Nu va vindeti organele interne pentru a va satisface niste fite!

February 10, 20130 comentarii






10 02 2013

Cand am auzit pentru prima data de proiectul minier propus de RMGC la Rosia Montana lucrurile pareau foarte frumoase: se spunea ca o companie straina serioasa si bine organizata vine in Romania sa faca minerit modern. Asa se zicea, vag.

La scurt timp am vazut stenciluri, prin diverse locatii din tara, de genul „Salvati Rosia Montana” sau “ Lingoule!” cu imaginea lui Basescu. Pe timpul ala credeam ca democratia si capitalismul sunt solutiile pentru Romania, fiind si un sustinator al lui Basescu impotriva putinismului impus de Adrian Nastase. Chiar ma simteam usor iritat de aceste mesaje care loveau in imaginea proaspatului presedinte. Abia apoi am aflat ce se ascunde dupa zambetele ipocrite ale acestei rusini prezidentiale si ce era in sufletul celor care strigau stingheri dupa ajutor fara sa fie auziti.

Dupa o anumita perioada am aflat ca localitatea trebuie realmente stramutata si ca oamenii trebuie sa-si paraseasca gospodariile si casele. Minciuna initiala tocmai isi arata primele semne: reprezentantul democratiei occidentale, venit sa "salveze" Romania de la mizerie si saracie, se cam vedea treaba ca vine sa distruga o comunitate ca sa ii ia bogatiile din pamantul pe care se afla. Deja in mine incepusera sa se naruiasca  promisiunile initiale despre „mineritul modern” ecologic, protectia mediului si altele de genul asta.



Ramasese in schimb asigurarea de ”alegere libera si democratica” pentru ceilalti, de faptul ca nimeni nu va fi silit sa isi vanda proprietatea. Se dadeau asigurari ferme ca nimeni nu va fi fortat sa plece, ca pe timpul dictaturii, ci fiecare va alege daca isi va vinde sau nu proprietatea. Lucrurile inca pareau roz: e dreptul si a celor care accepta sa isi lase memoria stramosilor pe apa cianurei sa o faca. Asa e, se spune, in democratie.
Intre timp, cei mai multi dintre localnici au fost convinsi sa vanda si au decis sa se mute. Insa promisiunea corporatiei cu libertatea de alegere s-a dovedit o minciuna la fel ca prea multele altele specific capitalismului. La fel ca si libertatea contemporana in general. In scurt timp au aparut amenintarile voalate la adresa localnicilor precum si tensiuni intre ei, asa cum se intampla de obicei cu procesul de ”democratizare” sau ”prosperizare” promis de corporatism comunitatilor traditionale. Acest rezultat este specific influentei negative pe care o corporatie o poate avea in intentia ei parsiva de a ”scoate din saracie” o comunitate. Distrugerea coeziunii sociale si crearea unui mediu ostil intre cetateni este o constanta a capitalismului salbatic. Presa si politicienii locali sau centrali au primit, pe diferite cai, comisioane substantiale pentru a sustine proiectul. Pe masura ce presiunile asupra rezidentilor sceptici deveneau mai draconice, presa a devenit si ea din ce in ce mai infestata de reclame (mincinoase) despre cum vine RMGC sa salveze de la colaps Romania, in general, si Rosia Montana, in special. Se vorbeste in aceste reclame despre cum cladirile vor fi restaurate si cum comunitatea va inflori. Stim insa ca reclamele ( http://baldovinconcept.blogspot.ro/2011/01/exemple-de-manipulare-si-obedienta.html ) sunt pentru prosti. Nu doar in cazul asta ci in general. Cine crede ca Rosia Montana va prospera, in timp ce va fi discret pisata si transformata intr-o imensa grota, fie e platit de RMGC sa creada asta, fie e idiot. De fapt corporatiile in general nu trebuie crezute. Minciuna si manipularea sunt atribute specific capitalismului la fel cum amenintarea cu temnita sau chiar moartea sunt specific dictaturii clasice.



