Mester carmaciul, Titanic(a) e corabia...

January 26, 20122comentarii

Ca mai tot romanul si eu am asteptat discursul presedintelui de aseara asemenea unui meci din finala campionatului mondial de fotbal unde joaca Romania. Probabil ca e printre ultimele pe care le mai poate tine in astfel de conditii de atentie din partea cetatenilor. Am cateva obiectii la anumite fortari de logica pe care presedintele le-a comis in discursul sau de aseara, erori vazute de fapt de toata lumea. Prima dintre ele a fost folosirea tendentioasa a cuvantului „gafa”. Dupa DEX gafa este o „actiune sau vorba nesocotita care poate ofensa pe cineva”. Gafele le fac in special de adolescentii dar si de adultii atunci cand isi pierd luciditatea. Ei bine, repetarea gafei nu mai inseamna gafa ci fie prostie fie gest calificat. Nu ca ar fi Basescu inteligenta intruchipata insa cu legea sanatatii a actionat pe deplin premeditat. Dorind sa se scuze cumva sperand in temperarea protestelor, Basescu a dat intr-un mod parsiv aspect de „gafa” acestei premeditari care, dupa cum se vede, pe termen lung nu i-a iesit.


Ce de-a doua fortare a logicii a fost folosirea contraargumentului fata de noua sa imagine de dictator:

„Un dictator pe care il injuri de dimineata pana seara nu imi pare a fi chiar un dictator”

a spus presedintele. In aceasta propozitie Basescu a restrans conceptul de „dictator” la dictatorul opresiv care isi impusca oponentii ce demonstreaza in strada. Evident, scopul unui astfel de contraargument este acela de a ajunge mai curand la urechile omului simplu care nu stie de alt dictator decat de Ceausescu care a ordonat impuscarea manifestantilor. Este foarte clar ca un astfel de concept este fortat. Daca in Coreea de Nord, Kim Jong-il nu si-a impuscat detractorii asta nu inseamna ca el nu ar fi fost dictator. In aceeasi masura nici Stalin nu a avut protestatari de strada care sa-l conteste. Iata ca pentru conceptul „dictator” nu este suficient faptul de a-ti reprima cu violenta contestatarii. Departe de mine gandul cum ca Stalin si Kim Jong-il nu si-ar fi putut anihila contestatarii prin violenta. Vreau sa spun doar ca intre aceasta forma de dictator clasic ce provoaca genocid si liderul politic iubit si votat de majoritate exista grade de apropiere. Insa Basescu e mai apropiat de mustaciosii tirani ai mijlocului secolului 20 devreme ce majoritatea cetatenilor nu il mai sprijina. E simplu. Asta e definitia dictatorului democratic contemporan specific nu numai fragilei noastre democratii dar chiar si a Americii. George W. Bush a guvernat in ultimii ani fara sustinerea majoritatii cetatenilor intarind sistemul opresiv de control asupra lor pentru a impiedica o eventuala revolta.

Iata ca dupa cum virusii se adapteaza la noile antidoturi se pare ca si noii dictatori se adapteaza democratiei actionand la limita dictaturii clasice. Intimidarea cetatenilor de catre fortele de ordine, ridicarea lor dupa strada fara nici un fel de dovada ca ar fi infaptuit ceva ilegal sunt actiuni care au incalcat legile fundamentale ale statului (vezi art. 35 din Legea jandarmeriei - nr. 550/2004). Faptul ca in zilele urmatoare pe majoritatea posturilor TV diferiti purtatori de cuvant se bateau cu pumnul in piept despre cum apara jandarmeria cetateanul, cum ca nici o lege nu ar fi fost incalcata atesta gradul de implicare a mass-media in acest nou tip de dictatura prin manipulare. Pentru ca aici e mai mult decat manipulare, este prostire pe fata. Acest nou tip de dictatura mizeaza pe necunoasterea cetateanului a acestor legi si insista pe aceasta picatura chinezeasca a indoctrinarii prin mass-media. Spectacolul grotesc al provocatorilor proveniti din randurile fortelor obscure ale sustinerii acestui nou tip de dictatura, imbracati in haine de ultras a fost foarte repede inteles de protestatari si putini au cazut plasa acestei capcane mediatice. Intre timp acei „anarhisti” au disparut ca prin minune dintre protestatari desi, dupa profilul lor asa cum s-a manifestat in Occident stim ca ei sunt cei mai indarjiti si nu se lasa cu una cu doua revenind mereu si mereu la lupta. De ce nu au mai aparut in Piata Universitatii si in zilele urmatoare? Pentru foarte simplul motiv ca cei mai multi protestatari nu au cazut plasa acestei capcane mediatice. Oameni nu s-au lasat pacaliti si cei care au cazut stramb au fost tot autoritatile care s-au procopsit si cu imaginea de provocatori. Iata cum se face dictatura in democratie. Cu PR si cu indoctrinarea prin TV. Lumea isi da seama de lucrurile astea si chiar daca nu e un Ceausescu, Basescu este clar presedintele care s-a apropiat cel mai mult de aceasta imagine. Si nu prea mai are cum sa scape de ea prea curand chiar daca ramane in functie.

