Michael Jackson sau atunci cand lumea s-a golit de idealuri
11.5. Epilog
Acest articol este o parte dintr-un text mai amplu ce se refera la psihicul lui Michael Jackson. Vezi articolul anterior
Abolirea sclaviei clasice s-a facut pe undeva in urma cu un secol. Daca sclavii Romei si martirii crestinismului timpuriu ar fi stiut ca dorinta lor de a fi respectati ca oameni egali va fi declarata legala abia peste 2 milenii si mai ales ca de multe ori o astfel de prevedere este doar o bucata goala de hartie fara prea mari corespondenta in realitate atunci eu personal nu cred ca s-ar mai fi lasat prada martiriului si idealurilor crestine. Caci in ciuda unor declaratii mincinoase specifice politicienilor sclavagismul cu care s-a facut civilizatia clasica nu a disparut total. Doar s-a vopsit in culori vesele. Masinile si robotii nu au inlocuit total munca sclavului dupa cum visa in antichitate Aristotel. Prin urmare e imposibil sa fi disparut sclavagismul. In locul sclavagismului clasic al amenintarii cu moartea avem un neosclavagism al manipularii cu minciuni si false idealuri. Rezultatul acestui neosclavagism este identic cu cel al sclavagismului clasic: unii petrec si se distreaza iar altii isi distrug viata muncind pana la epuizare. Abolirea sclaviei este o vorba propagandistica a „statului de drept”, o propozitie scrisa pe hartie la fel cum este insusi dreptul ce nu se aplica din cauza faptului ca e…”prea abstracta”! Propaganda- Reclama -Inselatorie- Minciuna: acestea sunt ingredientele noului sclavagism.
Falsul discurs despre democratie si libertate al societatii contemporane au creat un neosclavagism care in anumite situatii este mult mai mutilant psihopatologic decat sclavagismul medieval. Sclavagismul clasic a ajuns chiar sa fie adorat de neosclavii contemporani care in ciuda „libertatii de alegere” se vad prinsi in mrejele corporatismului pe toata perioada in care nu dorm. Unii insa si in visele nocturne nu se pot elibera de aceste mreje contemporane ale inrobirii prin manipulare si advertising. Macar sclavii clasici efectuau munci agricole pe zi lumina. Astazi iluminarea electrica a creat situatia absolut aberanta a muncii mult peste limita naturala a zilei lumina si in conditii de stres incomparabil cu ritmul lent al muncilor agricole ale sclavilor clasici. Lucrul epuizant in fabricile/companiile/institutiile „civilizatiei democratice” este dublat de goana epuizanta dupa gratificari narcisice in timpul liber care sa ii acopere si sa ii contracareze umilinta primei perioade. „Daca Martin Luther (King) ar fi trai atunci nu ar fi permis asa ceva”. Un sistem social umanist nu ar trebui sa permita asa ceva.
In trecut ipocrizia morala a preotilor si principilor irita spiritele umaniste. Insa data cu „abolirea” moralei si „descoperirea libertatii” privilegiatii social au intrecut orice masura. Relativismul moral le-a eliminat si ultima picatura de constiinta civica ce se manifesta in ipocrizia morala a epocii clasice. In urma unor astfel de practici nu numai ca omul simplu a ajuns labil psihic dar inclusiv mediul se imbolnaveste pe zi ce trece in ciuda comisiilor, ministerelor, si mincinoaselor declaratii ecologiste marturisite propagandistic de autoritati din nevoia de a mai justifica niste fonduri cheltuite pentru propriile interese ale privilegiatilor social si maladive pentru restul lumii.
Epuizarea morala a spiritului occidental in incercarea sa disperata de a se ridica deasupra compromisurilor „dureroase” pe care le-a facut cu diferitele sisteme sociale are efect exact opusul ei dupa cum refularea libidoului creeaza simptomul nevrotic in care se regasesc paradoxal premisele libidoului excentric. Cruciadele, inchizitia si colonialismul, evenimente care i-ar umili pe anticii asirieni in ceea ce priveste cruzimea cu care s-au pus in practica, s-au facut dintr-o incercare nevroticista a societatii clasice occidentale de a se curata moral si cu acompanierea religioasa a bisericii crestine. La fel ca si in cazul compulsiilor nevrozei obsesionale care se manifesta ca forte „irationale” opuse celor rationale si care provoaca disconfort interior daca nu sunt puse in act, de fiecare data aceasta transfigurare morala a devenit un paradoxal reper in decaderea fiintei umane in situatii de un grotesc nemaiintalnit in istorie. Asa s-a intamplat si cu abolirea sclaviei care a atras obsesional parca un sclavagism si mai inuman.