Ceea ce ma sperie cu adevarat de la un timp incoace este avalansa de reclame care vor cu tot dinadinsul sa intoarca opinia generala nefavorabila a romanilor fata de proiectul RMGC. Intentia lor de a schimba aceasta opinie lasa sa se intrevada un lucru cutremurator. Mie teama ca se pregateste tacit o interventie in forta de evacuare a localnicilor rezistenti. Mi-e teama ca se pregatesc diversiuni pentru a-i culpabiliza general pe acesti oameni pentru ca, apoi, crima deportarii lor in alte locuri sa para o pedeapsa aplicata corect.
Este de-a dreptul infiorator modul in care, la comanda RMGC, statul roman se afla in plin proces de sufocare a localitatii. Nu doar ca in ultimii 15 ani statul nu si-a facut datoria sa principal de a investi in pastrarea patrimoniului ei, insa el actioneaza total invers cu ceea ce el insusi se defineste, actionand spre a face din Rosia Montana un loc de evitat. Primarii nu au folosit fondurile imense, care s-ar putut prelua din diferite surse, decat pentru interese personale. RMGC achizitioneaza cladiri de patrimoniu si le accentueaza deliberat starea de degradare pentru a le demola ulterior desi legea spune foarte clar ca astfel de cladiri trebuie restaurate de cel ce le achizitioneaza. In schimbul comisioanelor grase, autoritatile locale nu vad cum acoperisurile lor sunt distruse peste noapte pentru ca acele cladiri sa ajunga deliberat ruine. Orice fel de dezvoltare alternativa a zonei este impiedicata. Primaria nu accepta nici un fel de investitie care sa dezvolte comunitatea, asemenea unui parazit care si-a propus sa isi asfixieze, incet dar sigur, gazda. Exista un mare numar de instiintari de refuz de avize pentru diferite afaceri, din partea edililor din Rosia Montana, pe halucinantul motiv ca respectivele investitii nu ar fi compatibile cu specificul zonei. Ma intreb oare cum se face ca eradicarea acestei localitati (asa cum se intampla cu mineritul prin cianurare ) ar fi astfel compatibila cu specificul zonei…

Data fiind vechimea comunitatii de aproape 2000 de ani de atestare documentara, precum si vestigiile romane ramase, Rosia Montana ar trebui sa faca parte din patrimonial UNESCO insa autoritatile romane refuza, intr-un mod absolut abject, sa intocmeasca documentatia pentru asa ceva. ONG-urile din strainatate nu raspund la apelurile disperate ale vocilor care cer ajutor de aici. Din fericire, unii oameni, care inca si-au pastrat demnitatea in aceasta tara, au reusit sa atraga atentia asupra dezastrului ce se prefigureaza in aceasta zona si a nelinistii provocate deja de intoxicarea corporatista de pana acum in randul comunitatii:



Sacrificarea unei astfel de comunitati pentru fitele pline de lacomie a unor oameni fara constiinta este nenaturala. Sacrificiul pe care natura il face nu se datoreaza niciodata fitelor ci are o justificare ce se fundamenteaza in insasi esenta vietii. In situatia in care organismul este amenintat cu disparitia, atunci natura se adapteaza situatiei sacrificandu-i o parte in favoarea intregului. Unele soparle lasa coada drept ragaz pentru a se ascunde de pradatorul infometat; dupa ce organismul o cedeaza, coada se misca violent, atragandu-i ostentativ atentia in timp ce animalul ciont se retrage discret si isi salveaza astfel viata. Ii va creste in cateva luni o alta coada pentru alte zile negre. De asemenea, inanitia nu inseamna moarte imediata; organismul isi consuma mai intai grasimea si, dupa aceea, masa musculara. Abia dupa ce corpul e secatuit intervine moartea.

Bunastarea nu trebuie sa se faca pe credit sau pe vanzarea de organe interne. Vanzarea plamanului Romaniei de la Rosia Montana ar putea fi justificata pentru a salva, de exemplu, o alta localitate atinsa de un virus sau de inanitie. Nu suntem insa atat de nefericiti. Chiar daca unii dintre cetatenii acestei tari au suferit de foame pentru o perioada de timp, totusi nu suntem niste saraci asa cum capitalismul salbatic incearca sa ne convinga pentru a ne promite „imbogatirea” artificiala in schimbul inrobirii pe plantatiile lor. Romania e o tara bogata si noi insine suntem toti niste oameni prosperi. Avem padurile in care inca putem sa cantam, avem izvoarele ce ne incanta urechile cu clipocitul lor si din care inca putem bea apa curata. Avem inca livezile care ne dau fructe care au gust de fructe si nu de plastic. Avem niste concetateni inca deschisi si comunicativi. Nu ne lipseste nimic pentru a trai o viata cu adevarat sanatoasa si fericita. Nu avem nevoie sa ne vindem plamanul din Rosia Montana.

Sanda Lungu

Citez aici dintr-o scrisoare (cizelata PR-istic si pompata in toata presa) a unei localnice, Sanda Lungu, careia RMGC i-a cumparat sufletul si memoria strabunilor:

„Noi insa rabdam de foame cu adevarat.”

