mihai Lucretiu Gatlan, cel care nu e menţionat în tabelul nominal pentru decretul 1.379 şi nici în „Decretul nr. 110/1991, dar care există în dosarul nr. 97/P/1990 sub numele de Gîtlan Mihai Laurenţiu.
Din cele 30 de nume date de dosarul nr. 97/P/1990 ca aparţinând unor persoane decedate în ziua 21 sau noaptea următoare, doar 17 sînt date ca năsute în Bucureşti. Din totalul de 320 de nume de decedaţi în Bucureşti şi Ilfov date de tabelul nominal pentru decretul nr. 1.379, am găsit un număr de 217 de persoane decedate care s-au născut în provincie (altădată am numărat 220, încercaţi şi dvs. mai jos!). Faptul că provincia ar fi fost vârful de lance al protestatar anti-regim este nespecific realităţilor sociologice ale României anului 1989. Dimpotrivă, în Bucureşti era mai mare predispoziţia spre protest decât în provincie. Nivelul de trai şi de informaţie era mai avansat în capitală decât în provincie, şi, prin urmare, tendinţa spre dizidenţă a fost mai mare. Provincialii şi emigranţii sînt prin definiţie mai obedienţi şi mai disciplinaţi decât localnicii; abia copiii lor devin într-adevăr recalcitranţi şi dizidenţi, după cum s-a văzut cu protestele periodice violente făcute în marile oraşe din Franţa de urmaşii emigranţilor.
Anomalia faptului că au murit atâţia provinciali în capitală în decembrie 1989 ar putea fi explicată prin comparaţia cu morţii din războiul civil sirian început în 2001. După cum am mai spus în această carte, forţele pro-guvernamentale din acest război au avut mai mult de dublul numărului de victime civile. Am descris în secţiunea dedicată războiului civil instigat între Armată, Miliţie şi Securitate la Sibiu mai multe mărturii despre lunetiştii care trăgeau în mai multe obiective în Sibiu în scop de instigare. Aceste mărturii pot fi un model de explicaţie pentru această anomalie din războiul civil sirian. Aceeaşi tehnică de creare artificială de victime e posibil să se fi întâmplat şi în cazul anomaliei numărului de morţi din provincie în cazul tragediei din decembrie 1989 de la noi. Ea poate fi explicată printr-o altă ipoteză macabră, respectiv a faptului că anumiţi relocaţi din provincie care au vrut să aibă „buletin de Bucureşti” au fost vânaţi în locuri diferite, şi apoi făcuţi „martiri ai revoluţiei”.
Unii dintre ei ar fi putut fi ucişi în cu totul alte zone decât ale protestelor, după cum s-a întâmplat cu cei vânaţi la balcoane în Timişoara şi Sibiu. Apoi, cadavrele lor ar fi putut fi aduse în zone fierbinţi, precum cea din jurul Hotelului Intercontinental unde se aflau ziarişti occidentali cazaţi, spre a căuta false dovezi pentru a justifica minciuna iniţiată de CIA prin radio „Europa Liberă”, pe care Jean Baudrillard a teoretizat-o apoi prin formula „Sindromul Timişoara”. Faptul că au plecat de lângă familiile lor din provincie, şi nu ar fi avut cine să depună mărturii despre modul în care au fost ucişi, ar fi putut fi un atu pentru vânarea lor în zone neutre şi aducerea apoi în zonele fierbinţi ale protestelor. Foarte mulţi din provincialii ucişi în capitală în decembrie 1989 au fost militari în termen. Însă destul de mulţi au fost oameni simpli, angajaţi pe la diferite unităţi de producţie ca muncitori care trăiau singuri, departe de familii. Ei au fost monitorizaţi cu mult timp înainte şi vânaţi la momentul oportun, după exact acelaşi model prin care sadicii ucigaşi îşi pândesc luni de zile victima ideală, pentru a nu lăsa urme , aşa cum am descris în această secţiune din cartea mea „Să desadizăm lumea!” .