Din alt punct de vedere este clar ca tendintele antisociale care se dezvolta ca replica a psihicului omului simplu la aceste presiuni opresive ale sistemului nu fac decat sa intareasca represiunea sociala si astfel spirala violentei isi gaseste astfel originea. Spirala violentei terorismului restrans (de genul celei existente intre Israel si Palestina) pe care ideologia oficiala il recunoaste ca singurul terorism este doar varful aisbergului. De fapt un astfel de razboi psihologic functioneaza activ si amenintator in toata lumea civilizata si institutiile de reprimare ca politia si armata sunt direct responsabile de oportunitatea lui sclavagista. Acesta este terorismul extins pe care autoritatile se prefac ca nu il vad si pentru camuflarea lui creeaza institutii speciale la fel de mincinoase si ipocrite din nevoia de a-si infrumuseta imaginea.
Aroganta blamatoare a functionarului public, a corporatistului si a militarului sunt comportamente specifice sclavagismului clasic care supravietuiesc nestingherite in neoscalavagismul contemporan al „statului de drept”. Desi se prezinta ca seriozitate si profesionalism un astfel de comportament reactualizeaza dualismul social clasic al inferiorizarii sclavului si justificarii parazitismului social al jefuitorilor militari originari transformati in aristocrati cu maniere elegante. Teoria „dreptului divin” care justifica in Evul Mediu (si in perioadele de dupa Evul Mediu) existenta stapanilor si a sclavilor a fost exprimata ceva mai discret si in antichitate si functioneaza la fel de discret si in „democratia” contemporana.
Dupa ce initial se comporta amenintator si arogant fata de omul simplu sistemul promite in mod parsiv atingerea raiului pentru cei care sunt dispusi sa lupte, sa munceasca din greu pentru a se ridica din aceasta stare blamabila. Iata cum abolirea sclaviei clasice care functiona cu amenintarea directa a fost inlocuita cu neosclavia promisiunilor mincinoase si etern neonorate ale fericirii ridicarii in rang social. Ca multi dintre urmasii sclavilor clasici si Michael Jackson a cazut prada acestei capcane culturale si n-a mai putut sa se opreasca.
Sistemul i-a promis marea cu sarea si chiar el insusi a ajuns sa aiba marea cu sarea dar toate acestea nu i-au putut repara frustrarile si ranile suferite pe drumul de ajungere in acest punct. Banii si marfurile au ajuns raiul noii ordini contemporane asa cum Raiul crestinismului a fost marfa Evului Mediu care au convins sclavul „sa munceasca, sa munceasca incontinuu zi si noapte”. Nu a stiut de ce, a simtit ca lumea e fericita si ca il iubeste daca munceste incontinuu zi si noapte. A facut-o pana la epuizare. Pe langa el milioane de alti semisclavi contemporani se epuizeaza intr-o transa mutilanta a acumularii si imbogatirii oarbe a corporatiilor si privilegiatilor social. In urma acestei batalii cu armele nevazute ale manipularii raman victime la fel de tacute si nevazute. Copii ignorati sau abuzati de parinti nerabdatori sau absenti vor cauta si ei la randul lor un parinte suprem care sa le ofere dragostea suprema. Dumnezeu, celebritatea, dragostea infinita, nemurirea sunt astfel de compensatii pentru o viata mutilata.
Dar dincolo de asta, oare fanii insisi ar fi fost pregatiti sa vada un Michael Jackson banal? Daca ar fi pusi in situatia de a alege intre un Michael Jackson mutilat in copilarie/ereditate dar care devine apoi productiv si superstar si un Michael Jackson educat umanist dar fara „rezultate remarcabile in campul muncii” oare ce ar alege ei? L-ar alege pe primul din pacate. Si aici sta intr-adevar realul caracter „ucigas” al dragostei lor de care el se temea constant dincolo de proiectiile tipice ale psihicului sau despre care am analizat pe parcursul acestui text. [O astfel de perspectiva ma face sa ii dau din ce in ce mai mare dreptate lui Freud cand la sfarsitul vietii a inclus instinctul sexual in interiorul „Instinctelor Mortii” (Thanatos) si nu in celalalt grup (Instinctele Vietii)]. Umiliti in bagajul spiritual ereditar si de educatia inca salbatica a civilizatiei contemporane fanii au nevoie de idolul lor pentru certitudinea evadarii din sclavagism intr-o entitate supraumana. Religiile moderne (cele formate de dupa anul 0) insele au concretizat divinitatile lor in functie de aceasta predispozitie esentialmente psihologica spre evadare din sclavagismul clasic. Din pacate Dumnezeul crestin care a promis sclavilor si soldatilor romani eliberarea si certitudinea „celor din urma ce vor fi cei dintai” a ajuns sa creeze un sclavagism care de multe ori se arata mult mai inuman decat cel antic.