„S-a creat impresia falsa ca Presedintele nu-i mai reprezinta pe romani”

a spus presedintele in chiar inceputul discursului. O astfel de fraza pare ca vine de la un om nedormit de mai multe nopti care nu mai gandeste coerent. Nu e greu sa intelegi ca gradul de reprezentativitate nu este o impresie ci o realitate. El nu poate fi corectat in realitate. Daca omul simplu are aceasta „impresie” daca esti domn sau dacaa crezi cat de cat in democratie pleci. Daca omul de rand nu mai are incredere in conducator, conducatorul este ilegitim indiferent daca este impresie, expresie, compresie sau ce-o mai fi. Dar iata ca presedintele nu gandeste dupa aceasta formula naturala a unei democratii autentice. O fi dormit el putin in aceste nopti insa aceasta incoerenta in gandire este asumata de presedinte si are de fapt o logica ceva mai profunda. Ea este o amenintare ceva mai subtila care seamana cu : „daca voi nu ma vreti eu va vreu”. Adica „Aveti voi impresia ca eu nu va mai reprezint insa e fals, eu va reprezint chiar si fara voia voastra”. Iata ca reprezentarea nu mai devine apanajul „romanilor” ci a insusi presedintelui care decide ca ii reprezinta indiferent de ceea ce spun sondajele. Acestea sunt doar o… impresie. Se poate vedea ca in aceasta propozitie exista o amenintare subtila la adresa atat a protestatarilor dar mai ales a celor nedecisi sa iasa in strada: „voi ati creat o «falsa impresie» eu sunt gata sa o contracarez cu mijloacele mele” spune la nivel subliminal presedintele. Cei care protesteaza sunt „falsi” iar ceilalti sunt „adevarati”.

Faptul ca discursul presedintelui s-a intamplat exact cand vremea s-a inrautatit si cand drumurile s-au blocat este o strategie de manipulare cu care presedintele incearca sa salveze ce mai poate salva. Sunt convins ca daca un tunami lovea coasta de est a SUA atunci venea si Basescu cu discursul in aceste 2 saptamani de proteste. Un astfel de discurs este special conceput sa nu fie tinut minte de cei multi speriati acum de furia naturii. Faptul ca discursul a fost ales la 18.15 reflecta intentia de minimizare a protestelor fara precedent in ultimii 20 de ani in Romania. Putem sa ne dam seama ca pozitionarea temei protestelor ca stire de mijloc in ordinea desfasurarii jurnalelor de stiri este o comanda politica jalnica de vreme ce insusi presedintele alege o astfel de ora. Fireste intentia este aceea de manipulare subtila lasand alte stiri sa o ia inainte si ocupand mintea celor care o au ceva mai adormita cu alte detalii.

In aceasta ordine de idei o distorsionare absolut penibila si miseleasca a faptelor s-a regasit intr-unul dintre cele trei raspunsuri la intrebarile ziaristilor de dupa finalul discursului:

„Stiu ca sunt mai multi nemultumiti decat cei din strada. Si ca parte din oameni au pierdut increderea in mine. Daca va uitati pe facebook sunt si mesaje de sustinere”

Perversitatea acestei remarci consta in faptul ca prin modul in care este sustinuta se da impresia ca ar exista doar putin mai multi romani decat cei iesiti in strada. Dupa sondajele de opinie realitatea este ca presedintele se bucura de sustinerea doar a 10 % dintre cetateni desi cred ca sunt „mai multi” cei care il contesta. Fata de cateva mii care au iesit in strada milioanele care stau acasa inseamna undeva sun 1%. Exprimarea lui Basescu creeaza „falsa impresie” (sic) ca ei ar fi pe undeva pe la 2-3 %. O astfel de exprimare nu este neaparat eronata insa este spusa pentru a insela spectatorul, cam in aceeasi maniera in care bancile, de exemplu si-au construit escrocheriile inselandu-si clientii. Motivul unei astfel de distorsionari este ascunderea acestei realitati sociale care anuleaza alura unei societati democratice. Daca democratia inseamna vointa poporului iar poporul inseamna cel putin 50% +1 dintre cetateni este foarte evident ca atunci cand puterea se bazeaza pe mai putin de 50% din sustinere atunci inseamna ca principiul fundamental al democratiei, respectiv majoritatea este incalcat iar societatea seamana mai mult a dictatura. Puterea este sustinuta mai mult de fortele de ordine (adica de arme sau amenintarea lor) si mai putin de cetateni.

