Atentie la diversiuni

October 18, 20130 comentarii







Dupa diversiunea cu maidanezii, sistemul mafiot lucreaza intens la decredibilizarea protestelor anti RMGC. Recentul eveniment din Club A a prilejuit scoaterea la inaintare a ministrului culturii pentru a atrage vreun scandal, poate chiar si o crima si astfel sa se justifice noul concept lansat de SRI. Conform acestei inaltpreamarete institutii filosofico-capitalo-securistica, la protestele anti RMGC ar fi prezenti o masa dubioasa de ... „eco-anarhisti”. Daniel Barbu are destula naivitate sa nu fi inteles o astfel de stratagema si iata-l ieri iesit nepazit tocmai in centul istoric, locul preferat de protestatari. Cu ochelari de tocilar si cu discurs emfatic, autosuspect de o viitoare nominalizare la premiul Nobel, Daniel Barbu pare modelul perfect de Forrst Gump pentru rechinii sai colegi de partid si de guvernare. Noroc ca noi, cei din Piata Universitatii, suntem mai pasnici. Caci, in aprehensibilitatea conceptului sau, SRI nu stiu daca stie ca cetateanul simplu are niste porniri al naibii de criminale asupra politicienilor de vreo cativa ani incoace. Romanul simplu pleaca fruntea in fata sefului insa are un apetit de razbunare ajuns aproape de limita. Doar iminenta pedepsei il face sa nu isi ia lumea in cap. A-l trimite pe Forrst Gump in recunoastere in tabara adversa ar parea a fi un mare risc. Dar poate ca a fost o mare strategie.


Per total, la fel ca si in scandalul maidanezilor, care mai mult au adus protestatari in Piata Universitatii decat sa ii dezbine pe cei existenti deja, si aceasta a fost un fiasco. Protestatarii nu s-au dedat la violenta, rezumandu-se la a-si varsa naduful prin scandari. Unele dintre ele au fost destul de taioase dar, totusi, pasnice. Si iata ca s-a cam dus naiba cu acoperirea conceptului multilateral revolutionar de „eco-anarhism”.
Partea proasta e ca protestatarii au cazut partial intr-o astfel de capcana, manifestandu-se vocal intr-un mod oarecum impropriu pentru un spatiu inchis. Partea buna e ca niciunul dintre ei nu a fost violent si Barbu nu a fost agresat fizic. Singurul prejudiciu ar fi fost insasi luneta care, dupa cum se poate vedea din acest video, ea s-ar fi spart tocmai din cauza domnului Barbu insusi cu ocazia trantirii portierei:




Luat in sine, deranjul la care a fost supus Daniel Barbu este total indreptatit in virtutea ideii de echilibru care sta la baza justitiei. In conditiile in care discrepanta sociala a ajuns atat de drastica, in conditiile in care politicienii s-au umplut de privilegii cu consecinte directe asupra scaderii nivelului de trai si a puterii politice al cetateanului, o corectie e binevenita. Chiar si una corporala ar fi justificata. In acelasi fel societatea judeca orice infractiune cu pedeapsa, respectiv ca pe o echilibrare in sens negativ a unor drepturi pe care infractorul si le asuma nemeritat, prin actul infractiunii. Ori, cum politicienii primesc drepturi prea mari pentru minimele servicii pe care le aduc societatii si, de cele mai multe ori, acestea sunt adevarate deservicii, practic avem de a face cu o metainfractiune care trebuie reglata negativ.

Eu personal, insa, nu sunt de acord cu o astfel de corectie si nici cu cea aplicata criminalilor ordinari. Violenta nu duce nicaieri. Daca facem apel la ea ne putem trezi intr-un haos social. Pentru protestatari scopul trebuie sa fie responsabilizarea cetateanului simplu, scoaterea lui din amorteala, un neoiluminism. Politicienii trebuie ignorati pur si simplu. Daca reusim sa responsabilizam cetateanul, apoi politicienii pleaca ei insisi fara sa mai fie nevoie sa-i linsam. Eu personal prefer o atitudine de acest gen, exprimata foarte sugestiv de Tudor Chirila:



Asa ca eu sunt adeptul evitarii contactului cu politicienii si presa in viitorul apropiat, cel putin atat cat dezbatem chestiunea Rosia Montana. Mie teama de sacrificii de gen nea aragaz cu 4 ochi asta care apoi să fie aruncate in spatele nostru. Nu mai are rost să-i apostrofam pe acesti mafioti, deja asta e un truism. Acesti politicieni nu mai reprezinta pe nimeni, nici macar pe cei consumatori de tabloide care sunt imuni la chestiunile politice si accepta tot ce li se propune fara sa isi lase amprenta. Inclusiv in tarile civilizate acesti oameni sunt cumparati cu o zi libera pentru a vota si astfel a se crea astfel iluzia unei oarecare democratii. Ziua libera din Occident este acelasi lucru cu litrul de ulei sau punga de zahar ce le este oferita astazi autobuzistilor. In schimbul unui astfel de praf in ochi politicienii fura cu nonsalanta dreptul natural al cetateanului de a se implica activ in treburile politice si de a decide in privinta lor. Ei bine, aici trebuie umblat. Politicienii stiu foarte bine parerea noastra despre ei. Au sondaje de opinie si institute in acest sens. Nu trebuie sa ne mai irosim energia si raci gura degeaba convingandu-i pe ei. Ei stiu ca salariul lor merge atata timp cat ne prostesc pe noi si ca daca se lasa convinsi accepta si anularea salariului lor. Nu o sa faca asta niciodata.



Share this article :
 

Copyright © 2014. baldovin opinius - All Rights Reserved