Acum putem înţelege faptul că represiunea cu gloanţe a început abia noaptea şi nu ziua, după cum se vede în imaginile filmate. Explicaţia pentru aşa ceva constă şi în faptul că majoritatea „manifestanţilor” erau de fapt agenţi CIA sub acoperire după modelul infiltraţilor DGIP în protestele după 1989 , aşa cum i-am descris în primul meu documentar „Diversioniştii”. Vânătoarea de protestatari putea începe abia după ce aceşti spioni se retrăgeau dintre dizidenţii autentici. Dacă s-ar fi retras ziua, atunci s-ar fi retras şi restul, pentru că infiltraţii erau majoritari. Apoi, sub acoperirea întunericului, puteau fi plantate în zonă cadavrele celor ucişi în altă parte exact după modelul imaginii terifiante de la Timişoara cu mama spintecată cu bebeluşul pe burtă, plantată din extragerea din diferite cimitire a unor cadavre ce muriseră cu mult timp înainte de tragedia din 1989. .
În celelalte localităţi din ţară nu se văd scutierii, special antrenaţi pentru controlul mişcărilor de stradă. Dar în Bucureşti ei se văd foarte clar în mai multe filmări în zilele de 21 decembrie. Nu era nevoie de represiune cu foc de armă, deoarece sistemul avea un departament competitiv de poliţie riot (un fel de jandarmerie de astăzi) cu care protestele de stradă puteau fi controlate. La fel ca şi la Sibiu cu miliţienii şi militarii, şi la Bucureşti lunetiştii au acţionat peste capul scutierilor, vânând câţiva protestatari.
Aşa cum am spus mai sus, în continuare am să repostez numele tuturor celor născuţi în provincie şi ucişi în Bucureşti şi Otopeni, conform cu tabelul nominal pentru decretul nr. 1.379, aşa cum am făcut şi pentru Timişoara şi pentru Cluj dar şi pentru Sibiu. Aceste nume sînt:
Achim Ştefan - Făurei ,
Albu Marian – Furculeşti,
Alexandroaia Cristin – Belcesti,
Andrei Eugen - Stanilesti ,
Androne Pavel - Cilnau ,
Anghel Marioara – Chiscani,
Antonescu Constantin – Bucşani,
Antoniu Cornelia - Ismail,
Apostol Stefan – Mirzanesti,
Argherie Ion - Rotunda ,
Arisanu Petre – Bran,
Astafei Petre – Constanta,
Avram Maria – Fintinele,
Balalau Nicu – Scortoasa,
Balint Petru – Raducaneni,
Barboi Dumitru - Tg. Jiu,
Basma Chiriac - Dor Marunt,
Bădoi Vinerian – Poiana,
Bărbieru Ciprian – Fălticeni,
Bărboi Dumitru – Bîlteni,
Bătrînu Dumitru - Braila ,
Bejinar Ion – Bosanci,
Berbecel Florea – Goranu,
Bezedica Costica – Hirlau,
Bobes Stroe – Maxenu,
Boca Cristian - Moara Domneasca,
Bozsoki Adalbert – Tîrnaveni,
Brebenel Vasile - Mircea Voda,
Buciu Gheorghe - Salcia ,
Bucse Dumitru - Brebu ,
Bucur Constantin - Erbiceni,
Bucur Marius Valeriu – Sibiu,
Bulai Napoleon – Podoleni,
Buluci Nicolae – Ciocăneşti,
Busuioc Mitroescu – Sadova,
Buta Vasile – Turda,