Neosclavagismul contemporan au folosit tocmai aceste nevoi transgenerationale de evadare ale urmasilor sclavilor clasici ca o capcana in robia manipularii si dependentei de obiecte. Aceasta perspectiva nu se reduce doar la faptul ca fanul a cumparat materialele idolului. Fanul a incercat sa isi imite idolul nu neaparat in muzica ci mai ales in activitatea cotidiana in care s-a pregatit, pe „plantatiile” companiilor si institutiilor contemporane esuand astfel in intentia culturala a stramosilor sai de a evada din starea umilitoare a robului. Cu cat isi pregateste cat mai chibzuit evadarea intr-o lume diferita de cea actuala cu atat sclavul contemporan – fanul in acest caz – se afunda si mai adanc in ea. Rezultatul este o bizara legatura afectiva in care dragostea si ura se impletesc dramatic. Iata cum Destinul lui Sisif care spera sa urce odata bolovanul in varful muntelui nu se mai termina niciodata. Evadarea promisa e minciuna gogonata. De aceea sistemul social l-a atacat pe Michael Jackson in momentul in care nu a mai facut o muzica eroica menita sa motiveze publicul in campul muncii, refugiindu-se intr-o muzica depresiva si lenta. Astazi cand lumea vede in paparazzi si presa principala cauza a mortii sale imaginea lui este discret reparata pentru ca presa sa nu isi piarda total din imagine si sa poata fi folosita la urmatoarele campanii electorale la fel de umplute de false idealuri si promisiuni de evadare ca intreaga propaganda capitalista.
Evolutia muzicii si mentalitatii sale este evolutia idealurilor sale, plictisirea treptata de ele si eterna sa cautare de altele noi. A visat sa fie celebru si a ajuns. A visat sa fie rege si a ajuns. A visat sa fie alb si a ajuns. Orice ideal atins a devenit in final si ideal detestat, abandonat. Si el si-a dorit ca propria imagine sa fie nu doar o strategie ci o revolutie in cele mai intime detalii.
Michael Jackson a fost un om al timpului sau. Destinul sau este destinul tuturor celor lupta din greu pentru a se ridica pe scara sociala. Nu ai cum sa ramai normal dupa ce sistemul te mutileaza psihic in asemenea hal timp de mii de ani. Cei care va cresteti copii in spirit pseudorevolutionar corporatist al muncii din greu puteti vedea pe parcursul acestui text care sunt consecintele unei astfel de mentalitatii. Din cele vazute pana acum este foarte evident ca pulsiunile pedofile ale lui Michael Jackson erau foarte proeminente. Sunt constient de faptul ca e foarte greu pentru un fan orbit de imaginea lui sa accepte acest lucru. Lui insusi i-a fost greu sa le accepte si sa le recunoasca iar atunci cand a dorit o dezicere totala de ele si de stilul de viata de la Neverland, atunci cand a refuzat sa mai locuiasca acolo lumea lui s-a prabusit total.
Cel mai trist lucru din acuzatiile de pedofilie pe care societatea sau o parte din ea i le-a adus nu este faptul ca el ar fi fost acuzat pe nedrept ci acela ca ea, societatea insasi face pe fecioara neprihanita mimand cu o ipocrizie absolut revoltatoare grija pentru fiintele inocente – copiii. Este absolut incredibil cu cata perfidie pe de o parte e banuit ca nu poate concepe copii si nu poate intretine relatii sexuale normale cu o femeie iar pe de alta parte e acuzat de molestare sexuala a minorilor. In primul rand e recunoscut drept impotent iar in cel de-al doilea un violator. Chiar nimeni nu poate vedea ca intre cele doua banuieli exista contradictie si ca nu poti fi si violator si impotent in acelasi timp? Nu. Pentru ca presa a urmat ordinele tacite si subtile venite de la sponsorul ei principal ascuns si discret – guvernul – cu propaganda sa specifica. Guvernul a vrut sa abata ura traditionala a omului simplu fata de parazitismul social (pe care guvernul si politicienii in general il reprezinta prin definitie) catre elemente traditionale de interes si cu ajutorul presei a reusit.