Mai sa fie! Adica tu femeie rabzi de foame in tara bogatiei? Ce sa mai zic de locuitorii deserturilor, ai stepelor sterpe si ai gheturilor din orientul mijlociu sau de la Polul Nord! La cat te plangi tu femeie, ar insemna că aia ar fi trebuit să fi murit de secole. Daca tu rabzi de foame in tara pasunilor, in tara livezilor si a solurilor fertile inseamna ca ai o problema cu lenea sau cu adaptarea la realitate. Daca e primul caz, atunci ti-o poti corecta incercand sa faci realmente ceva cu viata ta. Sau o poti accepta ca fiind insasi viata ta, nimeni nu te opreste. Daca e al doilea caz, atunci va trebui sa te impaci cu situatia. Fie ca esti lenesa fie ca esti pur si simplu incapabila, trebuie sa intelegi ca nu RMGC iti rezolva problema chiar daca ti-ar umple conturile cu milioane de dolari. Chiar si cu milioanele de dolari pe care ti le-ar da RMGC (desi e cel mai probabil ca nu ti le da) vei ajunge obeza si tot iti va fi foame. Si, pe langa foame, atunci vei simti si un dor nestavilit fata de radacinile tale taiate. Si, crede-ma femeie, acesta e mult, mult mai dureros decat foamea pe care te plangi ca o ai. Insa, dupa cum iti vad obrajii dolofani, tare banuiesc ca nu stii foarte bine ce e foamea. Si asta e de fapt comoara ta si a noastra a tuturor celor care ne-am nascut pe aceste meleaguri pe care vrei sa o vinzi in favoarea unei false comori. Iti doresc ca nimeni din copiii si nepotii si urmasii tai sa nu afle ce e foamea. Nu le vinde viitorul crezand ca li-l cumperi! Pentru ca ceea ce ai facut tu este sa ii inrobesti, femeie, nu sa ii faci bogati.

Batalia pentru Rosia Montana e o chestiune de onoare personala a fiecaruia dintre noi. Avem datoria comunitara sa le aparam libertatea de alegere a localnicilor care au decis sa nu plece conform promisiunilor initiale ale celor care au initiat aceasta intoxicare sociala la Rosia Montana. Avem datoria sa aratam ca nu suntem o natiune de milogi fara demnitate sau darzenie, care fac in pantaloni la cea mai mica amenintare. Si nici niste prostituati dependenti si salivanti la falsele valori ale prosperitatii chimice si otravitoare ale Occidentului nu am fost, asa cum au ajuns escrocii de la varful institutiilor. Cei care au un spirit nationalist se pot gandi la cei care s-au luptat cu marile imperii. De multe ori strabunii nostri au pierdut dar, totusi, niciodata pe acest pamant nu am fost robii nimanui. Chiar daca vom pierde aceasta confruntare suntem obligati sa luam atitudine.

Pentru cei ce nu sunt nationalisti fac o invitatie la atitudine ecologica.Batalia pentru Rosia Montana nu e doar una locala. Chestiunea vizeaza o problema nationala, macrocomunitara. Daca pierdem Rosia Montana atunci Chevron se va simti incurajata sa inceapa fracturarea solului Romaniei in cautarea disperata dupa gazele de sist, poluand apa si pamanturile astea. Si iarasi problema va exceda albia ei; cu pamanturile devastate si intoxicate de toate otravurile la care te poti gandi, si cu apa impregnate de gaze, gata sa ia foc la cea mai mica scanteie. Romanul va deveni un nou iobag cersind apa si mancare. Daca nu actionam acum, Romania se va transforma incet intr-un tarc de depozitare a deseurilor, de experimentare a unor solutii dubioase de evolutie economica si de colectare a fortei de munca, entuziasmata ca poate pleca din el. Pentru escrocii din fruntea statului, care isi fac vacantele in locatii exotice, o astfel de perspectiva nu e deloc nefericita. La cate ore de plimbari prin strainatate au, probabil ca au uitat demult sa fie membri ai acestui popor. Pensiile lor visate, prin America Latina sau Caraibe sau alte locatii de acest gen, nu doar ca nu vor avea de suferit dar chiar se vor consolida in urma unui astfel de dezastru. Fiecare dintre noi trebuie sa facem ceva pentru a impiedica asta pana nu e prea tarziu.






Share this article :
 

Copyright © 2014. baldovin opinius - All Rights Reserved