Butuza Sergiu – Dej,
Carp Stanca – Lupeni,
Cazan Ioan - Sibiu,
Cernea Marie - Surduc ,
Chiriţă Ion - Siliştea Noua,
Chitu Valerica – Troianul,
Cilibeanu Adrian – Smirna,
Ciobanu Emanoil – Botesti,
Cocis Teodor – Magurele,
Colceri Imre - Lunca De Sus,
Coliba Florentin – Brăila,
Constantin Mihail - Luica ,
Constantinoiu Vasile – Ploieşti,
Copaceanu Constantin - Iaşi,
Cordas Benone – Căteasca,
Costache Ion – Cocioc,
Costache Ionel - Roşiori De Vede,
Cotuna Eugen - Ploieşti ,
Cretu Florin – Ianca,
Cretu Jan - Maxenu, Buzău,
Cristian Florin -Buzău ,
Curca-Stanescu Petrisor – Giurgiu,
Cusnetov Iuliu – Hunedoara,
Dan Costel - Râmnicu Sărat,
Daniluc Nicolae – Timişoara,
Danşe Adrian - Oradea ,
Dimboiu Emil Virgil – Lugoj,
Dimulescu Vergil - Potelu,
Dobre Ion – Dărăşti,
Dobre Marian – Zalău,
Doia Dumitru – Marceşti,
Don Radu - Arad ,
Dragomirescu Mihai-Liviu – Zărneşti,
Durbac Raducu – Turbati,
Duta Dan Dorin – Cîmpina,
Falcă Dumitru-Doru - Dideşti ,
Filip Marin - Clinceni,
Filip-Fintinaru Vasile – Săpat,
Flonta Nicolae – Budeşti,
Florea Vasile - Burdusaci ,
Florian Iulian- Râmnicu Sărat,
Fota Ion – Melineşti,
Franga Eugen – Constanţa,
Frăţilă Gheorghe – Ceptura,
Gavrilov Corneliu – Tulcea,
Geamănu Lucian Mihai – Sohatu,
Ghenea Vanghele – Vlădeşti,
Gheonoiu Laurentiu - Râmnicu Vâlcea,
Gheorghe Alexandru - Salcea ,
Ghidanac Ana – Cetate,
Ghimboasa Iosif – Bozovici,
Ghiţă-Mare Nelu-Gabriel – Craiova,
Glăvu Lina – Dridu,
Gociu Nicusor - Lupeni ,
Gog Radu -Turda ,
Gradinaru Dumitru – Goranu,
Grigoras Marian – Galaţi,
Gruia Nedelcu Daniel – Târgovişte,
Grumezea Mihai Alexandru - Dragoş Vodă,
Haj Dragomir - Podul Iloaiei,
Heleţeanu Gheorghe – Iaşi,
Herbei Cristian Dinu – Săvârşin,
Huşman Ioan Doru – Suceava,
Iagaru Constantin - Usurei ,
Ion Constantin – Nuci,
Ion Stancu – Pitaru,
Ion Vasile – Lupsanu,
Ionascu Paul - Costache Negri ,
Ionescu Constantin – Amara,
Ivanof Gheorghe - Alexandria ,
Jianu Dumitru – Tatarani,
Kiraly Mihaly - Satu Mare,
Lupaşcu Aurelia – Băbeni,
Magureanu Emil - Râmnicu Vâlcea ,
Man Leonte Nicolae – Ludus,
Manache Marian Cristi - Crevedia Mare,
Manaila Vasile Dorel – Buzău,
Manea Constantin - Nuci ,
Maresi Eugen - Tr. Severin,
Marian Emilia – Tartaria,
Matei Petrisor – Hulubesti,
Matis Petru Dorin - Câmpia Turzii,
Merişescu Valentin - Târgu Jiu,
Mesler Petru Constantin – Hudesti,
Mierlă Nicolae – Nehoiu,
Mihai Mihail - Topoloveni ,
Mihalovici Constantin Puiu – Baisesti,
Mititelu Ion – Comana,
Mitroiu Ionel – Borca,
Mitu Nelu – Bălăbăneşti,
Miu Valeriu – Urluieni,
Mocanu Ştefan – Lărneşti,
Monoreanu Neculai - Chetris ,
Moraru Horia Teodor - Roşiori De Vede,
Moraru Valentin - Dragomireşti ,