Un astfel de anacronism nu e specific doar Romaniei. Asta e simptomul majoritatii democratiilor din intreaga lume. Sunt putini presedintii care termina mandatul (eventual si cel de-al doilea) cu majoritate in sustinerea cetatenilor. Insa in mod cert Basescu a depasit orice limita. Nu cred ca a mai existat vreun presedinte in afara de Ceausescu cu un astfel de procent. E posibil ca insusi Ceausescu sa fi avut un procent de sustinere mai mare in 1989. Asta e ceea ce vrea Basescu sa ascunda. Iata cum amestecul adevarului cu minciuna pana la urma i-au fost specifice intregii sale cariere politice! Iata de ce Basescu este la un milimetru de a fi dictator! Daca Jandarmeria ar fi ascultat ordinele pana la capat si ar fi speriat si mai mult cetatenii prin masuri represive atunci Basescu ar fi fost un dictator clasic. Daca nu ar fi existat riscul de a fi linsat la fel ca si Ceausescu probabil ca ar fi fortat si aceasta posibilitate.


Ce de-a treia astfel de fortare este folosirea tendentioasa a procentului de votanti la alegerile din 2009:

„Peste 80% dintre romani au votat pentru Parlament unicameral si pentru un numar maxim de 300 de parlamentari”

a spus eronat Basescu. Mai intai trebuie precizat ca nu toti romanii au drept de vot. Apoi ca din 18 464 274 alegatori inscrisi s-au prezentat la urne doar 10.483.815 – 56,78%. Chiar daca ar fi fost toti in favoarea referendumului (desi e clar ca au fost si voturi nule si impotriva) tot nu s-ar fi putut scoate 80% dintre romani. Nu vreau sa scot in evidenta faptul ca romanii nu ar fi fost de acord cu intentia referendumului ci faptul ca Basescu cere mila cu trecutul de la anumite forte care ii pregatesc incet debarcarea laudandu-se cu performantele sale din trecut de a strange electorat in numar mare cu discursuri populiste (vezi alegerea uninominala) sau cu lupta impotriva sistemului pe care de fapt il reprezenta cu brio. Apelul sau la intelectualitate este un apel la a crea noi iluzii sclavului si de a-l mai prosti cativa ani. Am spus-o in acest post si o voi repeta si aici: problema acestor proteste nu este doar Basescu si guvernul Boc sau moc ci intreg sistemul ticalosit extins in tot ceea ce inseamna privilegiati sociali care sunt platiti cumva indirect prin orele suplimentare la job, prin stres, prin victimele escrocheriilor bancilor fata de clienti etc. O buna parte din vechea „intelectualitate” antiiliesca este vizata. Aici sunt incluse si anumite ONG-uri obscure care mai mult sau mai putin ocolit papa banii statului pentru a nu-l decredibiliza si a nu-i arata cutumele. Nici protestatarii si nici omul simplu nu mai cred in vrajelile statului de drept catre care s-a visat zeci de ani dar care se dovedeste al naibi de stramb. Problema este mult mai mare decat se arata si ei cam stiu despre ea. Numarul mare de balbe din discursul de aseara mi s-a parut mult mai mare decat cel obisnuit (desi de cativa ani nu i-am mai ascultat discursurile) atesta ca tensiunile din cercul sau de colaboratori intre care au debarcat mai nou si vechii inamici.

Asemenea lui Ceausesu ce promitea marirea alocatiei pentru copii, noul escu a si acordat romanilor sfarsitul crizei. Modul in care a spus-o este realmente ingenios. Pentru a nu parea o promisiune tip Ceusescu Basescu a anuntat sfarsitul crizei. Dar nu oricum ci intr-un mod tendentios de parca toata lumea a vazut cum criza a disparut dintr-o data:

„As spune insa ca suntem acolo unde trebuie pentru ca, in primul rand, datorita eforturilor populatiei, Romania a iesit din recesiune”.

Cum se face totusi ca sfarsitul unei astfel de crize nu este sarbatorit mai fastuos asemenea sfarsitului unui razboi? De ce este anuntata asa mai intr-un colt de gura? Foarte simplu. De fapt criza n-a trecut deloc dupa cum aflam din ceea ce spune mai tarziu:

„Nimic nu va mai fi ca inainte de criza, la terminarea acestei crize”.