Din punctul meu de vedere mult mai periculoase pentru structurarea mutilanta a psihicului infantil sunt reclamele mincinoase care folosesc erotismul agresiv, violenta de strada, si educatia salbatica pe care „democratia” le foloseste pentru a contribui la formarea robilor sociali. Publicitatea torentiala ii creeaza artificial atat copilului cat si adultului asteptari foarte inalte despre o fericire edenica nemaivazuta promitand mincinos o astfel de fericire celui care accepta sa isi mutileze timpul si psihicul in joburi care mai de care mai stresante si umilitoare. Violenta de strada este tolerata in mod parsiv si chiar sprijinita de autoritati in anumite limite de catre sistemele „democratice” tocmai pentru ca inlocuieste teroarea profesionista a dictaturii practicata prin statul politienesc totalitar. Scoala in care activeaza clase cu 20-30 de elevi (6 elevi fiind numarul normal pentru o educatie umanista) este in masura sa creeze unui procent din ei sentimente de inferioritate si marginalizare care se pot „vindeca” cu joburi care sa ii imbogateasca si mai mult pe borfasii societatii capitaliste.
Nu putem stii sigur daca Michael Jackson ar fi intretinut relatii sexuale cu minori. Este cert insa ca a incercat sa isi reprime astfel de pulsiuni cu o indarjire fantastica. Pentru un novice in materie de psihopatologie asta ar putea insemna perversitate. Pentru mine asta e adevarata lui demnitate. Asta nu poate decat sa ne arate faptul ca a fost cu adevarat un om bun, un om ce a incercat sa faca bine si nu s-a lasat purtat de lacomia oarba asa cum fac cyborgii care controleaza societatea astazi si care lasa in jurul lor saracie, boli si distrugerea mediului. Ganditi-va insa la acele momente din adolescenta traite de fiecare dintre noi in care unii am fost pe punctul de a comite anumite crime pentru a ne satisface curiozitatile sexuale neexperimentate si traite cumva obsesiv, specifice acelei perioade. Poate ca pentru multi astfel de momente sunt de mult date uitarii, angoasa negocierii interioare cu ele este acoperita de implinirile erotice si sociale ulterioare. Dar faceti un efort de amintire a acestora si comparati. Ganditi-va ca el a trebuit sa le traiasca toata viata. Cum ar fi daca comportamentul heterosexual recunoscut ca normal astazi ar fi dintr-o data recunoscut drept incriminatoriu si pasibil de pedeapsa? Nu cred ca ar fi foarte placut si atunci poate ca aceasta nevoie justitiara de a-l condamna sub acest aspect si-ar pierde intr-o viziune emancipata despre aceasta victima care este omul cu tulburari psihice. Din pacate celebra lucrare a lui M. Foucault „Istoria nebuniei in epoca clasica” nu s-a terminat. Ea continua sub ranjetele parsive ale statului care se bucura ca are de unde sa isi racoleze robii cei neemancipati in materie de spirit si ca ii poate inhama la a-i intari bogatia.
Pedofilia este doar o fila in cartea imensa a psihopatologiei. Michael Jackson a avut astfel de tendinte. Altii au altele. Multi dintre bogatii actuali sunt in aceeasi situatie ca si Michael Jackson insa nu se rezuma la dragoste ci la posesiuni si putere. Dezumanizarea la care au ajuns pe parcursul „luptei eroice” pe drumul imbogatirii ii face sa nu mai stie ce inseamna bucuria simpla de a trai in armonie cu natura si cu semenii. Vocea propriei genealogii sclavagiste este contracarata bovaristic de un sevraj al bogatiei inutile al carei unic scop este acela de a reda respectul de sine batjocorit sistematic timp de secole si chiar milenii. Vor din ce in ce mai mult, nu le mai ajung posesiile pe care poate nu le-au vazut decat o data sau de 2 ori si din pacate cu puterea lor au ajuns sa modeleze societatea insasi dupa propria constitutie psihopatologica. In acest caz ei sunt niste agenti transmitatori ai unei realitati salbatice ce salasuieste in psihicul lor profund si care e mostenita de la o realitate sociala diferita de cea contemporana. Asta este imaginea de ansamblu a tulburarii psihice in general.
Fiecare dintre noi care facem pact cu acest sistem ipocrit si mincinos vom avea mai devreme sau mai tarziu soarta lui Michael Jackson. In relatia stapan-sclav nu doar sclavul se alege cu tulburari psihice. Stapanul devine si el din ce in ce mai izolat, mai cinic, mai mizantrop, mai avid de sadism si de distrugerea naturii in favoarea propriilor certitudini de varf in lantul trofic, mai prizonier al unei mentalitati antiumaniste, mai deprimat si avid de distractii. Cu cat se ascund mai tare intr-o gandire dualista de dreapta, cu cat dispretuiesc mai tare omul simplu cu atat devin mai izolati si mai rupti de specia umana. Corporatistul anesteziat de perspectiva profitului maxim incapabil sa isi accepte concetatenii ca egali ci doar subordonati nu va reusi sa comunice suficient cu familia iar copiii sai il vor ignora si vor cauta, la fel ca Michael Jackson o dragoste de milioane de ori mai mare ca aceea simpla ce ar fi trebuit oferita la momentul oportun. Si cu toate atatea framantari si zbateri o astfel de dragoste tot nu poate acoperi golul lasat de disperarea ce reiese din aceste experiente.