Moşneagu Ion - Târgu Neamţ,
Muicaru Ion - Salatrucel ,
Munteanu Gheorghe – Lucăceşti,
Munteanu Maria - Costeşti,
Mustea Constantin – Ciocăneşti,
Nastalin Georgeta – Micloşani,
Năstase Ion - Drăgăneşti-Olt,
Nechita Gheorghe – Bacău,
Nedelea Adrian - Laza ,
Negulici Valeriu - Târgovişte ,
Nicolae Marius – Târgovişte,
Nicolescu Dumitru - Ileana ,
Niculescu Marian – Olteniţa,
Nitu Mincu – Bălăria,
Nitu Stefan - Slobozia Moara,
Niţu Mincu Marin – Bălăria,
Olaru Cristian – Bîrlad,
Olaru Marius – Cornu,
Olaru Neculai – Hirtopi,
Olaru Victor – Pirscoveni,
Oltean Daniel – Constanţa,
Oneţ Mihai Florin – Nehoiu,
Oprea Emil – Buturugeni,
Oprea Emil – Saratemi,
Oprescu Adrian – Cîmpina,
Paladoiu Ion – Sărat,
Pandelea-Anton Radu - Recea,
Panica Costel – Bîrlad,
Patcaş Ioan - Remetea ,
Patras Ion - Huşi ,
Patulea Catalin – Zărneşti,
Pavel Vasile – Aroneanu,
Pelegrino Mihail – Chişinău,
Percu Ion – Crochina,
Pintea Ion Ciprian - Bacău ,
Popa Daniel – Drăgăneşti,
Popa Veronica - Coţofăneşti ,
Popescu Gabriela – Călineşti,
Popescu Paul – Capreni,
Popovici Gheorghe – Comăneşti,
Preda Ionut - Slănic Prahova ,
Pricop Pavel - Baia Mare,
Pripici Niculaie – Comoara,
Puiu Petre - Tîrgovişte,
Raducanu Mihail – Buzău,
Rănoiu Gelu Iustinian – Gurahonţ,
Roşu Gheorghe – Zimbru,
Rusu Gheorghita - Iaşi ,
Salajan Raluca Mihaela - Satu Mare,
Samoila Viorel - Buzău ,
Savonea Emil Florin – Iaşi,
Silivestru Jim – Panciu,
Silvestru Jinu – Panciu,
Simionescu Vasile – Borca,
Sion Emil – Blăgeşti,
Sorostinean Vasile – Hasag,
Stan Valerian – Stroeşti,
Stan Costica Nicusor – Grădiştea,
Stanciu Jan - Puţu Cu Salcia,
Stancu Constantin – Blejeşti,
Stanescu Nicolae – Lugoj,
Stanica Ilie - Băileşti ,
Stefan Gheorghe – Baloteşti,
Stetenco Iacob - Climauti-Soroca,
Stratulat Marian – Bârlad,
Stroe Napoleon – Constanţa,
Strugaru Ioan - Pîrteşii De Jos,
Surpateanu Constantin Florin - Roşiorii De Vede,
Takacs Laszlo Szilard - Târgu Mureş,
Tănase Costică – Puieşti,
Tătaru Vasile - Glodeanu Sărat,
Tătăranu Maria – Zărneşti,
Tian Florian – Dormărunt,
Timoşenco Vanea Valentin - Bereşti-Bistriţa,
Todica Nicolae - Gruiu ,
Tudor Gheorghe- Padina,
Tudor Marin - Radu Vodă,
Ungureanu Nicolae – Bucovăţ,
Vasiliu Virgiliu Cristian –Tecuci,
Vătavu Ovidiu Ilie - Dorohoi ,
Vilculescu Stanica - Nicoleşti ,
Vlad Ion – Zărneşti,
Voica Constantin- Valea Lungă
Zamfirescu Răzvan - Târgu-Ocna,
Zarnescu Marin - Chioara,
Zimbru Grigore - Gherta Mică.
În următoarea secţiune am să postez fotografiile altor 17 cruci cu nume din martiri din cimitirul eroilor din Bucureşti care nu se regăsesc în documente publice oficiale, precum cele 5 menţionate mai sus din grupul crucilor fără luna exactă a morţii.