Folosirea la viitor a sfarsitului crizei arata de fapt ca de fapt criza inca exista dupa cum fiecare poate vedea. Minciuna, dupa cum s-a vazut in lipsa de entuziasm a enuntului, este insasi anuntarea finalului ei. Si nu atat minciuna in sine conteaza cat ce anume ea acopera, respectiv niste praf in ochi acum ca institutiile de sondare a opiniei publice si altele n-au putut prevedea o astfel de revolta. Apelul la „intelectualitate” si la „societatea civila” este de fapt o promisiune de „marire a alocatiei” pe care si Basescu o propune oricarui doreste sa-l sustina. De aceea „criza s-a terminat”. Revenirea asupra deciziei privind legea sanatatii si repunerea lui Arafat in functie sunt parte ale acestei strategii de zaharel. El e in stare acum sa faca daruri generoase celor care ii pot salva scaunul pentru a le cumpara increderea. Ce bun ar fi un Plesu acum! Ce buna ar fi fost acum o Saftoiu! Ce buna ar fi fost o Pipidi! Regretarea „gafelor” pare cam tardiva. Oricum aplaudacii au mult de lucru. Se scriu „si mesaje de sustinere” in fata avalansei de mesaje dezaprobatoare pentru a spala cat de cat imaginea unei societati aduse in pragul falimentului. Disperarea puterii, folosirea mijloacelor cele mai cinice pentru a ramane in functie este cu adevarat grotesca.


Problema lui Basescu e ca il lasa si presa. Frustrarea cetatenilor este speculata de presa care nu-si poate permite luxul de a pierde audienta grasa in aceste zile. El ii plateste in continuare sa minimalizeze manifestatiile dar totusi omul simplu, chiar daca nu e de acord cu iesirea in strada totusi vrea sa vada ce se intampla. Are in el samburele revoltei globale si nu stiu daca zaharel din acesta pe post de praf in ochi de genul „s-a terminat recesiunea traiasca criza” poate merge. Cu presa insa situatia e un pic diferita. O plati el Basescu the big bucks la presa pentru a filma cele mai proaste unghiuri si cei mai analfabeti cetateni pentru a submina imaginea revoltatilor dar cred ca mai mult platesc corporatiile minutul de reclama (sic!) in timpul revoltei. In ritmul acesta caderea lui Basescu e doar o chestiune de timp. Corporatiile nu-si mai pot permite nemultumirea sclavului iar politicianul trebuie sa inspire incredere pentru ca afacerile sa mearga bine. Asa ca, prin presa, corporatiile il vor convinge in final si pe indecisul din fata televizorului sa se entuziasmeze si sa creada ca pot schimba ceva in societate. Iar protestatarii il urasc mai mult decat pe Boc, care e vazut drept o marioneta slaba. Nici macar sacrificarea lui Boc nu mai reprezinta o solutie. Absenteismul care se prefigureaza la urmatoarele alegeri de asemenea nu poate umple sperantele de mai bine prin alegeri anticipate. Sunt curios sa vad ce vor inventa specialistii manipularii din jurul sau. Dar dupa modul in care evolueaza lucrurile nu vad deloc cum carmaciul poate duce Titanicul la destinatie. Poate ca ar trebui sa lase pe altcineva sa o ia pe o alta ruta ceva mai lipsita de pericole.





Share this article :

+ comentarii + 2 comentarii

mirela adriana
6:40 AM

Multe neregularitati in discursul presedintelui. Cred ca majoritatea dintre noi ne-am dat seama despre ele, dar tu ai reusit sa clarifici printr-o analiza logica, si socio-psihologica as spune, 'actele ratate' (gafele) presedintelui din discurs.
Mi-au placut jocurile tale de cuvinte: 'Daca omul de rand nu mai are incredere in conducator, conducatorul este ilegitim indiferent daca este impresie, expresie, compresie sau ce-o mai fi.', 'problema acestor proteste nu este doar Basescu si guvernul Boc sau moc'.
Cea mai tare parte din discurs (dupa opinia mea) a fost faza cu iesirea Romaniei din recesiune si uite criza - nu mai e criza.
O singura precizare: din cate imi amintesc discursul presedintelui a inceput cu putin inainte de ora 19 si a fost transmis cam pe toate canalele TV nationale. Chiar emisiuni elevate ca ‘Acces Direct’ de la Antena 1 s-au intrerupt ptr a-l transmite. ‘Intelectuialii’ din studio ca Serghei si Simona au stat sa-l asculte, iar la urma ar fi putut sa-i puna si intrebari in direct:) Deci prime-time si subiect de can-can. Ironic nu?!
Cam asta a fost - minimalizare a evenimentelor si cinism insotite de un discurs slab, fara verva, cliseistic si care arunca pisica in curtea altora.

A da. E vorba de 18 si 15 nu 19 si 15 cum am scris eu. Nu schimba nimic din datele problemei dar o sa corectez si eu in text. MX

Post a Comment
 

Copyright © 2014. baldovin opinius - All Rights Reserved