Si toate astea pentru ce? Pentru ca vrem ca sclavii sa misune in jurul nostru si sa ne satisfaca poftele? Pentru ca nu suntem in stare sa ne facem singuri patul? Pentru ca nu suntem in stare sa ne multumim cu o mancare naturala si simpla? Pentru ca vrem ca altii sa stea drepti in fata noastra si sa ne serveasca hoitul? Intr-un fel meritam frustrarile astea. Dar parca generatiile viitoare care sunt mutilate dupa modul nostru de gandire nu merita asta. O societate cu adevarat umanista va trebui in viitor sa ia masuri pentru ameliorarea acestor stari psihopatologice. Dupa mai bine de 2 milenii si jumatate de sclavagism specia umana trebuie sa isi puna intrebari fundamentale legate de aceste practici daca nu vrem sa ne distrugem mintile intr-un razboi psihologic nesfarsit si nemilos.
Civilizatia si mentalitatea corporatista trebuie sa accepte o realitate psihologica independenta de vointa si capriciile personale ale cuiva anume. In momentul in care faci presiuni asupra cuiva sa devina productiv si sa creeze lucruri uimitoare atunci sa te astepti si la ciudatenii si la revolte si la atentate din partea lui. Pentru ca destinul omului nu e acela de a servi hoiturile parazitilor ci de a-si cauta propria implinire. Daca cineva incearca sa se interpuna pe dezvoltarea naturala a unui om asa cum s-a intamplat cu genealogia lui Michael Jackson atunci acel cineva sa se astepte si la reactii furibunde de aparare impotriva acestor mutilari la care e supus.
Toate acestea inca nu se vad decat la omul care si-a epuizat idealurile si nu mai are energie pentru a-si crea noi fantasme spre evadare din acest razboi psihologic dezumanizant. Omul contemporan inca e hranit cu idealuri de sistemul neosclavagist si isi ascunde disperarea in speranta unui Rai al imbogatirii si eliberarii promisa cultural. Orbit de aceste idealuri cu nevoia de a le atinge el isi poate inhiba angoasele postand o fatada de om echilibrat. Mai devreme sau mai tarziu acestei mentalitati i se va spune adevarul sau il va vedea ea insasi asa cum s-a intamplat cu Michael Jackson. Traim la limita unei noi revolutii tehnologice, in scurt timp bunurile o sa fie fabricate de roboti, nu va mai fi nevoie de sclavi mutilati pentru a le produce si vor fi oferite gratis pe strada. In acel moment va disparea si propaganda idealurilor motivante. Vor disparea si armatele si amenintarile iar ce s-a ascuns sub pres va iesi la suprafata. Cu ce vor ramane acesti oameni? Ce le va mai putea contracara disperarea interioara acumulata de mii de ani? Cum vor putea copiii si nepotii nostri repara ceea ce stramosii nostri cei nesabuiti si chiar noi astazi am mutilat construind civilizatia sclavagista si neosclavagista? S-a spus ca secolul 20 este secolul tulburarilor psihice insa abia atunci, abia cand psihicul se va manifesta liber vom constata inmarmuriti ce dezastru mental am produs timp de cateva mii de ani. Poate ca nu mai putem face mare lucru insa fiecare dintre noi ar trebui sa adoptam o atitudine social ecologica pentru a usura in viitor urmasilor nostri impactul cu acest soc psihopatologic. Interventia hotarata a statului pentru protejarea omului simplu de excesele corporatiste care cultiva acest tip de neliniste este imperios necesara pentru o societate cu adevarat umanista. Toti trebuie sa ne gandim ca fiind ipocriti si ascunzandu-ne dupa vorbe goale pur si simplu amanetam echilibrul mental al propriilor nostri urmasi.
sfarsit
Tocmai am terminat de citit articolele tale despre MJ.Teoriile si argumentele expuse sunt impresionante..., insa sterile.
Din punctul meu de vedere, ai pierdut esentialul printre detalii...detaliile pe care ai ales sa le observi- cele care se potriveau in tablou !
Pe restul le-ai ignorat pur si simplu...sau poate nu ai habar de ele...